Predicarea Evangheliei.

       A predica Evanghelia este o mare onoare, repetând în felul acesta cuvintele ieșite cândva din gura Creatorului. John Stott spunea: „A predica înseamnă a deschide textul inspirat cu credincioşia şi respectul care să-i facă pe oameni să simtă că aud glasul lui Dumnezeu şi apoi să dorească să asculte de El”. Deși fiecare predicator își dorește să predice cu autoritate spirituală, predicarea Cuvântului cu autoritate se întâmplă doar atunci când mesajul are sursa corectă, conţinutul corect, scopul imediat corect şi scopul ultim corect.

1. SURSA CORECTĂ – Cuvântul lui Dumnezeu. „Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie” (1 Petru 1:23-25).

2. CONȚINUTUL PREDICII – Învățătura apostolilor. „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor…” (Fapte 2:42)

3. SCOPUL IMEDIAT – convertirea, maturizarea și slujirea. „… să dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Cristos Isus” (2 Timotei 3:15).

4. SCOPUL FINAL – Gloria lui Dumnezeu. „Eu Te-am proslavit pe pământ, am isprăvit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 16:4).

          Chemarea lui Dumnezeu pentru a predica Evanghelia este fundamentală, fiindcă Dumnezeu nu poate fi contrâns niciodată să binecuvânteze slujirea unui om pe care El nu l-a chemat să facă felul acela de slujire. „Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură” (Rom. 12:7). „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron” (Evrei 5:4). Predicarea este manifestarea unui dar – „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10). Dacă Dumnezeu inițiază slujirea unui credincios prin chemare și înzestrare, atunci biserica locală confirmă chemarea divină – „Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră” (Fapte 18:27). După ce biserica identifică chemarea și înzestrarea divină, Dumnezeu împuternicește slujitorii Săi – „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8). Când a predicat în casa lui Corneliu, Petru L-a înfăţişat pe Isus ca fiind plin de Duhul Sfânt şi de putere.

         Niciodată Dumnezeu nu echipează un credincios împuternicindu-l pentru slujire, fără ca să nu-l trimită în slujbă, mai întâi în mediul apropiat, apoi în vecinătate și apoi până la „marginile pământului”. Convertirea este urmată de maturizare, instruire, echipare, împuternicire și trimitere. Apoi urmează slujirea, care se încheie odată cu viața. „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20)

Sursa: fiti oameni. 

autor: Luigi Mitoi.