Nickbags: Vladimir Pustan la Harvest Metanoia Arad - Unde să...

Nickbags: Vladimir Pustan la Harvest Metanoia Arad - Unde să...: faceţi click pe foto sursa:  http://harvestmetanoia.ro/?p=3588

Privind spre ce a fost.

     De obicei, la sfârșit de an, firmele, magazinele, farmaciile, etc, fac inventar.
     Oamenii trag linii si își fac si ei socoteli, care uneori dau bine alteori dau rău, dar ce este important, este sa fi învățat ceva chiar si din greșeli cate ceva.
   Am fi putut învăța de la vechiul an ca nimic nu trece mai repede decât timpul, zilele, lunile, anii. Anii si viață omului. In Sfântă Scriptură anii omului, viață omului, sunt asemănate cu un abur care se arata puțin si apoi piere.
    Am fi putut învăța de la bătrânul 2015 ca fericirea oferita de placerile zilnice, de lume, este scurta si falsa, otrăvind mintea si inima omului.
    Am fi putut învăța ca fiecare lucru își are vremea lui, pentru ca unii au hotărât personal vremea pentru lucruri, cum ar fi începutul unei afaceri, o căsătorie rapida, achiziția un unui anumit lucru, etc, toate divedindu-se făcute in momentul nepotrivit si poate si la locul nepotrivit.
     Am fi putut învăța ca fiecare zi lăsată de la Dumnezeu este însoțită de o binecuvântare, dar din lipsa de interes sau din prea multa activitate, din ingrijorarile cotidiene am lăsat multe zile sa treacă luând cu ele si darul din partea Lui Dumnezeu.
   Lăsam in urma un an in care am promis multe si am făcut puține, am început multe si am terminat puține, am înghesuit amvoanele si am neglijat străzile, oamenii.
Am jicnit, am mințit, am furat, ma ascuns, am ignorat, am privit, am alergat după lucruri de 2 bani.
 
   Te salutam 2015, si ne bucuram ca te-am cunoscut, sperând ca fratele tau mai mare va fi mai prietenos cu noi. ( dorință de roman).

Nickbags: Vladimir Pustan -Vino înainte de venirea ierni

Nickbags: Vladimir Pustan -Vino înainte de venirea ierni: Biserica Sfânta Treime Beiuș 20 dec. 2015 Video by Fundația Cireșarii

Ce fel de crestinism trăiești?

https://youtu.be/PDHaKasXojE

Prietenul adevarat.

Pentru ce alergi?

1 Corinteni 9:24-27

Pentru ce premiu alergi?

Totii oamenii alearga spre un tel, un ideal, cu totii avem vise si dorinte, impliniri ce vrem a fi indeplinite, dar care nu aduc bucurie, sau aduc o bucurie false pentru lucrurile muritoare si materiale ale lumii. Pavel avertizeaza atat pe corinteni cat si pe noi, puneti-va intrebarea aceasta, pentru ce alerg eu in prezent? Ce doreste inima mea? Doresc eu precum David spune in Psalmul 27:4 “Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.” , este inima mea o inima care doreste voia Lui Dumnezeu?

Pavel da aceasta explicatie corintenilor datorita faptului ca jocurile olimpice si jocurile istmice erau foarte indragite de catre greci, iar pentru a putea intelege cel mai bine si a da o comparatie pe masura, Pavel se foloseste de aceasta dragoste a grecilor pentru a le arata ca trebuie sa alerge astfel incat sa castige premiul.

Iata cateva intrebari care am putea sa le punem:

-Cum alergam noi?

-Avem credinta ca v-om castiga premiul?

-La ce premiu ne asteptam?

Dumnezeu poate sa ne transmita si prin mesajul acesta, faptul ca este nevoie mare de JERTFIRE! Trebuie sa ne purtam crucea, trebuie sa-l urmam pe El in tot si toate. Fara de acest “antrenament” cum putem inainte? Cum putem merge inainte in aceasta alergare daca nu ne jertfim?

Pentru o idee, haideti sa ne imaginam cum ar fi programul unui atlet, unul care alearga pe distanta scurta la jocurile olimpice, de mic este pus zilnic in antrenament, nu poate manca tot ce vrea, si se poarta aspru cu corpul sau. Acesta este un antrenament pentru a putea alerga astfel incat sa primeasca premiul. Si ce castiga acest atlet? O medalie de aur care defapt nu este de aur, ce castigam noi? O dulce si minunata viata in prezenta Creatorului si Regelui.

Un lucru este limpede, atata timp cat alergam cu ochii atintiti la premiu si nu dam atentie lucrurilor de jos, nu dam atentie problemelor, incercarilor, alergarea noastra va fi una autentica si placuta inaintea lui Dumnezeu. Si in final aceasta ar trebuii sa ne dorim, sa fim placuti Lui si nu oamenilor. Alearga astfel incat sa primesti premiul! Alearga cu ochii atintiti la cruce! Alearga, alearga, alearga! Alearga spre biruinta! Alearga astfel incat sa primesti cununa! Haideti sa fim “credinciosi pana la moarta, si vom primi cununa vietii.”

Tinand sus Cuvantul vietii,
In luminile tariei,
Vor primi toti concurentii
O cununa a bucuriei.

Sursa : http://www.totalschimbat.ro/

autor : Florea Denis

Samy Tuțac: „Tăcerea ne va costa mai mult decât protestul” Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Samy Tuțac: „Tăcerea ne va costa mai mult decât protestul”

Plecarea fulgerătoare în veșnicie a „dragului” Cristi Țepeș a pus capăt, de câteva zile, unor polemici nesănătoase între unii lideri creștini cu privire la cât de oportune sau nu sunt protestele publice în favoarea familiei Bodnariu. A fost nevoie să plece dintre noi unul dintre cei mai vajnici luptători ai Domnului ca să ne readucem aminte că „uniți câștigăm, dezbinați falimentăm.”

Nu doresc să scriu în sprijinul nici unei opinii, dar vreau să reamintesc că protestul pașnic, al creștinului, la adresa autorităților are suport biblic solid. Un creștin este cetățean a două împărății, una temporară și una eternă. Când s-a confruntat cu abuzuri din partea autorităților, Apostolul Pavel a spus: ,,Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman?“ și ,,Cer să fiu judecat de Cezar!“. Creștinii sunt sarea pământului și lumina lumii, iar sarea pământului nu trebuie să rămână în solniță și nici lumina nu trebuie pusă sub oboroc.

Cei care nu agreează cu formele de protest pașnic, ar avea alte opinii dacă ar fi vorba de ei și familiile lor, sunt sigur de asta. Întotdeauna, este mai ușor să-ți exprimi părerea despre ceva, când nu ești tu cel implicat direct în problemă. Acum câțiva ani am predicat la înmormântarea unui copilaș de 6 ani. Durerea era mare, și m-am străduit să vorbesc cât am putut eu de biblic și empatic, dar când după mine a venit un alt pastor și a spus:”înțeleg prin ce treceți, acum doi ani mi-am înmormântat copilașul”, credeți-mă, a fost altceva.

Fără îndoială, cei mai mulți dintre creștini protestează când sunt călcați de cineva pe picior în tramvai sau în autobus. Sunt prea puțini cei care se mulțumesc doar să se roage pentru cei care le-au produs neplăceri. Daniel Brânzei afirma pe bună dreptate că:”Un creștin poate protesta când i se ia o chirie prea mare, când i se cere un preț prea mare la piață, când nu i se dă restul la magazin, etc. El este un cetățean ca oricare altul, nu un îngeraș cu aripioare diafane.”

De asemenea avem în Sfânta Scriptură situații concrete, când copiii lui Dumnezeu au protestat public împotriva nedreptății. Sugerez doar două exemple biblice de protest public la adresa autorităților. Primul este din Vechiul Testament și se găsește în Estera capitolul 4. Mardoheu, aflând despre planul de exterminare al evreilor, cheamă poporul la post și rugăciune, dar se îmbracă în sac (o formă de durere și protest) și se duce la poarta împăratului și țipă cât îl ține gura, deși era interzis. Și peste tot evreii i-au urmat exemplul.

Al doilea caz este din Noul Testament, iar protagonistul este Ioan Botezătorul. Crede cineva că atunci când Ioan l-a blamat pe Irod, i-a spus la ureche sau în șoaptă „Nu îți este ingăduit…”??? Cu siguranță i-a spus-o public, altfel doamna Irodiada nu ar fi fost atât de tare deranjata. Și parcă, Domnul Isus însuși zicea odată despre Irod „spuneți vulpii aceleia”.

Istoria ultimilor 2000 de ani prezintă multe exemple în care copiii lui Dumnezeu s-au ridicat, pașnic, împotriva nedreptatii și au luptat plătind cu viața, ca noi astăzi să avem libertatea să spunem ce vrem, inclusiv aberații. Îmi vin în minte doar trei nume, a unor lideri creștini care s-au împotrivit pe față abuzurilor autorităților și care au luptat prin mijloace pașnice, dar publice, pentru corectarea acestora: Roger Williams, William Wilberforce, Martin Luther King jr.

Cred că cel mai bine ar fi să ne folosim de toate mijloacele, ce le avem la dispoziție, pentru a pune presiune pe autoritățile norvegiene pentru a reda copiii familiei Bodnariu. E bine să ne rugăm, să scriem scrisori, să vorbim cu oameni aflați în poziții de autoritate, să apelăm la mass media și să protestăm public în mod pașnic. Greșit ar fi doar să ne luptăm între noi sau să tăcem. Dacă tăcem acum, nu am nici o îndoilă că tăcerea noastră ne va costa mai mult decât protestul.

Pastor Samy Tuțac

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Samy Tuțac: „Tăcerea ne va costa mai mult decât protestul” 

VEȘTI DESPRE CAZUL BODNARIU – O ÎNTORSĂTURĂ NEDORITĂ.

 
Lui Marius și Ruth Bodnariu li s-a comunicat că… prin luna Februarie, Barnevernet va încerca să îi cunoască mai bine – ce fel de părinți sunt (???) – dar, între timp, cei cinci copii vor fi înaintați pentru… adopție.

Acest lucru trebuie să provoace o nouă determinare din partea noastră să ne opunem acestui sistem opresiv, să folosim toate mijloacele (spiritual prin post și rugăciune, legal, diplomatic, mediatic, protest public) și să credem în intervenția miraculoasă a Domnului!

Marius și Ruth au fost mângâiați când, astăzi, umblând prin camerele copilașilor, au dat peste această bucată de hârtie, scrisă de una din fetițe (poza de mai sus)! Iată ce scrie într-o scrisoare în joacă, cum obișnuiesc uneori copiii să își exprime iubirea și atașamentul față de părinți:

Traducere din limba norvegiană: „Pentru mami si tati. Vă iubesc și îmi place de voi amândoi. Cred că voi sunteți cei mai buni părinți. Vă iubesc mult. Salutări, Juditte.”

Barnevernet, așa scrie un copil „abuzat”, în pericol, într-o familie din care trebuie rupt și separat? Barnevernet!

Sursa : https://popaspentrusuflet.wordpress.com

autor : CRISTIANIONESCU 

A te baza pe cine nu trebuie…

Asta înseamnă să îţi pui încrederea, nădeajdea, speranţele și visele în ceva care se poate împlini; care e real, dar care te poate dezamăgi extrem de profund. De ce? Pentru că dorinţele sau visele pe care le ai nu sunt acelea pe care îţi poţi baza viaţa și existenţa. Acestea nu se împlinesc ușor, și trebuie să te lupţi și să aspiri uneori prea mult, dar fără sa ai o sursă permanentă de putere și putând fi dărâmat și dezamăgit la orice mică ‘ploaie a încercărilor’.

Unii dintre voi deja știţi bine la ce mă refer.. e vorba de relaţiile de cuplu care nu pun prioritar pe Dumnezeu în toate deciziile lor. Oameni care se plac mult, si aspiră să fie împreună nebazându-se pe puterea lui Dumnezeu, ci luptându-se mereu cu propriile gânduri, propriile sentimente rănite sau exaltate. Nu vei reuși niciodată să-ţi împlinești complet visul dacă nu te bazezi pe o Stâncă, dacă nu ai o propta care nu se schimbe niciodata, care mereu a fost lângă tine și te-a vegheat de aproape când tu nici măcar nu-L observai..

Poate încerci să te ascunzi și să te scuzi spunând că ceea ce simţi pentru celălalt e ceea ce te ţine în viaţă: nimic mai fals! Dacă nu dorea Dumnezeu, nici măcar nu va știaţi. Dacă nu îngăduia El să aveţi sentimentele actuale, pe ce te bazai acum? Pe nimic? Unde îţi era pasiunea și dorinţa ta? Puteai fi fericit și fără această persoană la fel de mult sau chiar chiar mai mult decât esti acum. Simţi dezamăgire și frustare pentru nu știi ce se poate întâmpla în viitor cu niciunul din voi. Tot ce simţiţi e că vreţi să fiţi împreună și parcă nimic mai mult!

Crezi că fără Dumnezeu prioritar în relaţia voastră veţi putea fi cu adevărat fericiţi? Crezi că după ce va veţi putea fi mai aproape toate frustarile se vor opri și veţi putea fi “fericiţi până la adânci bătrâneţi”? Încercări mereu vor mai veni, și poate mult mai mari decât aveţi acum. Fiecare dintre voi trebuie să fie ancorat tare în Scripură, să aveţi o credinţă puternică, știind că prin tot ceea ce Dumnezeu îngăduie să treceţi vrea să vă facă mai puternici, vrea să vă crească și vrea să vă puneţi ÎN PRIMUL RÂND credinţa în El și să vă hraniti ÎN PRIMUL RÂND cu Dragostea Lui fără margini.

Acum intelegi suflete, de ce te zbati atat de tare? Singura ta implinire este Dumnezeu, si nu un alt om. Doar Dumnezeu iti poate da cu adevarat TOT ce iti doreste inima, absolut TOT ce ISI DORESTE, ASIPRA ea. Dar nu uita: „Domnul sa-ti fie desfatarea”!! El este Cel la care trebuie sa speri, El este Cel care te poate linisti si iti poate umple sufletul care se zbate acum, cu pace!

„Dumnezeu sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce iti doreste inima!”(PS 37:4)

autor : Denisa Andreea  

Sursa :  http://www.totalschimbat.ro/.

Priveghi și Înmormântare – Cristi Țepeș.

Cristi Tepes Photo Alexandra Avram

DESPRE SLUJBELE DE PRIVEGHI ȘI ÎNMORMÂNTARE:

Trupul neînsuflețit al lui Cristi a fost depus în sala de cult a Bisericii Baptiste “Bunavestire” din Iași din strada Sărăriei nr.32. Luni 14 decembrie 2015 și marți 15 decembrie 2015 va fi priveghi la aceeași Biserică, la ora 18.

Slujba de înmormântare va începe la aceeași adresă, miercuri 16 decembrie 2015, la ora 12, continuând apoi la cimitir.

SURSA – http://barzilaiendan.com/2015/12/13/priveghi-si-inmormantare-cristi-tepes/

Mostenirea.

    Un adolescent spunea unui bătrân de ce generația celui din urmă nu înțelege generația cu blugi. Din cauza tehnologiei ”Noi avem călătorii în spațiu, energie nucleară, calculatoare și telefoane sofisticate”. Zâmbind, bătrânul îi răspunse: ”Ai dreptate, noi n-am avut toate acestea, de aceea le-am inventat”.
    Dar aici e vorba numai de tehnologie… Generația de azi are o problemă majoră. Nu mai are vise… Și dacă le are, le are mărunte…
    Va trebui să inventăm iarăși arta de a visa. Un ideal pentru care să lupte o națiune asanată moral, o trezire spirituală ce să spună că moralitatea fără Dumnezeu nu ține.
    A le lăsa doar case și mașini, telefoane și haine de firmă dovedește o sărăcie a sufletului, un fel de cancer al minții, pentru că ultimul lucru de care are nevoie este un selfie în care să-și arate tricoul de firmă cumpărat de tine.
    Eșecul total va fi în ziua în care nu le mai lăsăm nimic de luptat, nimic de iubit, nimic de plâns, nimic de făcut.
    Alaltăieri m-am întâlnit cu o fostă colegă de școală generală. Nu ne-am văzut de 35 ani. Cu haine sărăcuțe pe ea, cu un soț plecat în lumea largă de 12 ani, cu 8 copii de crescut din care cel mai mare era în spital operat la inimă.
    Pleca la spital să-i ducă o adeverință. Privită dintr-un unghi nefavorabil părea săracă, bătută de soartă sau de Dumnezeu, demnă de mila tuturor.
    Dar ochii înșală… În plasa aproape goală pe care o ținea în mâini, ducea toată zestrea universului.

Credința…

Vladimir Pustan
http://radiociresarii.ro/

Scoala suferintei – Nimeni nu s-a înscris dar suntem toți în ea

     Citeam cartea lui C.S.Lewis “Anatomia unei dureri”, pe care a scris-o dupa ce a pierdut-o pe cea mai buna prietena cu care se casatorise nu de foarte mult timp. La un moment dat autorul spune: ”Fac plimbari cat de lungi pot, pentru că aș fi un prost să mă duc la culcare fără să fiu obosit.” Realizez că unii au trecut prin dureri atât de mari încât era un mare risc să se ducă la culcare fără să fii fost frânți de oboseală, pentru că o minte neobosită te poate duce înapoi în locul în care ai suferit chiar dacă ești în pat departe de acel loc.
     Și Wurmbrand povestea în una din cărțile sale că trupul și sufletul pot fi despărțite. Trupul poate fi în pat la căldurică timp în care sufletul este acolo în locul în care a fost sfâșiat. Mintea poate rămâne în locul și printre oamneii care te-au torturat.
    Nicolae Steinhardt spune următoarele: ”Toate le putem afla, toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai suferința nu. Credem că știm ce e suferința, că nu mai putem avea surprize, că am mers până la capăt. Da de unde! Suferința e veșnic nouă, proteică la infinit, orișicând proaspătă. ”     Tot Steinhardt spunea că într-o situație critică pe care a întâlnit-o în libertate, imediat după anii de detenție, că a rămas complet calm și rece în fața problemei pentru că tocmai ieșise din școala suferinței, din închisoare și era antrenat. Iată că suferința ne antrenează pentru orice și ne apropie de Cer – locul fără lacrimi.
      Nici Cristos nu a venit din Cer pregătit pentru a întâlni durerea. Și pe El l-a surprins de multe ori suferința, a și plâns în fața ei. Prima care l-a surprins a fost suferința cauzată de boală de aceea întâlnirile lui cu mulțimile arătau ca niște spitale în aer liber. Mii de bolnavi care căutau să-L atingă, iar El se plimba printre ei cu dragoste ca să fie atins și ca să-i atingă. Foamea Lui de ”a repara”, de a face bine, era atât de mare încât i-a delegat pe ucenicii Săi să facă același lucru, să se ducă prin cetăți și să vindece și să elibereze lăsând în urmă Vestea Bună despre salvarea în El.
     Apoi L-a surprins și suferința pe care o poți îndura fizic și sufletește din partea răutății umane. Poate că cel mai sugestiv verset din Evanghelii este: ”Dar Isus a scos un strigăt tare, și Și-a dat duhul (Marcu 15:37)”. Iată momentul în care Dumnezeu a țipat de durere. Îl durea mai tare sufletul decât rănile fizice. Marcu ne spune cu câteva versete înaintea celui de mai sus că Isus fusese luat la rând și batjocorit de trecători, de preoți și chiar de tâlharii care mureau și ei pe cruci separate. O spun prin absurd, că dacă aș fi fost eupe cruce m-aș fi dat jos și aș fi zis: Gata, s-a zis cu voi că nu meritați, plătiți-vă singuri păcatele! Însă de aceea a venit Fiul lui Dumnezeu să moară pentru că gestul a fost unul supranatural, nimeni nu putea îndura batjocura și suferința aceea, nimeni nu putea purta o așa povară de păcate.
     A urlat pentru că L-a durut, a urlat arătându-ne nu că a gustat din tot ce înseamnă suferința, ci că a înghițit-o pe toată, pe toată o dată. A urlat pentru că și El a simțit în acele momente că a pierdut pe cineva, pe Tatăl, care părea atât de departe și de nerecuperat.
     Misiunea lui nu a fost una diplomatică, nu a venit îmbrăcat la costum, a semnat un contract de împăcare între om și Dumnezeu, a stat la poze și apoi a plecat dispărând într-un nor, ci a venit și a plătit cu cea mai cruntă suferință o factură din care El nu cheltuise nimic. A plecat țipând de durere. Chiar și Pilat s-a mirat că a murit așa repede și a verificat știrea chemându-l pe cel care îl păzise pe Cristos. Da a murit mai repede pentru că ființa Lui fusese frântă. El nu s-a dus la culcare niciodată odihnit și nu pentru că El avea problem, ci pentru că noi aveam și avem problem, însă El este soluția.
     Pentru că a suferit în toate ca și noi ne poate înțelege și ne poate purta problemele, ne spune autorul Epistolei către Evrei. Așa că haideți să-L invităm pe Cristos în viața noastră și să-L lăsăm să ne poarte durerile, să lăsăm jugurile de pe gâturile noastre în seama Lui. Să înțelegem că și suferința își are rostul ei, că ne apropie de El și de Cer, că dacă ne-ar fi bine și totul ar fi perfect nimeni nu ar mai dezlipi carnea aceasta de Pământ. Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece.

sursa:    http://toniberbece.ro/

Gabi Zagrean - Pacatul Sodomei si Gomorei

https://play.google.com/store/apps/details?id=com.fitioameni.radio

Incep demersurile oficiale! Comunicat Cultul Penticostal referitor la familiei Bodnariu. Am apelat la Klaus Iohannis, la Dacian Cioloş si la ambasada Norvegiei

Incep demersurile oficiale! Comunicat Cultul Penticostal referitor la situația familiei Bodnariu. Am apelat la Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, la domnul Prim-Ministru al României, Dacian Cioloş, la Ministrul Afacerilor Externe, domnul Lazăr Comănescu, la ambasada Regatului Norvegiei

02.12.2015

În legătură cu familia Marius şi Ruth Bodnariu din Norvegia, căreia i s-au luat cei 5 copii de către Protecţia Copilului din această ţară, vă informăm următoarele:

• Prin fr. Daniel Bodnariu, pastor al Bisericii Penticostale Filadelfia Bucureşti şi frate de corp cu fr. Marius, am urmărit cu atenţie acest caz, încercând să înţelegem cât mai bine despre ce este vorba.
• Imediat după ce am aflat că le-au fost luaţi copiii în urma denunţului făcut de directoarea şcolii în care învăţau, denunţ în urma căruia au fost acuzaţi de creştinism radical, pentru că le spuneau copiilor lor că Dumnezeu pedepseşte păcatul, ne-am arătat disponibilitatea de a-i ajuta, apelând la ambasada Regatului Norvegiei la Bucureşti şi la autorităţile statului român, dar familia Bodnariu ne-a spus că este bine să mai aşteptăm.
• Până acum am fost alături de ei numai în rugăciune, dar astăzi, 02.12.2015, cu acceptul familiei, am apelat la Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, la domnul Prim-Ministru al României, Dacian Cioloş, la Ministrul Afacerilor Externe, domnul Lazăr Comănescu, la ambasada Regatului Norvegiei la Bucureşti, să facă toate demersurile legale pentru rezolvarea acestui caz, pentru ca familia Bodnariu să-şi recapete copiii cât mai curând posibil.

Având în vedere că aceşti părinţi s-au străduit să-şi educe copiii în spiritul Sfintelor Scripturi, să continuăm să-i susţinem în rugăciune până când bunul Dumnezeu, care are întotdeauna ultimul cuvânt, va rezolva problema.

Biroul Permanent al Cultului Creştin Penticostal – B.D.A.R.

sursa: http://www.cultulpenticostal.ro/

Să nu plângi, maică Românie! – Nicolae Geantă

Să nu plângi, maică Românie, din cauza lehamitei generalizate printre copiii tăi. Știm că știi că unii te înjură obsesiv, nu doar pe la colțuri, ci și în piața mare. Dar oricât de mare ar fi sila lor pentru tine nu poate înăbuși dragostea ta pentru ei!

Să nu plângi, maică Românie, dacă după ce ți-ai apărat puii sub aripi de gherlele comuniste, au venit iredentiștii și-au ciordit tot. Că nu pot ei fura, cât poate Dumnezeu binecuvânta! Și datorită Lui, tu ai fost și ești mereu bogată!

Să nu plângi, maică Românie, dacă în loc de turnuri și străjeri pruncii tăi au devenit  triburi nomade, fără vreo dorință de extraordinar, părăsindu-ți satele și orașele, lăsându-te fără veselie în bătături. Căci orice buletine și-ar schimba, sângele tot de român le rămâne! Și nici “Tatăl nostru” nu se pot ruga în altă limbă! Privește: la Londra, la Viena, la Bruxelles, pe “ulițe” se vorbește românește! Și chiar de stau acolo, ei casele tot aici și le ridică…

Să nu plângi, maică Românie, dacă ani de zile am stat cu capu’ aplecat.  Așa ne-ai învățat tu, să fim smeriți. Dar mămăliga noastră când explodează nici Sinan Pașa, nici Baiazid, nici Maica Rusie, nici tovul Ceaușescu, și nici domnu’ Ponta n-au unde-și piti “cămeșile”. Când va ieși vulcanul românesc pe stradă, să știi, că… Dumnezeu te răzbună!

Să nu plângi, maică Românie, dacă Occidentul ne tot clasează la coadă. Că la tine nu se căsătoresc Ion cu Gheorghe la primărie, la tine mai ies mirese la nuntă pe stradă, la tine bisericile n-au devenit discoteci! La tine nu sunt abandonați în spitale bătrânii, nici în azile și cluburi oldboy’s uitați! La tine prânzul îl mâncăm cu toți, chiar de-mpărțim doar pită goală! Iar pruncii nu și-au luat chirii de la 14 ani uitându-și babacii. Și sincer, tot mai sociabile sunt lavițele tale decât Starbucks-urile lor!

Să nu plângi, maică Românie, dacă unii “băieți dăștepți” ne-au vândut câmpiile, “curentul” și petrolul unor străini. Și Dunărea de ți-ar concesiona-o, Cerul de deasupra nu-l poate nimeni cumpăra! Și nici pe cel din inimi. Că fără Cer, ce țără e bogată?

Să nu plângi, maică Românie, dacă școlile tale, destul de multe se închid. Din cele ce-au rămas, se vor ridica din nou eminești, ciorani, brâncuși, alți caragiale. Dar și billgateși microsoftiști.

Să nu plângi, maică Românie, dacă tinerii noștri sunt tot mai puțini. Pe unii i-a chemat Dumnezeu în diaspora nu doar să lucreze, ci să-I fie misionari! Așa-i că te bucuri că în sute de biserici se predică românește? Că Europa vede pe zi ce trece că Dumnezeu nu e o joacă la români?

La mulți ani, maică Românie! Să nu mai plângi, românii nu te-au uitat, Dumnezeu nu te-a părăsit. Te iubim chiar dacă prea puțin ți-o spunem! Așa suntem noi, uituci. Dar lași față de tine, niciodată!

PS: La mulți ani Române, oriunde te-ai afla! Pentru noi ești în aceeași casă!

Nicolae Geantă

Sursa: ciresarii.ro