Alfa&Omega Tv.

vineri, 26 iunie 2015

Cu gândul doar la castraveți.


Poporul Domnului tocmai ieșiseră din acel infern numit  Egipt, când unuia din ei începu  să-i chiorăie matele de foame. Dumnezeu cunoaște si mintea si stomacul de aceea la rugăciunea lui Moise face sa apăra pe pământ in fiecare dimineața mana, pâine făcută direct in brutăria cerului. In fiecare dimineața, așa nespălați pe ochi, nu aveau altceva de făcut decât sa desfacă fermuarul cortului si să-și ia fiecare după stomac, mai mult sau mai puțin ,hrana pentru o zi,  multi dintre ie nici macar sa iasă in fiecare zi nu ar fi vrut, si luau pentru mai multe zile ca se aibă si viermi ce manca. Porunca Lui Dumnezeu era clară, hrană cat pentru o zi in fiecare zi.
Parcă totul devenea prea monoton, in fiecare dimineața se trezeau liniștiți fara a purta grija hranei, dar omul tot om rămâne si la un moment dat devine nostalgic, după diferite lucruri, in cazul lor era vorba de castraveți si de bătai
e ... Ciudați si  greu de înțeles oamenii de felul acesta. Să-i pregătească Dumnezeu in loc atât de binecuvântat cum era Canaanul si mintea ta sa nu se poată rupe de trecutul împletit cu bătăi si castraveți uscați. 

Multi vor pierde cerul din acest motiv. Fac mereu calcule si comparații intre ce oferă lumea si le oferă trăirea alaturi de Dumnezeu. Incomparabil.
  In primul rand oferta lumii este trecătoare, se aseamănă foarte bine cu oferta si promisiunile politicienilor noștri in campaniile electorale, țin  cam o luna doua maxim... Care este oferta cerului?  Împreună cu Dumnezeu pentru totdeauna. Ce îți poți dorii mai mult? 
In al doilea rand  trebuie sa pricepem ca cerul nu este pentru lași. Cerul este pentru cei care lupta pana la capăt, cerul nu este pentru oameni șmecheri, oameni care jonglează cu păcatul, este pentru cei sinceri, pentru cei care recunosc in fiecare clipa dependenta lor de Dumnezeu, de harul Lui Dumnezeu.

miercuri, 24 iunie 2015

Examene

La școală când dai test profesorul tace. Așa că nu mai întreba de ce uneori ți se pare că tace Dumnezeu. Înseamnă că ești în examen. Extemporalele pot fi anunțate sau nu. ”Scoateți o foaie de hârtie”. Îți mai aduci aminte? Încercarea e un examen de la Dumnezeu, ispita e o lucrare de control de la Diavol. Să vadă dacă mai are control asupra ta.
Nu poți scăpa de examene cum nu poți scăpa de taxe. Fac parte din viață și le dai toată viața. Aici nu iei niciodată vacanță pentru că viața nu e doar weekend ci și ziua acră de luni.
Niciodată o teză nu vine înainte de câteva teste și extemporale și e harul Lui când știi că ce-i mai greu vine mai târziu. Pregătește-te în fiecare zi pentru toate provocările ce sunt parte din pământul acesta. Va veni o zi când toate acestea vor fi amintiri. În veșnicia vacanței nesfârșite…
sursa : ciresarii.ro                                                                                           V l a d i m i r _ P u s t a n

sâmbătă, 20 iunie 2015

Triumful ignoranței tupeului sau a tupeului ignoranței: Dumnezeu crede și speră în tine! – un exercițiu de violare a elenei antice

Atenționare: text mai lung, un pic tehnic, comentariile vor fi moderate. Da, acest text este un atac la persoană în măsura în care Pavel și Ioan ne dau exemple de întîmpinare a învățătorilor care aduc învățături false.

Îmi pare extrem de rău că trebuie să recurg la un astfel de text. Am sperat să nu mai fie nevoie. Îmi întrerup postul mediatic din cauza unui eveniment care mă privește oarecumva. Dacă ești mecanic, fie și mediocru, și vezi pe cineva, care nu se pricepe prea bine la motoare, dar are oarece vizibilitate, că ne sfătuiește cu sîrg, public, pe facebook și youtube, să ne punem 1 kg de zahăr în benzină, cam ce anume ați face? V-ați rosti în barbă: e treaba dînsului, să nu judecăm, Dumnezeul mecanicilor să își judece mecanicii?
Vă stricați motoarele, stimabili! Strig cît mă țin bojocii: ÎNVĂȚĂTURĂ FALSĂ!
Mă ocup de ceva vreme cu limba greacă (socotiți din 1986) și am văzut de multe ori predicatori care, absolvenți de seminar fiind, cu modeste cunoștințe de limba greacă (știu bine ce pot învăța seminariștii după două semestre de greacă, pentru că predau de 21 de ani acestă materie într-o școală teologică) spun cu emfază, căutînd să epateze, aducînd un fel de argument final: AȘA SPUNE ÎN ORIGINAL. Și urmează prostia. Elena (Veche) este violată sistematic la amvoane, fără sfială și rușine. Eu însumi, profesor de greacă fiind, mă rețin la a face abuz de AȘA SPUNE ÎN LIMBA GREACĂ.
Iosif Țon, după mutarea spre triumful bunătății, o încercare de spălare de păcatele străjerești, mișcare care i-a adus multă, multă publicitate negativă, recidivează. Cade din nou într-o evanghelie care mută accentul dinspre suveranitatea și sfințenia lui Dumnezeu spre confortul psihic și spiritual al omului cu totul căzut. Schimbă direcția de la teologia de sus, spre o teologie antromorfizantă în exces, pînă la limitele erotizării (cei care i-au ascultat predicile din ultimul timp știu despre ce vorbesc cu erotizarea relației dintre OM și dumnezeu).
A nădăjduit cumva că, odată cu reinventarea mediatică pe noul site, odată cu schimbarea tematicii, de la vindecările spectaculoase (creșterea de dinți de aur în locul lăsat de dinții căzuți, vindecări de orbire, exorcizare de duhul de cancer – a propos… se pare că Iosif Țon deține un record trist, cei pentru care s-a rugat de vindecare au trecut la Domnul – nu zic, s-au vindecat, dar probabil trebuia să fie mai precis în expresie…), zic deci… după trecerea de la tematica vindecărilor spectaculoase și de la evanghelia prosperității spre evanghelia bunătății, a sperat că oamenii vor fi din nou îmbunați să revină la venerarea vechiului personaj impus de anii 80. Cei care au ales să rămînă orbiți au rămas și atunci și acum. Cei care s-au trezit din dezamăgiri continuă să simtă gustul amar. Cei care l-am știut de ceva vreme nu sîntem surpriși de noile alunecări.
Din păcate se pare că se adeverește profeția mea din anii trecuți. Iosif Țon se încăpăținează să sfîrșească prost, pentru ca, uitîndu-ne la sfîrșitul său de viețuire și predicare, nu cumva să îi luăm exemplul. Sper ca Domnul să îi ofere pocăința măcar în ultimul pasaj al vieții. Iată că realizările din anii precedenți, conform scripturilor, nu acoperă erorile din anii recenți. Scriptura ne îndeamnă să ne uităm nu la începutul carierei, nici la mijlocul ei, ci la finalul de carieră spirituală a unui om.
Ce m-a făcut să ies acum de sub frîna autoimpusă de a mă exprima public asupra unor chestiuni legate de viața evanghelică din România și aiurea este această ultima ieșire a lui Iosif Țon, care are implicații teologice grave. Această ultimă aberație lucrează la chipul lui Dumnezeu Însuși. Antropomorfismele au limitele lor, dar redefinirea relației dintre Dumnezeu și om în acești termeni poate genera consecințe mai grave în mintea unor credincioși.
Am mai spus-o și insist. Iosif Țon nu are un sistem teologic coerent, consistent și consecvent, dar improvizează extraordinar, adesea la limita iresponsabilității. Nu este documentat asupra unor subiecte delicate, cum ar fi theosis-ul, dar n-are timidități și nici ezitări să se pronunțe asupra subiectelor de acest fel, deși îi lipsesc lecturile sistematice din spațiul ortodox.
Aici să mă scutească de comentarii toți cei care nu i-au citit lucrările din scoarță în scoarță.
Face confuzii enorme în scrierile sale. Are o capacitate de sinteză excelentă, dar care îl trădează atunci cînd în mașina de tocat nu pune tot ce trebuie. Are o încredere faraonică în sine și aceasta sapă la propriul piedestal de zeci de ani. Cu alte cuvinte, amețit de popularitatea anilor precedenți, omul crede că știe, dar nu știe. Amețit de faptul că i-a dus ușor pe cei care aveau cu greu acces la informație în anii 70-90, crede că și acum se poate la fel.
Asta face și Iosif Țon acum. Pentru a susține o aiureală care sună tentant, cum că Domnul leșină după noi, CREDE în noi, ne giugiulește sub bărbie alintîndu-ne ca pe guguștiuci, ba chiar în fiecare dimineață ne caută să ni se plece în fața piedestalului pe care sîntem așezați… distruge genitivul limbii grecești dintr-un text fără a face minimul efort de informare într-o gramatică decentă.
Dumnezeu nu crede în noi. Noi credem în El. Dumnezeu nu speră în noi, este atotcunoscător, cunoaște viitorul, ne cunoaște trecutul, Dumnezeu este cu totul transcendent. Credința și Dumnezeu nu pot fi puse în aceeași frază, precum trecerea și Dumnezeu, păcatul și Dumnezeu. Numai ființa umană căzută are nevoie și este capabilă de credință. Nici îngerii măcar nu sînt capabili de credință (MÎNTUITOARE), nici diavolul (aceștia pot avea doar credința constatoare, pentru că vor fi văzut pe Cel nevăzut nouă).  Căderea și posibilitatea răscupărării oferă posibilitatea credinței, Dumnezeu îl face pe omcapax Dei. Dacă am admite ceea ce spune Iosif Țon, Dumnezeu devine capax hominis, prin alternativa logică. Oricum, aici este treaba dogmaticienilor să elaboreze. Eu mă voi ocupa strict de meseria mea, jignită de această dată prin tupeul ignoranței sau prin ignoranța tupelui (dacă tot este să ne jucăm cu tipurile de genitive)
Da, știu, cînd pastorul pronunță … AȘA SUNĂ ÎN ORIGINAL, toată populația banchescădin biserici ar trebui să spună în gînd… sigur, dacă așa spune dînsul, noi oricum nu știm. Ei, spre ghinionul nostru al tuturor, generația facebook are acces la informație, are posibilitatea de a accesa instant comentarii on line, gramatici grecești on line et c.
Nu pot admite, ca unul care mă ocupă de aproape 30 de ani de limba greacă, o asemenea practică. Nici la dînsul, nici la mine, nici la alții.

Iată textul citat de Iosif Țon.
Gal. 2.20 χριστω συνεσταυρωμαι ζω δε ουκετι εγω ζη δε εν εμοι χριστος ο δε νυν ζω εν σαρκι εν πιστει ζω τη του υιου του θεου του αγαπησαντος με και παραδοντος εαυτον υπερ εμου
Fragmenul incriniminat este în credință trăiesc, în acea (credință) a fiului lui Dumnezeu .
Chestiunea este relativ simplă pentru orice cunoscător mediocru de limba greacă veche.
Genitivul este extrem de productiv sintactic în limba greacă. Prof. dr. Dan Slușanschi ne descria la prima vista 24 de tipuri de genitive, din care pot fi derivate altele. Pentru doritori pot reveni cu bibliografie. Aici avem de-a face cu o confuzie (voită, după cum văd eu, numai pentru a susține o idee pe care o identific ca recurentă în predicarea lui Iosif Ton și anume relația aproape erotizată dintre OM și dumnezeu  – în această ordine, nu dintre Dumenzeu și om, dintre OM și dumnezeu … ) între două tipuri de genitive.
Este exemplul clasic pe care îl dau studenților la limba greacă, distincția dintre genitivul obiectiv și genitivul subiectiv.
Avem următorul genitiv fobos tou laou – teama poporului, verbatim. Bun!
Să punem în context.
Teama poporului de Alexandru Lăpușneanu era mareEl nu se temea de ei, mulți, dar proști a spus el. 
Cine de cine se teme aici? Poporul de Lăpușneanu, da? Atunci, daca putem spune POPORUL SE TEME, este genitiv subieciv, poporul este subiect.
Alexandru Lăpușneanu a prins teama poporului! Așa a spus … Proști, dar mulți! 
Cine de cine se teme aici? Lăpușneanu de popor sau poporul de Lăpușneanu? Lăpușneanu se teme de popor, deci este genitiv obiectiv sau completiv, poporul funcționează ca un complement. Alexandru se teme, el este subiectul de această dată.
Expresia este identică, sînteți de acord? Sensul este identic, dacă îl judecăm în context? Nicidecum. La fel se întîmplă și în textul nostru.
A spune că expresia credința Fiului lui Dumnezeu înseamnă că Fiul crede în mine, în loc să interpetăm, așa cum cere contextul, normal, ca un genitiv descriptiv, credința ÎN FIUL LUI DUMNEZEU, în opoziție cu credința horoscoapelor, credința vrăjitoriei, credința falșilor, credința învățăturilor mincinoase,  mi se pare aberant și condamnabil, cu atît mai mult cu cît eroarea este exploatată intenționat. Nu este o simplă alunecare, omul se dă pe tobogan de ani buni în această direcție a unui nou umanism evanghelic, înscăunarea omului în locul lui Dumnezeu.
Așa se rătăcesc cei care și-au găsit deja învățători după plăcerea urechilor lor, gîdilitori de timpane, oameni fără rușine și care Îl coboară pe Dumnezeu de pe Tronul Său pentru a încorona creatura.
Iosif Țon vestește de ceva ani o evanghelie falsă. Este un învățător fals. Dar este convenabil. Este plăcut la gîdilarea firii pămîntești a unora. De aceea corul de aplaudaci, care îl însoțesc în eresul lui, se vor ridica și de această dată cu formule previzibile: de ce judecați, uitați-vă cît bine a făcut, uitați-vă la roada … et c.
Da, dragilor, la asta mă uit. La roadă! După roadele lor îi veți cunoaște pe învățătorii falși, pomi neroditori, lupi îmbrăcați în piele de oaie. În ultima perioadă blana de oaie atriumfului bunătății pare să fi acoperit un pic năravul neschimbat. Din cînd în cînd însă, Adevăratul Păstor trage blănile de oi la o parte ca să se audă hăulitul străin al unei evanghelii centrate pe om și pe nevoile lui, nu pe Slava Suveranului și Preafericitului Dumnezeu.
Prof. (univ.) dr. Marius David Cruceru,
Decanul Facultății de teologie baptistă din cadrul
Universității Emanuel din Oradea,
absolvent de limbi clasice, Limba și literatura greacă, limba și literatura latină,
Cursuri:
Greaca Veche a Noului Testament, Sintaxa și Morfologia 
Exegeza Noului Testament în Limba Greacă, 
Hermeneutica Biblic. 
autor:   Marius David Cruceru   

joi, 18 iunie 2015

Cand crestinii pun intrebari nebunesti.

Când creștinii pun întrebări nebunești – Nicolae Geantă

POSTAT ÎN 18 IUNIE 2015
După ce am îndrăznit la o întâlnire de tineret să spun că eu încă mai cred într-o biserică și niște ucenici cu “lucrări” ca în Marcu 16:17-18 (Iată semnele cari vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mânile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși), un frate cesaționist (care mă provocase să afirm cele de mai sus) s-a ridicat cu o întrebare încuietoare:
“Văd că ai citat cu atâta patos că și dacă bei ceva otrăvitor nu ești vătămat. Tu care ești slujitor ce crezi în cele spuse ai curaj să bei un pahar cu otravă?” Mi-a fost rușine de întrebarea incomodă. Nu că nu aș fi avut curaj să beau niște otravă după rugăciune, ci că fratele a gândit fariseic. “Nu cumva crezi că e fanatism?”, i-am răspuns cu altă întrebare. ” Aha, zice el, deci n-ai curaj”. Aș fi putut să-i dau o replică “să-l fac să zacă”, vorba lui Arghezi. Așa că am tăcut. Să taci bine e mult mai greu decât să vorbești bine.
Dacă am sau nu curaj nu contează. Dar eu știu că atunci când Satana i-a cerut Domnului Isus să se arunce de pe streașina Templului, Hristos i-a răspuns categoric: “s-a spus: să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!” (Luca 4:12). Și Satana a plecat de la El. Până la o vreme, zice evanghelistul Luca.
Nu cred că vreunul dintre apostoli, nici Petru și nici Pavel măcar, ar fi băut conștienți potire cu otravă. De fapt otrava nu i-o pui cuiva în pahar ca pe Coca-Cola. Ci pe ascuns. S-o bea fără să știe. Dar sunt sigur că oricare micuț dintre credincioșii Domnului e păzit de puterea lui Dumnezeu… Asta nu înseamnă că Hristos ne-a chemat să băgăm șerpii în sân, să gustăm verde de Paris sau să zgândărim un stup de albine… Cu puțină credință poți muta și munții, dar cu puțină înțelepciune îi vei lăsa la locul lor!
N-aș fi deranjat dacă întrebări ca cele de mai sus vin din partea necredincioșilor. Dar când vin din partea celor ce umblă cu Biblia la subțioară și propovăduiesc bisericii “ce să creadă, cum să trăiască” n-am cum să nu iau foc! O gândire ca mai sus nu e doar fariseică. E diabolică!
Credeți în Scripturi! În sacerdoțiul Bisericii. În puterile și prerogativele ei. Dar să nu-L ispitiți niciodată pe Dumnezeu!
Nicolae Geantă
sursa: radiociresarii.ro

miercuri, 17 iunie 2015

Ziua când se va vorbi despre tine la trecut…

Încă nu am fost la vreo înmormântare în care pe sicriu să scrie: ARE 75 de ani. Nu. Pe toate sicriele scrie la trecut: a trăit 75 de ani. Pentru că atunci e momentul când ieși din timp și intri în eternitate. E momentul când într-adevăr nu mai contează câți ani ai ci ce ai făcut cu anii pe care i-ai avut.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când primești multe flori dar nu le mai simți mirosul. E ziua când nu mai decizi tu cu ce să te îmbraci, nici modelul gropii, nici ora la care să țină slujba.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când corul cântă pe 4 voci și tu nu mai poți face nici măcar sopran. E ziua în care cei de lângă tine aud încă o predică, tu nu.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut e ziua când oamenii vor spune: a fost un om bun, că doar “despre morți… numai de bine”. Dar nu va conta ce zic oamenii atunci ci ce zice Dumnezeu.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când, dacă ai trăit cu Dumnezeu, vei vedea cum arată cerul din partea cealaltă. Daca nu, vei înțelege că există totuși iad…
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când dacă ai împărțit milă în timpul vieții, ți se va da milă o veșnicie. Dacă nu, nici picuri de apă nu vei primi, deși îi vei cerși cu strigăte mari și cu lacrimi.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când vei vedea cam ce “avere” ai o veșnicie. E ziua când dacă ai pus în negoț talanții primiți de la Stăpân, vei fi tare bogat. De nu i-ai pus în negoț vei fi mai sărac decât cel mai sărac dintre pământeni. Pentru că nimeni nu e mai sărac decât cel care rămâne o veșnicie fără cer. Da, dacă nu ți-ai pus talantul în negoț rămâi chiar fără de mântuire. (Matei 25:30).
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când nu te vei întîlni nici cu fluturașul de salarii, nici cu haine de firmă nici cu marmură sau granit de pus în baie. Că acolo nu mai conteaza lucrurile materiale ci ce ai făcut în timpul vieții cu cele materiale. Acolo nu ești tratat după ce ai avut ci după ce ai făcut cu ce ai avut. Acolo mulți miliardari vor cerși de la văduvele care au pus doar doi bănuți la templu. Acolo nu vei mai fi tratat după costumul la 4 ace nici după contul din bancă ci după câți orfani ai hrănit, după câți bolnavi ai vizitat și după cât de mult ai predicat. Prin fapte mai ales.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când dacă ai fost logodit de aici cu Isus, acolo vei participa la nunta cu Mirele tău. Va fi ziua când dacă din viața gri ai acceptat jertfa ce ți-a schimbat haina în alb, acolo vei purta alb o veșnicie. Dacă nu, vei avea o a doua îmormântare, moartea a doua.
Ziua când se va vorbi despre tine la trecut va fi ziua când vei înțelege că a meritat să treci prin necazurile vieții întrucât ele te-au modelat și te-au ajutat să privești mai des în sus. Va fi ziua când fiecare lacrimă va fi ștearsă, fiecare genunchi bătătorit va fi răsplătit și fiecare vorbă de încurajare spusă altora în timpul vieții va fi recompensată.
Apropo, dacă citești aceste rânduri înseamnă că încă se vorbește despre tine la prezent. Nu vrei să te pregătești pentru viitor? Pentru ziua când se va vorbi despre tine la trecut?
Mai ia harfa și înalță o cântare ca să știi să cânți frumos dincolo. Mai ia Biblia și primește un sfat ca să mergi drept pe calea îngustă. Mai mergi la părtășie cu frații ca să-ți mai alini dorul de cer cu cei care merg în aceași direcție. Mai dă din timpul tău și din banul tău și din talanții tăi celor care merg mai greu spre dincolo. Iar într-o zi, când se va vorbi despre tine la trecut, se vor spune lucruri deosebit și totodată ți se va da un Nume ce îl vei purta o veșnicie. Iar acel Nume va fi realitatea vieții de aici.
Să ne vedem în cel mai frumos viitor în care dacă am trăit frumos în prezentnu ne va părea rău deloc de trecut.
Autor: Cristian Boariu.
sursa: https://cristianboariu.wordpress.com/

marți, 16 iunie 2015

Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?


    Se spunea prin Israel că va lua bacalaureatul cu nota zece. Așteptaseră toți să crească mare, în special părinții lui. Ascunseseră foarfecele de el și nu îi spuneau unde sunt frizerii în Israel, ci îl învățau doar că îngerii prorociseră că va fi un absolvent rarisim.
    Veni și vremea probelor… Credea că oralul laliteratură nu îi va crea probleme… Nu știa însă despre cerințele comisiei. Își prezentase glumele și bancurile la banchetul filistenilor. Și căzu. Ar fi trebuit să știe legea pe de rost și limitele pe care un nazirean trebuie să le aibă. Că mama lui a știut atât teoria, cât și practica, și le-a absolvit cu nota zece, în cele 9 luni de sarcină. Iar el, într-o viață, nu a trecut nici măcar la teorie…
    Apoi, urmă matematica. Se credea expert la ridicarea la putere, dar învățase formula greșit. Ridicase la putere: porțile cetății, leul pe care îl întâlnise, dar, și mai mult, eul lui. Nu înțelese că mușchii sunt zero, fără minte. Că puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o trebuia să lase lacrimi de recunoștință pe fețele evreilor, când ar fi devenit liberi… A ridicat toata viața la putere, însă, în interes propriu…
    La final, a trebuit să scoată de sub radical, ce a făcut pentru Dumnezeu. Din nefericire, i-a dat cu “virgulă”: 0,2 (stâlpi reci) și o moarte la banchetul la care nu ar fi trebuit să fie prezent niciodată.
    Ce să mai zicem de sport…? Credea, ca și oricare elev contemporan, că e cea mai ușoară probă. I s-a dat startul în cursa alergării ca judecător. Și, la început, a alergat bine, între Țorea și Eștaol. Dar curând, a schimbat direcția înspre Timna. Și comisia l-a căzut și la proba asta. De ce? Pentru că judecatorii din Israel trebuiau să meargă la filisteni doar pentru luptă. Nu în fugă, după Dalile.
     A mai avut și probele de la biologie și chimie. Le-a dat împreună. A intrat cu o substanță galbenă în mână, iar comisia, după ce a gustat-o, a vrut să-i treaca 10 în catalog. Dar, profesorul s-a oprit pentru câteva secunde și l-a întrebat care e stupul de unde o luase și dacă părinții lui știau de asta? Samson a amuțit. I-au trecut 4 în loc de 10 pentru că n-a înțeles că mierea, chiar dacă e dulce, nu trebuie luată din hoit, ci din fagure. Și… i-au mai spus că părinții ar fi trebuit să știe de “isprăvile” lui…
———
     Avem fiecare bacalaureatul nostru. Chiar dacă probele nu sunt la fel pentru toți, provocările sunt pe măsură. Materia e multă și nu toți o învățăm în același timp. Tezele vin însă pentru fiecare, iar unii promovează. Un tată stă la reanimare lângă copilul lui, dar e încrezător că Psalmul 91 pe care îl citise dimineața poate fi o realitate și pentru el. O mamă plânge în rugă pentru grija zilei de mâine, dar mai mulțe lacrimi adună pentru grija spirituală a familiei decât pentru cea materială. A învățat în anul care a trecut că Ezechia a trăit mult, dar degeaba, fiind prea puțin interesat de viitorul spiritual al copiilor lui.
    Alții cad. O tânără a rămas cu inima zdrobită regretând că și-a dăruit-o unuia care i-a promis că “se va pocăi”. A uitat că nu trebuie să faci din căsătorie o metodă de evanghelizare, deși profesorul accentuase asta în urmă cu câteva luni. Dar, venise obosită la cursuri după luni întregi de înlocuire a cititului din Biblie cu vizitarea “profilelor” pe facebook. Va trebui să repete anul…
    Dacă ești în viață, încă te mai poți pregăti. Nu uita: limbajul, socotelile, alergarea, investițiile noastre și slujirea care am făcut-o, toate într-o zi vor fi evaluate de o comisie specială:

     1 Corinteni 3:13 “lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.”

Mă rog sa luăm nota maximă în acea zi… Nu e mare lucru să începi bine școala. Mare lucru e să termini cu brio. Să poți într-o zi să-ți auzi numele când Marele Profesor din cer va striga absolvenții.

“Să fii și tu acolo, nu lipsi” !

sursa:  https://cristianboariu.wordpress.com
articol de Cristian Boariu.

luni, 15 iunie 2015

Oamenii plâng. Adeseori degeaba.

Ne-am învăţat să plângem după oameni. Plângem pentru că nu-i mai avem lângă noi, plângem din invidie că îi are altcineva. Plângem când nu ne bagă în seamă, plângem când nu ne lasă în pace. Plângem până şi după oameni pe care nu i-am avut niciodată. Cred că dacă am plânge PENTRU ei şi CU ei, atâta vreme cât încă îi avem aproape, n-ar mai fi nevoie să-i plângem când pleacă. Pentru că n-ar mai pleca.
E obligatoriu să înţelegem că nu tot ce pierdem este o pierdere.
Plus ca nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Nimeni nu fură pe nimeni, pentru că a părăsi e o alegere conștientă. E adevărat că oamenii pot fi influențaţi, dar depinde numai de ei dacă pleacă sau nu.
Oamenii vin și pleacă din viața noastră ca trenurile, iar în gara sufletului nu staţionează decât atât cât au nevoie. Sau cât avem noi... Și fiecare își caută gara care îi place. Unii țin cont de aspectul exterior, alții de cât de bine se simt acolo. Unii caută gări curate, sau pustii, alții preferă gările cu aurolaci. Fiecare gară atrage omul care îi seamănă, care se integrează cel mai bine în peisaj... Uneori, mai uităm bagaje prin gările altora, și le producem suferință. Iar ei se amăgesc cu speranța că într-o zi o să ne întoarcem după ele. Dar nimeni nu se mai întoarce! Și tot trecând prin zece mii de gări, ne trezim că ajungem la destinație fără bagaje. Săraci. Pentru că am pierdut totul pe drum.
În viață e după preferințe. Un pastor spunea că familia ţi-o dă Dumnezeu, dar prietenii te lasă să ţi-i alegi singur. Și atunci de ce suferim? Pentru că nu alegem corect! Pentru că alegem în funcție de ce izbește ochiul. Frumusețe. Bani. Faimă. Mașini. Funcții.
Nu prea se mai uită nimeni la suflet. A devenit deja ceva prea neînsemnat ca să mai fie luat în considerare. Sufletul e uitat, undeva, într-un colţ, precum Cenușăreasa...
Cine-și face mulți prieteni o face spre paguba lui (Prov. 18:24). De ce? Pentru că tot ce e la grămadă nu e verificat bine. E ca o pungă de grâu. Cine stă să aleagă fiecare bob în parte și să-l verifice?! Nimeni... Așa te trezești cu neghină, pietre, pleavă; și prea puțin grâu...
Dacă lăsăm accesul liber oricui, evident că își vor face toți de cap! Și fiecare faptă își are consecinţele ei. Vai de cel ce se încrede în om! E blestem! (Ieremia17:4)6
Poate că oamenii nu se uită uşor, sau nu se uită niciodată, dar sigur se poate învăța să trăiești fără ei. Cei de care avem cu adevărat nevoie nu vor pleca niciodată, pentru că nimeni nu primeşte de la Domnul o cruce mai grea decât o poate duce.
Împrieteniţi-vă cu oameni care se tem de Dumnezeu! Compania lor va fi spre folosul sufletelor voastre. Sunt rari oamenii cărora le mai pasă de sufletele altora, pentru că nici de sufletul lor nu le mai pasă la prea mulți.
Căutați ca prin tot ce faceți să îmbogățiţi pe alții!
Nu ţineţi cu dinții de relații care nu-și au rostul, care vă fac mai mult rău decât bine! Dar nici nu rupeţi firul prieteniei din orice. Chiar dacă l-aţi lega mai târziu, nodul va rămne pentru totdeauna...
Nu alergați după oamenii care pleacă din viața voastră! Dacă prezența lor v-ar fi fost absolut necesară, n-ar mai fi fost nevoie să plece. Nimic nu e la întâmplare...
Dar înainte de toți și toate, împrieteniţi-vă cu singurul care nu vă va dezamăgi niciodată: Dumnezeu!
sursa: ciresarii.ro


Sefora Geantă 

vineri, 12 iunie 2015

"Lumea ne judecă dinainte de a ne cunoaşte, fără a şti cum suntem cu adevărat".

  • Alin Jivan este antrenor la Steaua şi a lansat deja doi juniori spre la lotul naţional de gimnastică
  • Împreună cu soţia sa, Florina, a scos două albume cu cântece care vorbesc despre Dumnezeu, prezenţa Acestuia în viaţa de zi cu zi şi importanţa familiei.
Fost component al lotului olimpic de gimnastică, medaliat mondial şi european, Alin Jivan (31 ani) şi-a schimbat radical viaţa după ce l-a descoperit pe Dumnezeu. O invitaţie a unui prieten la o întâlnire între tineri la o Biserică Penticostală din Bucureşti s-a terminat pentru sportivul care avea atunci 23 de ani cu o decizie care avea să îi marcheze destinul. Acum, Alin îşi trăieşte viaţa în credinţă, merge săptămânal la Biserică împreună cu soţia lui, Florina, scrie poezii şi compune cântece cu temă religioasă. Soţii Jivan au scos deja două albume, "Priveşte în sus" şi "Doar să crezi" şi lucrează acum la al treilea album, "Mă întorc acasă". Părinţi ai unui băieţel de cinci luni, Luca Benaia, Alin şi Flori se simt cu adevărat împliniţi.

Alin, Flori şi Luca sunt o familie fericită FOTO: Hojda Alexandru
România e o ţară în care cuvinte precum toleranţă, acceptare şi respect faţă de cel care nu se încadrează în majoritate sunt întâlnite aproape la tot pasul. O toleranţă doar de suprafaţă, care în realitate capătă o cu totul altă înfăţişare. Scepticism, rea- voinţă, tentaţia de judeca înainte de a şti despre ce este vorba, înainte de a-l lăsa pe celălalt să îţi prezinte adevărul lui sunt principalele reacţii faţă de cineva care nu se înscrie tiparelor generale ale societăţii . Fostul gimnast Alin Jivan, medaliat la Mondiale şi Europene, face parte din categoria celor care sunt judecaţi. Poate nu pe faţă, dar numele lui produce ridicări din sprâncene şi discuţii în şoaptă. În urmă cu opt ani, Alin lua o decizie care avea să îi schimbe radical viaţa şi modul de a fi: trece la Biserica Penticostală, unde simte că este cel cel mai aproape de Dumnezeu. "Oamenii ne judecă dinainte de a ne cunoaşte, fără a şti cum suntem sau ce vrem. Cred că cel mai uşor este să judeci şi să arăţi cu degetul" , spune cu tristeţe Alin. ProSport îţi spune povestea de viaţă a unui om pentru care întâlnirea cu Dumnezeu a venit într-o altă Biserică.

Soţii Jivan lângă steaua pastorului american Billy Graham FOTO: Arhiva personală
Doi oameni frumoşi într-o casă albă
Întâlnirea cu soţii Jivan a avut loc la locuinţa lor, în Drumul Taberei. O întâlnire stabilită iniţial în Parcul Moghioroş însă norii ameninţători de furtună şi vântul rece a mutat repede locul întâlnirii, vremea de afară fiind prea rece pentru Luca, băieţelul de doar cinci luni al familiei. Îl "redescoperisem" pe Alin în urmă cu câteva zile, când pe o reţea de socializare am dat peste unul dintre cântecele lui "Tu eşti iubirea mea", postat de un prieten de-al său. Ştiam că este antrenor de copii la CS Steaua, însă nu aflasem şi de o posibilă carieră muzicală. Apartamentul familiei Jivan este casa a doi oameni frumoşi, un loc în care predomină albul, iar totul creează o atmosferă liniştită şi caldă. Într-un colţ al livingului câteva zeci de medalii puse pe un raft amintesc de cariera sportivă a lui Alin, în timp ce imagini cu Luca, noul membru al familiei sunt răspândite cu dărnicie, pe birou. "De când suntem părinţi toată viaţa ni s-a schimbat, parcă ne-a unit mai mult, ne-a făcut mai înţelegători, mai răbdători. Ne-am dorit mult un copil şi ne bucurăm că am primit acest dar", ne spune Alin,  care îl ţine grijuliu pe Luca în braţe. În bucătărie, Flori îi pregăteşte micuţului biberonul cu lapte şi vocea ei subţire, melodioasă ajunge până la noi într-o frântură de cântec.
O carieră în 200 de medalii
Alin Jivan s-a retras din gimnastică în 2011. Oboseala după ce a făcut sport aproape 22 de ani, accidentările şi faptul că găsea tot mai greu motivaţia de merge mai departe au fost motivele care l-au determinat pe reşiţean să ia această decizie. "Am simţit că nu mai puteam să aduc rezultate internaţionale, apăruseră gimnaştii tineri şi sănătoşi, pentru care era mult mai simplu de progresat.  Nu am regretat niciodată această decizie, iar viaţa frumoasă pe care mi-am construit-o după gimnastică mi-a dat pe deplin dreptate", spune Alin. A rămas în urmă o carieră impresionantă în care a adunat peste 200 de medalii şi a urcat pe podium la Mondiale (Melbourne 2005) unde a cucerit bronzul la sărituri şi Europene, unde a reuşit dubla de argint la sărituri şi cu echipa.
Sportiv de top, antrenor de podium
Nu a putut să stea departe de sală şi pentru că iubea gimnastica şi copii a acceptat oferta clubului Steaua de a deveni antrenor.  "În primele luni mi-a fost greu. Nu-mi găseama parcă reperele, apoi treptat a început să îmi fie mai uşor. Erau mulţi copii în sală, nu ştiam la care să merg mai repede, însă faptul că iubesc copii a făcut ca totul să fie mai uşor", spune el. Cu timpul, Alin a devenit unul dintre cei mai apreciaţi antrenori de copii din Bucureşti, fapt confirmat şi de numărul mare de micuţi care vin periodic la sală ca să se înscrie. "Mi se pare mai greu ca antrenor pentru că ai responsabilităţi mai mari. Reuşesc să îi motivez pe copii pentru că folosesc multe ilustraţii prin care îi încurajez să câştige, totul e joacă, un pic mai serioasă, mă cobor tot timpul la nivelul lor, discutăm despre problemele pe care le au vorbim despre lucrurile pe care îi interesează", dezvăluie Alin. De altfel, cea mai mare realizare cu care se mândreşte este promovarea a doi copii la lotul naţional de juniori de la Bistriţa, pe Beniamin Cristea şi Cristian Anghel, iar anul acesta CSA Steaua a avut trei echipe înscrise la concursurile de juniori.
  • Alin Jivan antrenează la CSA Steaua împreună cu Marian Drăgulescu, Adrian Bucur, Ionuţ CorlaciCristina Iancu şi  Martea Fiodor

Alin Jivan a adunat peste 200 de medalii în cei peste 20 de ani de gimnastică
"Acel om fără braţe era mai fericit decât fusesem eu vreodată"
Povesteşte cu voce înceată, în timp ce Luca gângureşte în leagăn. Alin îl priveşte cu drag şi îi zâmbeşte. Alături de el, pe canapea, Flori îl ţine de mână şi îşi priveşte fericită băieţii. Amândoi par incredibil de calmi, de liniştiţi, de împăcaţi cu ei înşişi şi cu viaţa lor. Vorbesc cu modestie despre momentele lor, despre cum încearcă să fie de folos şi deşi sunt atât de tineri arată o maturitate incredibilă. În 2007, în plină glorie sportivă, Alin trăia o experienţă care avea să îi schimbe viaţa. "M-a invitat un coleg la Biserica Penticostală din Crângaşi. Am ascultat acolo povestea de viaţă a unui om fără braţe şi m-a impresionat că avea o soţie care îl iubea şi doi copii şi era mult mai fericit decât mine. La final, pastorul ne-a spus că se roagă pentru toţi, iar eu mi-am făcut o analiză a vieţii pe care o aveam şi mi-am dat seama că am făcut multe greşeli, că am rănit oameni şi am simţit un regret pe care nu îl mai simţisem. Toţi trei gimnaştii care eram acolo am început să plângem, iar pastorul a zis că se roagă pentru noi. În timpul rugăciunii am simţit o eliberare profundă, o bucurie de nedescris şi m-am simţit absolvit de vină", rememorează Alin şi acum cu emoţie, acel moment. A plecat bulversat de acolo, conştient că ceva s-a schimbat în viaţa lui, însă iniţial a crezut că este o emoţie de moment. Cu timpul, această senzaţie a persistat, devenind mai puternică. "Am început să am pasiune pentru Dumnezeu, Scriptură, muzică şi Biserică. Credeam şi înainte în Dumnezeu, însă nu la intensitatea de acum. Parcă m-am luminat deodată", spune el. A  urmat botezul în 2 decembrie 2007 şi noua viaţă.
Muzica, secretul unei vieţi fericite
De această schimbare se leagă şi pasiunea pentru muzică pe care a moştenit-o din familie. Mama lui, cânta în Corul Bisericii, iar Alin i-a moştenit talentul. "De mic mi-a plăcut muzica, însă niciodată nu am găsit timp pentru ea, însă de când am avut întoarcerea spre Dumnezeu am scris multe poezii, despre El şi viitoarea mea soţie. Am început cu poezii, apoi versuri pentru un cântec cu linie melodică, iar Flori m-a încurajat foarte mult să cânt, mi-a spus că am o voce bună", explică acesta. Din momentul în care s-au căsătorit, în 2010, soţii Jivan cântă împreună şi cu ajutorul unui prieten care are studio, au şi înregistrat câteva dintre piesele lor preferate. Au adunat peste 30 de cântece împreună şi au lansat două albume, "Priveşte în sus" şi "Doar să crezi" şi îl pregătesc pe al treilea,  "Mă întorc acasă". De altfel, pasiunea aceasta pentru muzică este cea care le face şi programul, ei fiind invitaţi deseori să cânte în diverse Biserici, atât în ţară, cât şi în străinătate. "Atunci când compun mă inspiră experienţele pe care le am cu Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, tot ce văd că se întâmplă în jurul meu. Nu judec ceea ce se întâmplă,  doar analizez", spune Alin.

Alin şi Florin au o relaţie specială cu muzica şi cu Dumnezeu  FOTO: Arhiva personală
I-a luat două săptămâni să o contacteze pe Flori
În timp ce vorbeşte se joacă cu  Luca care gândureşte fericit. De la micuţ, privirea i se mută la soţie şi zâmbeşte fericit. "Am fost şi norocos că mi-am găsit sufletul pereche, toate s-au aşezat bine. Îmi place să zic că noi suntem fruntea şi mintea, că eu sunt din Banat, iar Flori din Ardeal. Oricum, e cea mai dinamică ardeleancă pe care o ştiu", spune acesta, în timp ce îşi pune afectuos o mână pe umărul soţiei. Povestea lor de dragoste este una atipică. S-au cunoscut prin intermediul unui fost coleg de-al sportivului, în 2009, iar Alin a aşteptat câteva săptămâni până să o contacteze. "Iniţial nu am vrut să o cunosc. Mi-a zis un fost coleg că a cunoscut o fată ca mine, mică de statură, cu voce frumoasă, mi-a dat id-ul ei de messenger să o caut şi asta a fost. Două săptămâni mă întreba zilnic doamna de serviciu dacă aruncă biletul cu id-ul sau nu. Într-o zi i-am băgat adresa şi i-am zis: Bună, sunt Alin. Şi din acel moment totul s-a schimbat", spune acesta. "Mi-am dat seama că e un tip serios pentru că nu s-a grăbit să mă caute, mi-a plăcut asta", spune Flori. Sunt căsătoriţi de cinci ani, dar parcă se ştiu de o viaţă: îşi ghicesc gândurile, îşi termină ideile, se completează în gesturi, emană o armonie şi o unitate rar întâlnită. Privindu-i şi ascultându-i ai impresia că în universul lor timpul curge parcă altfel, nu mai este graba de afară, stres sau răutate.

Luca Benaia  are cinci luni şi este primul copil al familiei Jivan   FOTO: Hojda Alexandru
"Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem"
Flori face parte şi ea din Biserica Penticostală şi de aceea merg împreună la slujbe, în fiecare Duminică, şi uneori marţea şi joi, în funcţie de cum le permite timpul. "Doctrina este 95% asemănătoare, avem acelaşi Crez, însă Biserica noastră pune accent pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, fără alt intermediar în afară de Iisus Hristos şi are experienţă cu Duhul Sfânt. Practic nimeni nu ne interzice nimic când vine vorba de ce putem sau nu, să facem. Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem în viaţă doar pentru a ne păstra mintea, sufletul şi trupul curat", ne explică Alin. Ne vorbeşte cu pasiune despre Dumnezeu, diferenţele şi asemănările dintre Biserica Creştin - Ortodoxă şi cea Penticostală. O incursiune printre doctrine, obiceiuri şi interpretările celorlalţi.
Răutatea celorlalţi răneşte
De altfel, faptul că toată lumea este tentată să judece şi să îşi dea cu părerea fără a şti despre ce e vorba, îl răneşte cel mai mult pe Alin. "În primul rând nu suntem o sectă, ci un cult aprobat de Lege care promovează valorile spirituale şi morale. Apoi nu e adevărat ce spun unii că se stinge lumina şi se fac lucruri ciudate. Nu se întâmplă asta, dimpotrivă se trezesc conştiinţe pentru că în lumina Scripturilor îţi poţi analiza viaţa în mod corect. Şi nu în ultimul rând, nu suntem eretici", îşi varsă acestă năduful. Luca îl priveşte atent, cască, apoi se întinde în leagăn."Vârful întins, tată. Aşa, facem gimnast din tine", zâmbeşte mândru Alin. "I-am spus lui Flori că de cum va face primii paşi îl iau cu mine la sală să facă tumbe, să se joace acolo", continuă el. Îşi întăreşte spusele cu un nou zâmbet, spre Luca şi spre Flori. Feţele lor fericite se apleacă spre micuţ, care îşi întinde mâinile spre ei. O familie frumoasă, care şi-a găsit liniştea şi împăcarea în credinţă.
Articol scris de : 

joi, 11 iunie 2015

Bianca Cernisov -Ai ajuns chiar la capat, Tg Lapus

Alin si Florina Jivan - Astazi vin ca fiu ratacitor, Tg lapus

Speranta - Doamne Tu esti cetatuia mea, Tg Lapus

Speranta - Ma simt atat de iubit, Tg Lapus

COMUNICAT DIN PARTEA LUI CRISTIAN BARBOSU PRIVIND CAZUL TITEL MAGHIAR.

Dragii mei,
De la început trebuie să recunosc că sunt pus într-o postură inedită şi ciudată deopotrivă, de a scrie despre un caz care pare real şi ireal în acelaşi timp. Am văzut şi eu postările, am citit articolele, am stat de vorbă cu persoane care susţin ambele părţi, şi am fost pus într-o postură dificilă până la un moment dat. Fiind un om care cred în adevăr şi caut adevărul, nu mi-a fost uşor. Dar … fiindcă nu vreau să lungesc povestea vreau să vă prezint concluziile mele, încadrate în elemente care vă vor ajuta să înţelegeţi de unde vin şi cum am ajuns aici.
CONTEXTUL
Când şi cum l-am cunoscut pe Titel Magiar? El m-a abordat acum câteva luni, dorind să îi transmit anumite informaţii din predicile mele pe care le urmărea pe net. Am auzit şi eu de el de la diferiţi creştini, din ţară şi străinătate, care corespondau cu el prin email sau Facebook şi aşa am început să interacţionam. M-a captivat râvna lui pentru cei pierduţi, cunoştinţele biblice şi teologice de care dădea dovadă şi faptul că suferea pentru Cristos. Socrul meu este misionar în Asia, soţia mea crescând în câmpul de misiune din Africa, de aceea am un “soft spot” (sensibilitate) pentru misionarii care îşi asumă riscuri şi suferă în câmpul de misiune. Mai ales, aflând că e român, m-am bucurat mult să pot coresponda, nu prea des, dar oarecum constant cu el, pe teme de consiliere, întrebări biblice, motive de rugăciune.
MOTIVAŢIA
Dincolo de orice scenarii, insinuări sau suspiciuni, vă spun sincer, nu am avut şi nu am vreo agendă sau vreun interes, nici faţă de Titel şi colaboratorii săi, şi nici faţă de fratele Gorcea sau alţii care scriu împotriva lui. Când eu am preluat ştirea legată de atacul, explozia şi starea de comă a lui Titel, am preluat-o cu cele mai bune intenţii, nu de la Titel, ci de la medicul care s-a ocupat de Titel în acea perioadă de timp, Lucian Popescu, un neurochirurg plecat din România, care a practicat medicina la Medical Clinic of Neurology din Topeka, KS, din 2013 fiind împreună cu ei în Indonezia (aşa am fost informat). Mai apoi am intrat în legătură cu tatăl lui Titel, apoi cu câţiva din băieţii arestaţi cu el şi în final cu Titel după ce şi-a revenit din comă. Ei m-au ţinut informat, trimiţându-mi fotografii de la locul faptei, cât şi date despre starea sănătăţii lui. N-aveam de unde să ştiu şi nici măcar nu mi-ar fi trecut prin gând să verific dacă toate aceste informaţii sunt adevărate sau false. Ştiam că aceşti oameni suferă şi singurul lucru pe care-l puteam face atunci era să mă rog pentru ei şi să cer ajutor şi altora să o facă. Şi asta am făcut. Ştirea a fost preluată de pe site-ul bisericii noastre, la fel şi update-urile care au urmat şi aşa am ajuns să fiu eu promotorul principal al acelei situaţii de criză. În acele zile, fratele Mike Olari, care are şi dansul o inimă sinceră şi dedicată misiunii, m-a contactat, fiindcă îl cunoscuse pe Titel tot de pe internet şi din acel moment critic am început să ţinem cât de cât legătura în jurul acestui caz. Cunoscându-l personal pe Mike Olari, pot spune foarte clar, că amândoi am dorit binele şi încă ne dorim binele tuturor celor implicaţi în acest caz, şi căutam sincer adevărul.
PROBLEMA
Trebuie să recunosc că există o problemă gravă, despre care nu mi-am dat seama decât în timp, şi anume, un plan gândit foarte strategic de a înşela prin manipulare, şantaj şi minciună intenţionată şi sofisticată, nu doar pe mine, ci pe zecile, poate chiar sutele de credincioşi care au intrat în legătură cu Titel. Eu nu am Facebook şi nici blog şi de aceea corespondenţa mea cu el a fost destul de redusă, dar ştiu că mulţi alţii au interacţionat cu el şi au căzut în plasa în care am căzut şi eu. Nu mi-e ruşine să o spun, fiindcă sper că prin aceasta să trag un semnal de alarmă tuturor celor care folosesc internetul şi lumea virtuală. Totuşi, deşi mi-am dat seama în timp de acest fapt, am preferat să aştept, să mă rog şi să caut elucidarea adevărului, fiindcă cred vorba care spune, “truth and time go hand în hand” – adevărul şi timpul merg mână în mână. Nu am stat nepăsător ci în limita timpului disponibil am adunat şi analizat câteva argumente şi dovezi, pro şi contra în acest caz. Dorind să fiu imparţial şi corect înaintea Domnului, nu am vrut să mă pronunţ până ce nu am fost eu convins pe deplin, mai ales că, în unele aspecte mi-am dat seama că am fost atacat şi personal. Acum am ajuns la o concluzie şi am libertatea să o expun, şi de aceea m-am hotărât să scriu şi acest comunicat concis şi sper eu, uşor de înţeles.
PROCESUL
Înainte ca fratele Gorcea şi cei de la Internaţional Breaking News să publice rezultatele investigaţiilor lor, am căutat şi eu să elucidez adevărul şi recunosc că pentru o perioadă, am fost confuz, fiindcă primeam argumente contradictorii din ambele părţi şi în dorinţa de a fi imparţial şi fair-play am hotărât să respect părţile şi să analizez totul, şi doar mai apoi să trag concluziile. Ce am reuşit totuşi să găsesc şi eu? Nişte dileme ciudate.
Dilema asocierii lor cu organizaţia The Christian Missionary Alliance
Încă din primele zile ale ieşirii din comă al lui Titel când au apărut primele suspiciuni cu privire la el, am sunat de câteva ori în SUA fiindcă am vrut să mă informez direct de la sursa, dacă Titel Maghiar există şi dacă acest atentat a avut loc. Am discutat atunci cu cei din conducerea CMA, organizaţie sub umbrela căreia, aceşti misionari au scris că lucrează. Nimeni nu mi-a putut confirma membralitatea lor în acea organizaţie, dar pe de altă parte mi-au spus că ei într-adevăr au diferiţi colaboratori care, deşi susţin că lucrează pentru ei, sunt de fapt doar conectaţi oarecum cu ei prin organizaţii partenere care uneori le folosesc numele. L-am întrebat pe Titel Maghiar despre această dilemă şi el mi-a dat rapid numele unor “şefi” direcţi de-ai lui, să îi contactez pe ei ca să-mi confirme. Am accesat paginile lor de Facebook cu ajutorul cuiva, unde erau prezentaţi ca directori ai CMA pe diferite zone ale lumii (https://www.facebook.com/jimfrances.pedrem?fref=ts sauhttps://www.facebook.com/lukassiioana. popescu?fref=ts), pagini, care ciudat, dintr-o dată, astăzi nu mai există. I-am întrebat şi pe cei de la CMA despre ei, fiindcă aveau poziţii cheie în organizaţie, dar au negat că ar avea cunoştinţă de aceşti presupuşi directori ai lor. Am încercat să îi contactez personal şi le-am scris email-uri şi unul dintre ei, pe nume, Anthony Brewst, mi-a răspuns din Cuba. El a susţinut faptul că îl cunoaşte pe Titel, ştie de atentatul din Indonezia şi mi-a explicat că ei nu aparţin de CMA oficial ci mai degrabă au un fel de contract cu ei, fiindcă sunt o agenţie de misiune care recrutează tineri/bărbaţi necăsătoriţi, care sunt gata să îşi asume riscul de a distribui Biblii şi evangheliza în zone deosebit de periculoase din lume. El mi-a mărturisit că au peste 200 de misionari arestaţi şi evident, că asta face deosebit de grea comunicarea cu ei, fiindcă le-ar putea pune în pericol viaţa. Pentru mine atunci, acest răspuns m-a liniştit pe moment, fiind confirmat şi de Denis Ross, într-o discuţie, sau mai degrabă o mărturisire, când a încercat să îmi explice natura secretă şi periculoasă a lucrării lor, cele spuse de el, confirmând cele discutate cu Brewst. Evident că azi am îndoieli faţă de toate şi toţi cu care am corespondat atunci.
Dilema misiunii lor din Ambon, Maluku
Văzând că nu reuşesc să obţin rezultate de la foruri oficiale, am căutat să intru în legătură cu organizaţia şi oamenii sub umbrela cărora Titel Maghiar lucra în Indonezia. El personal mi-a dat o listă de numere de telefon la care să sun şi câteva nume pe care să îi contactez. În afară de un singur număr de telefon, care mi-a răspuns în indoneziană, tuturor celorlalte numere le lipsea o cifră. Nu am putut comunica din cauza limbii cu acea persoană numită Johnny Andrean Kembuan (0062 823 44244468) deşi i-am scris şi mesaje pe Facebook. Am încercat să contactez sediul misiunii precum mi l-au spus ei, Evangelistic Minister Maluku, dar fără succes.
Dilema dovezilor audio
Am cerut lui Titel şi celorlalţi să mă contacteze şi telefonic şi mi-au zis că nu pot, din cauza contextului dificil în care se află, dar după insistenţe, mi-au trimis câteva înregistrări audio, care pentru mine au părut suspecte datorită unor modulaţii de voce. Pe una dintre ele a apărut chiar programul de voice changer pe care probabil l-au folosit.
Dilema fotografiilor şi mesajelor video
Am cerut mai apoi fotografii. Asta în contextul în care fratele Gabi Gorcea deja mă contactase şi îmi comunicase că dânsul are suspiciuni şi câteva dovezi că unele fotografii ar fi false. Răspunsul lor m-a surprins. Nu am, mi-a răspuns Titel Maghiar, fiindcă mi-am spart tableta iar când am întrebat-o pe Geanina, logodnica lui, ea mi-a zis că i s-a ars sau stricat tableta. Am pus la un moment dat întrebarea – cum se poate ca o fată ca tine, logodită cu un bărbat, să nu aibă nici măcar o fotografie împreună cu el? Nu am primit răspuns şi nici poze până azi. Nu vreau să o acuz dar mi s-a părut suspect. În schimb am primit un număr impresionant de poze de la Denis Ross, cu scopul de a-mi dovedi că ei se cunosc, fiind fotografiaţi împreună în toate aceste poze. Astăzi ştiu că personajele reale, într-adevăr se cunosc, dar ei nu sunt Titel şi Denis, ci Derek şi Josh Grant, adevărul e “clar”. Apoi l-am rugat şi insistat, atât eu cât şi fratele Mike Olari, să îşi folosească telefonul şi să ne trimită un scurt video, în care el şi băieţii să se filmeze şi să lămurească frumos dilema cu privire la neexistenţa lor. Asta ar fi fost cea mai simplă şi clară dovadă. Minciunile se fabrică şi necesită timp, adevărul se poate dezvălui în 30 de secunde! Până în ziua de azi nu am primit acest video.
Dilema cunoscuţilor lor
Am apelat atunci la relaţiile lor. I-am rugat să mă pună în contact cu persoane care îi cunosc personal fiindcă din 5 băieţi (adică şi medicul) care sunt acolo, cu siguranţă că există cineva în SUA, România, sau undeva în lume care îi cunoaşte personal şi ne pot da informaţii cu privire la ei. Nu am primit nici un răspuns, decât Geanina, logodnica lui, mi-a dat nişte contacte. L-am sunat pe un tânăr din Graz care cu respect mi-a zis că da, el acum câţiva ani l-a văzut pe Titel luând-o pe Geanina de la o repetiţie din biserică dar că nu a stat de vorbă cu el. Mă întrebam dacă el chiar ştia că e Titel sau nu? Apoi am stat de vorbă cu un frate din SUA care pentru o îndelungată perioada de timp, la fel ca mine, a fost convins că Titel Maghiar există, dar şi dânsul mi-a zis că niciodată nu l-a văzut, şi nici nu a vorbit cu el la telefon. Tot aşa şi cineva din Zalău, şi încă o persoană din SUA au mărturisit la fel, singura lor corespondenţa a fost prin intermediul internetului, email, etc. Deci, nici un martor ocular. I-am scris tatălui lui Titel dar nu am primit vreun răspuns, am căutat şi eu pe site-uri de cautare în SUA şi nu am găsit nimic, şi în afară de Geanina cu care am comunicat în această perioadă de timp, nimeni altul nu mi-a putut confirma că l-au văzut şi cunoscut în carne şi oase. Am sunat inclusiv o familie de prieteni ai Geaninei, credincioşi serioşi, viitorii naşi, care mi-au zis că ei cred în Titel Maghiar, i-au lăsat chiar şi apartamentul lor să locuiască cât timp ei au fost plecaţi în concediu când a venit în Graz, dar că nu l-au întâlnit personal niciodată, nici măcar atunci, deşi au corespondat cu el în continuare. Ceea ce mi s-a părut de-a dreptul ciudat! La fel de ciudat ca şi atunci când am cerut o convorbire pe skype cu cele 3 fete care sunt în relaţie cu aceşti băieţi, şi una dintre cele două mi-a confirmat că deşi este în această relaţie de peste doi ani de zile, ea nu l-a întâlnit, nu l-a văzut, nu a primit de la el (Sergiu Berci) informaţii despre cunoscuţi, familie, prieteni de-ai lui (deşi ea susţine că a cerut), ci a comunicat cu el doar în scris pe internet. Ceea ce mi s-a părut deosebit de dubios. Am înţeles că şi cealaltă fată (prietena lui Denis Ross) ar avea acelaşi scenariu.
Dilema altor dovezi
Am cerut alte dovezi, fiindcă din ce în ce mai mulţi oameni de bună credinţă mă întrebau de Titel, mai ales dintre cei care s-au rugat sau erau îngrijoraţi de starea sănătăţii lui. Geanina mi-a trimis poze cu documente care arătau facturi de la un magazin unde Titel Maghiar i-a cumpărat inelele de logodnă, apoi am văzut invitaţiile de la nuntă, contractul de închiriere al sălii. Astea iar m-au pus pe gânduri fiindcă vedeam că ea vrea să lămurească lucrurile. La un moment dat am rugat un prieten să îmi spună de unde sunt IP-urile mesajelor trimise de Titel Maghiar. Cele de pe Gmail nu le-a putut citi, şi atunci mi-am adus aminte că odată el mi-a scris de pe Yahoo şi scriindu-i de pe acea adresă mi-a răspuns din nou, şi omul pe care l-am rugat să mă ajute şi care nu ştia nimic de dilemele mele, mi-a zis … din Austria (deşi mesajul oficial era din “Indonezia”). Ţinând legătură cu fratele Mike care şi el căuta pe partea lui dovezi, m-a înştiinţat despre dialogul avut cu cel care a fost în 2012 un reprezentant al MAE pentru diaspora, domnul Avram Gal, care a făcut atunci demersuri pe lângă Ministerul de Externe pentru eliberarea celor 4 tineri. L-am întrebat pe Mike dacă domnul Gal i-a văzut pe aceşti tineri, sau dacă a vorbit cel puţin cu ei la telefon? Răspunsul său a fost că nu… What’s new?!
Dilema conspiraţiei
Am primit prin intermediul lui Mike Olari un act care m-a surprins dar nu m-a convins. Un document scris de cineva care se prezenta ca fiind o persoană din grupul celor care lucrează de o bună perioadă de timp (luni şi ani) la crearea unei conspiraţii împotriva lui Titel Maghiar. Persoana aceea, apăsat, spunea el, de mustrarea conştiinţei, a dezvăluit în acele rânduri, planul intenţionat de “falsificare” creat de către aceştia, printre care şi Gabi Gorcea. Înainte ca fratele Gabi să prezinte dovezile sale sau cei de la Internaţional Breaking News să publice dovezile lor, eu am văzut o bună parte din ele, trimise de către această persoană, ca dovadă a dorinţei lui de a demasca strategia malefică a celor ce vor să-l atace pe Titel. Nu pot spune că nu m-a surprins toată “demascarea” asta, dar pe de altă parte m-am gândit – oare nu o fi de fapt o strategie chiar din partea celor acuzaţi (a lui Titel Maghiar sau a altora care sunt în spatele lui) de a ne pune în temă, pe cei câţiva care încă mai corespondam cu el, manipulându-ne să credem că într-adevăr o astfel de schemă va avea loc? Şi apoi să o folosească ca momeală pregătindu-ne să respingem orice acuzaţie? Oare probele lui Gorcea pe care acest personaj le demasca, nu erau de fapt exact faptele lor, pe care evident că le ştiau, şi de frică că Gorcea le va destăinui, ni le-au aruncat în faţă – repet ca momeală? Ceva de genul – dau eu primul că atunci când ceilalţi vor da, să nu mai fie credibili ci din contră, să confirme suspiciunea pe care deja o am, datorită acestor informaţii primite înainte ca ele să fie publicate. Un cârlig prin care mulţi pot fi prinşi. Dar trebuie să recunosc că este doar o presupunere proprie, pe care eu cel puţin am ajuns să o cred.
Dilema dilemelor …
Cerând lui Dumnezeu înţelepciune, călăuzire şi descoperirea adevărului, în aceste zile am avut surpriza să fiu pus în faţa unei dileme care cred eu, le-a rezolvat pe toate – cel puţin pentru mine personal. După ce am citit tot ceea ce a publicat Internaţional Breaking News şi am vizionat filmul fratelui Gorcea – şi îi felicit pentru profesionalismul cu care au lucrat – evident că m-am dus înaintea Domnului şi i-am zis – Doamne, am văzut dovezile, ele confirma multe din dilemele mele, dar înainte de a ieşi şi eu public, te rog mai dă-mi mie încă o dovadă clară, personală, fără echivoc. Şi am primit-o.
Mi-am adus aminte de încă un nume, al unei persoane din SUA, despre care ştiam că este unul din prietenii cei mai apropiaţi ai lui Titel şi căutând să dau de el, am rămas surprins să văd că şi el mă căuta, exact în aceeaşi zi. L-am sunat la telefon şi l-am întrebat dacă l-a întâlnit vreodată pe Titel, la care îmi spune că nu, dar în replică îmi zice: “Dar dumneavoastră l-aţi întâlnit că mi-a zis că a venit la Arad şi v-a făcut cunoştinţă cu Geanina.” Eu am rămas mut şi i-am zis că nu este adevărat, eu niciodată nu l-am întâlnit pe Titel. “Dar cu Geanina v-aţi întâlnit în Austria?” I-am răspuns că nu, niciodată, deşi am cunoştinţe în Graz care o cunosc şi ştiu că este o persoană reală. Omul a rămas năucit, şi eu la fel. Şi-a dat seama că fusese minţit. Discutând alte lucruri legate de acest caz, îmi spune că a primit o poză de la Titel ieri şi l-am rugat să mi-o trimită şi mie, să o pot compara cu cea a presupusului Titel, adică Derek Watkins, să văd dacă e aceiaşi sau nu. Am vrut să îi dau email-ul meu să mi-o trimită, la care dânsul îmi spune, “dar de ce să mi-l dai, că eu îl am, fiindcă dumneavoastră mi-aţi mai trimis mesaje de pe el.” La care eu îi spun că nu, asta e prima dată când eu interacţionez cu el. La care omul e şocat. Şi spre surprinderea mea, îmi trimite toată corespondenţa lui cu “mine” de pe un email creat şi falsificat probabil de către Titel Maghiar sau cei din anturajul lui, adresa de pe care ei corespondau în numele meu. Vi-o prezint şi dumneavoastră: barbosu.caeline2007@gmail.com – dacă cumva aţi primit vreun mesaj de la “mine” pe această adresă vă rog să mă contactaţi şi să îmi spuneţi, fiindcă mărturia şi integritatea mea şi a lucrării lui Dumnezeu este în joc. Scrieţi-mi pe cristianbarbosu@harvestmetanoia.ro. Precizez că inclusiv Geanina mi-a confirmat recent că şi ea primise mesaje, ca din partea mea, de pe conturi care deşi poartă numele meu, nu îmi aparţin.
Tot de la această persoană am aflat că am şi o pagină de Facebook cu numele Cristian Cristi, deşi când am accesat-o azi, a fost curăţată bine şi poate că va şi dispărea până ce o veţi accesa dumneavoastră, dar acel cont de Facebook a fost prezentat – cel puţin acestei persoane – ca fiind al meu. Am obţinut spre exemplu o poză de pe acel Facebook al “meu” prin care eu răspundeam celor care-mi scriau de ziua mea de naştere şi le mulţumeam pentru urări, sau alte corespondenţe cu acea persoană de pe acelaşi cont Facebook. Dacă cumva aţi primit mesaje de pe Facebook în numele meu, vreau să vă spun că eu nu am avut niciodată cont de Facebook şi nu am nici în prezent. Vă rog să mă anunţaţi. Acum câţiva ani, altcineva mi-a creat un astfel de cont, cu poza mea şi datele mele şi scria mesaje în numele meu, evident fără ştirea mea.
Pentru mine, această ultimă dovadă a fost confirmarea pe care o aşteptam din partea Domnului înainte de a ieşi public şi expune poziţia mea faţă de acest caz care, într-adevăr mă priveşte şi pe mine, fiind direct implicat. Credeţi-mă că nu mi-a fost uşor să tac până acum şi să încerc să fiu distant faţă de cei implicaţi, dar versetul din Iacov îmi revenea mereu înaintea ochilor: Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie. Fiindcă nu de puţine ori am fost foarte frustrat şi dornic de-a ieşi şi da pe faţă lucrurile, dar am vrut să ascult şi să adun cât mai multe dovezi, fiindcă un om implicat în lucrare cum sunt eu, cred că are responsabilitatea să fie cât mai informat şi împăcat în cugetul lui când expune astfel de situaţii care au afectat atâta lume, lucrători şi biserici. Ştiu că şi fratele Mike a făcut demersuri şi caută dovezi şi probabil la un moment dat şi le va expune şi dânsul, deşi, şi el, la fel ca mine, a fost destul de bulversat în toată perioada asta. Ceea ce nu e de mirare!
CONCLUZIE
Vă prezint câteva lecţii pe care eu le-am învăţat din tot ce s-a întâmplat.
1. Satan se poate preface şi într-un … misionar, când vrea să-i înşele pe alţii. Eu aş fi fost cel mai bucuros şi împlinit să fi ştiut că Titel Maghiar există şi este cine s-a prezentat a fi. Dar din păcate, misterul lui rămâne, fiind însă acoperit de o mulţime de minciuni, falsuri, manipulare şi şantaj. Da, trebuie să fim super precauţi când e vorba de lumea virtuală. Eu personal am mai trecut printr-o astfel de situaţie când eu şi soţia mea am consiliat o presupusă credincioasă, victimă a persecuţiilor musulmane, pe nume “Damaris”, care şi ea a trecut prin torturi, suferinţe şi experienţe ieşite din comun şi a avut în jurul ei tot un cerc de prieteni virtuali dovediţi falşi mai apoi – am descoperit că totul a fost o înscenare, ea înşelându-ne nu doar pe noi ci pe mulţi alţii. Deşi mă feresc de bloguri, Facebook şi internet, iată că tot am căzut în plasa aceasta. De aceea atenţie mărita! Şi eu voi începe să mă rog cu mult mai mult şi să fiu cu mult mai vigilent în privinţa informaţiilor legate de lucrători, păstori şi misionari, fiindcă lumea e rea şi cel rău o domină şi are ca scop pătarea mărturiei slujitorilor şi distrugerea lucrărilor lui Dumnezeu.
2. Îmi cer iertare de la toţi cei pe care i-am dus în eroare prin faptul că eu însumi am fost dus în eroare. Ştiu că la acest moment, unii sunteţi miraţi, alţii frustraţi, alţii dezamăgiţi şi îmi pare sincer rău că, printr-un gest de bunăvoinţă şi ajutor, s-a ajuns la un asemenea deznodământ. Dumnezeu îmi cunoaşte inima şi intenţiile şi le cunoaşte şi pe cele ale tuturor celor care v-aţi rugat sincer, simpatizând cu Titel Maghiar (chiar dacă el nu există), şi nu cred că trebuie să regretaţi că v-aţi rugat pentru cineva. Mai bine să risc să greşesc să mă rog pentru cineva, decât invers. Şi aici trebuie să subliniez o a treia lecţie legată de aceasta.
3. Să nu cădem în cealaltă extremă acum, privind cu suspiciune de acum înainte pe acei credincioşi sau misionari care vor ajunge în contexte în care vor suferi pentru Cristos, şi când realmente ei vor fi în pericol, să nu ne lăsăm ispitiţi să-i ignorăm, gândindu-ne că poate ceea ce susţin ei nu este adevărat. Mi-am dat seama că doar o verificare de suprafaţa nu este suficientă ci trebuie căutată sursa oficială înainte de a acţiona, trage concluzii sau judeca dar pe de altă parte, trebuie să ne rugăm şi să ajutăm.
4. Din această tristă experienţă aş recomanda păstorilor şi lucrătorilor să caute să nu mai ofere consiliere prin email, skype sau orice altă cale virtuală. Noi am luat o hotărâre la nivelul prezbiterilor în urma acestei experienţe să consiliem pe cei ce vin în persoană, nu pe net. De asemenea aş avertiza pe cei sau mai bine zis, pe cele care caută să îşi clădească relaţii mai serioase cu persoane virtuale. Eu am consiliat câteva cazuri în care credincioşi au fost minţiţi şi dezamăgiţi când au aflat că cei din spatele tastaturii nu a fost cine se pretindeau a fi.
5. Dumnezeu este Suveran şi cine crede că poate să înşele, să mintă şi să fac uz de fals în numele Lui se înşeală. Iată cum El a folosit chiar acea situaţie de criză prin care cel rău a încercat să mă înşele şi pe mine şi pe mulţi dintre noi – acea explozie – ca să genereze de fapt această anchetă ale cărei rezultate le vedem acum. Ceea ce cel rău a crezut că va fi doar spre folosul lui, alertând atâta lume, iată că Dumnezeu a folosit-o înspre Gloria Lui şi a adevărului. Dacă nu ar fi avut loc acea reacţie de rugăciune şi mobilizare în masă a credincioşilor, probabil că nici Gabi Gorcea nu ar fi iniţiat investigaţiile lui, nici Mike Olari nu ar fi căutat pe laturile lui şi nici eu nu aş fi fost determinat să îmi pun întrebări şi să aflu dovezi. Şi cu siguranţă, pentru alte luni şi poate ani de zile, mulţi alţi credincioşi ar fi fost minţiţi, înşelaţi, manipulaţi şi şantajaţi. E extraordinar să ştii că avem un Dumnezeu care poate folosi şi transformă chiar şi “reuşitele” celui rău în a triumfa în favoarea binelui şi adevărului!
6. Rugaţi-vă ca Domnul să descopere până la sfârşit sursa acestor meschinării şi să facă dreptate, fiindcă presupusul Titel Maghiar încă se mişcă sau se ascunde în lumea virtuală, sau cei care se ascund sub numele lui. Cu siguranţă că şi organele competente vor fi anunţate fiindcă nu se ştie sub ce formă au fost înşelaţi şi minţiţi alţi oameni. Ce e cert însă, e că Cel ce cunoaşte întreaga situaţie şi ştie ce şi cum trebuie stârpit un astfel de rău, va interveni, aşa cum a făcut-o şi în acest caz, chiar dacă a fost atât de încâlcit şi bine fabricat în toţi aceşti ani. Eu, deşi sunt trist, mă bucur că adevărul iese la iveală şi mulţumesc tuturor celor care aţi contribuit la elucidarea lui. Cred că Dumnezeu va face dreptate şi înspre acest lucru vă îndemn să vă rugaţi. De asemenea, îmi este sincer milă de prietenele acestor băieţi din Austria pe care eu nu le suspectez să fie complice (deşi după toate cele întâmplate, totul e cam subiectiv la acest moment) dar din interacţiunea mea cu ele, le-am văzut suferind din cauza lor. Sper să le dea şi lor Dumnezeu călăuzire iar dacă ştiu ceva, să ajute la elucidarea adevărului, sau, dacă e cazul să se pocăiască.
7. Dacă … cei ce stau în spatele acestor site-uri şi conturi virtuale vor fi sensibilizaţi de Duhul lui Dumnezeu şi vor ieşi la lumina – de ce nu – chiar adevăratul Titel Maghiar şi colaboratorii săi – eu cred că va trebui să apreciem curajul lor şi să respectăm pocăinţa lor. Eu sincer, voi fi deschis să le acord iertare. Îi îndemn însă – fiindcă sunt sigur că vor citi aceste rânduri – să se gândească serios şi să pună deoparte minciuna sau motivele pentru care au apelat la aceste căi şi să aibă demnitatea şi frica de Dumnezeu, de a ieşi din întuneric şi minciună la lumină şi adevăr. 1 Ioan 1:9 este valabil şi pentru ei, şi Dumnezeu poate restaura orice suflet atunci când acesta se pocăieşte cu adevărat. Domnul să îi cerceteze în acest sens! Rugaţi-vă pentru ei, fiindcă sunt sigur că Dumnezeu îi va urmări pentru tot ceea ce au făcut prin aceste falsuri.
Vă mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi citit acest comunicat şi sper să fi fost de folos elucidării adevărului cât şi liniştirii cugetului multor credincioşi care la fel ca şi mine, aţi suferit în tot acest timp, confuzi şi întristaţi de toate cele întâmplate. Domnul este stâncă şi locul nostru de adăpost chiar şi în astfel de vremi grele, tulburi şi confuze!
Cristian Barbosu,
Arad, 11 iunie 2015
Sursa: harvestmetanoia.ro