Învățând din trecut pentru sufletul nostru – Vladimir Pustan

Amazoanele îți păstrează doar un sân cu care să-și alăpteze fetițele, iar pe celălalt îl taie ca să poată trage cu arcul…

Dacă ne luăm după ele, ar însemna că pruncii noștri trebuie aduși pe lume, dar după aceea pentru noi urmează lupta zilnică pentru salvarea sufletului lor.

Alexandru Macedon văzând că trofeele cucerite le îngreuiau mersul, după ce și-a dat foc la ale sale, le-a aprins și pe cele ale soldaților.

Trofee pentru care muriseră…

Câteodată sau de cele mai multe ori trebuie să renunți la tot ce ai, tot ce știi, tot ce-ai moștenit, pentru a nu pierde din ochi obiectivul suprem. Mântuirea sufletului.

Leonardo da Vinci și-a făcut aripi cu care a zburat 2 metri. Un eșec nemuritor mai puternic decât toate reușitele mediocre. Încearcă să zbori chiar dacă sufletul ți se pare de plumb. Aripile cresc de la o zi la alta cu condiția să fie folosite.

Tiberius Nero Cezar, împărat vanitos și-a turnat monede cu chipul lui dar ca să-și protejeze numele și onoarea, ucidea pe cei ce intrau la toaletă cu un ban cu chipul lui în buzunar.

De suflet trebuie să ai grijă și să-l păstrezi curat. Pe el e e scris Numele lui Dumnezeu. Fii cu băgare de seamă pe unde îl duci…

http://www.ciresarii.ro/ 

V l a d i m i r _ P u s t a n

Se cere jertfă!

Maxime despre jertfă, sacrificiu:

"Se poate naşte oare în lume ceva fără jertfe şi dureri?" - Nicolae Bălcescu

"Cel ce-şi cântăreşte sacrificiile e ca şi cum nu le-a făcut." - M. Codreanu

"De câte ori cineva se jertfeşte pentru alţii, poţi fi sigur că preţuieşte mai mult decât ei." -  A. Gide

"Fără jertfe, fără eforturi, fără renunţări, nu poţi trăi pe lume. Viaţa nu este o grădină în care să crească numai flori." - I. A. Goncearov

"A urca înseamnă a te sacrifica. Orice culme e severă." - V. Hugo

"Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!" -  Ezechiel 22:30 

Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu." - Efeseni 5:2

Recomand acest blog:  http://albfaragri.blogspot.ro/

O lume în criză.

În Luca 18:9-14 NTR “A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți: Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel:

«Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulteri – și nici chiar ca acest colector de taxe! Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!» Colectorul de taxe însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»  Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat!“

Religia pune accent pe merite personale, însă creștinismul înseamnă Har.

Fariseul stătea în picioare prin meritele lui personale și a fost respins, însă vameșul era zdrobit de pacatele lui și, cerând mila lui Dumnezeu, a fost acceptat, a fost îndreptățit, a fost socotit drept, a fost iertat.

Religia spune că poți fi mântuit prin fapte bune, dar creștinismul spune că mântuirea este darul/cadoul/favoarea lui Dumnezeu.

Favoarea lui Dumnezeu nu poate fi dobândită prin fapte, ci se primește prin credință. În Efeseni 2:8-9 BVA ” Aţi fost salvaţi prin har şi aţi acceptat salvarea prin credinţă; iar acest lucru nu provine de la voi, ci este în exclusivitate harul lui Dumnezeu!

Primirea acestuia nu se bazează pe fapte (omeneşti); şi astfel, excluzându-le, nu este permis nimănui să-şi revendice vreun merit personal.” Dumnezeu te-a mântuit prin harul Său când ai crezut, nu prin meritele tale.

În Romani 4:4-5 BVA “Atunci când un om lucrează, recompensa pentru munca lui nu este considerată un cadou, ci ca o datorie care trebuie să-i fie achitată”. Însă aici avem cazul celui care nu lucrează ceva pentru a fi considerat drept, ci el doar se încrede în Cel care îndreptăţeşte pe cel păcătos; şi astfel, această credinţă a lui îi este considerată ca dreptate.” Credința în Dumnezeul care iartă păcătoșii prin jertfa Fiului Său Isus dă mântuirea.

Religia spune că trebuie să faci fapte bune pentru a te califica la harul lui Dumnezeu și aici suntem înșelați: harul nu ar mai fi har dacă ar trebui să-l merităm, să-l dobândim. 

Harul este generozitatea, bunătatea, mila lui Dumnezeu pe cheltuiala lui Isus, Fiul Său care a răscumpărat omenirea prin jertfa Lui fără vreo contribuție umană. De aceea oricine crede în El va fi mântuit. Oricine este o invitație deschisă pentru toți și pentru fiecare. Oriunde te afli,  în biserică, mănăstire, moschee sau club; în pușcărie sau bordel, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, orice neam, limbă sau rasă: oricine crede în El va fi mântuit.

Religia te ține departe de Dumnezeu măcar că Dumnezeu nu este departe de tine. Dumnezeu este la un pas de tine indiferent unde ești sau ce fapte ai făcut: bune, rele sau urâte.

Dumnezeu este la o decizie distanță de tine și îți vorbește prin aceste rânduri.  Știu că îți este greu să-L simți pe Dumnezeu lângă tine când știi că ai făcut așa de multe greșeli, că ai irosit multe oportunități, că ai falimentat în repetate rânduri și amintirea lor este atât de vie. Cunosc acest sentiment,  m-am hrănit și eu cu el de multe ori. Religia m-a făcut să mă simt nevrednic, vinovat, murdar și departe de Dumnezeu, fără drept măcar să intru într-o biserică. Adevărul dragostei necondiționate a lui Dumnezeu mi-a fost de puține ori explicat și mai deloc arătat. Dumnezeu m-a iubit la fel de mult atunci când eram departe de El cum mă iubește acum când sunt copilul Lui!

Dragul meu, a fost o vreme când eram orbit și credeam că într-o zi voi fi suficient de bun ca să câștig dreptul să devin copilul lui Dumnezeu însă acea zi nu a mai venit! A venit însă ziua în care am crezut că harul lui Dumnezeu se primește prin credința în Isus și azi sunt copilul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este la o decizie distanță de tine iar decizia de a primi har, iertare, dragoste necondiționată, acceptare, pe Isus, pe Dumnezeu în viața ta, îţi aparține. Nu este complicat să vii la Dumnezeu,  trebuie să îți deschizi inima, să capitulezi în fața Celui care te iubește și să crezi în El.

Spune “Isus, cred că ai murit în locul meu și cred că azi sunt mântuit prin meritele Tale. Te rog primește-mă să fiu al Tău pentru totdeauna. Știu prin credință că sunt copilul Tău iar tu ești Tatăl meu. Amin.”

Religia nu mântuiește. Religia produce confuzie, criză, haos, teroare…

Isus este mântuitor pentru oricine crede în El. Isus este Domnul păcii în mijlocul oricărei crize.

Ești al lui Isus?

Sebastian              sursa:  http://radiociresarii.ro/

Vladimir Pustan | Puterea unui singur om | Ciresarii Tv | 21-sept-2014

GABI ZAGREAN (Dece Nu Se Pocaiesc Oamenii!!)

Vladimir Pustan | Un botez cum poate nu ai văzut niciodată | Ciresarii T...

Petru Lascau - Resurse din abudenta (29 Iunie, 2014)

Vladimir Pustan | Dumnezeu si norocul | Ciresarii Tv | 07-sept-2014

PASTORE,TU MAI TRIMIS IN IAD !!

Vă prezentăm o scrisoare din partea unui om de afaceri, care a ajuns în IAD, către pastorul lui. Scrisoarea este foarte clară și nu necesită nici o explicație.

Cu respect și dragoste,
Mike Olari

 Dragă Pastore
Am ajuns la destinația finală. Nu numai că nu am găsit ce mi-ai zis, dar este îngrozitor. Totul în jurul meu este durere și agonie. Pentru început am crezut că este un vis prost, dar imediat am realizat de fapt, că este un adevăr dur și sumbru. Era de fapt IADUL.
Am început să îmi pun tot felul de întrebări, Cum?, De ce?, și Pentru ce am ajuns aici? Din toate discuțiile și întâlnirile noastre, la tot felul de mese festive, nu mi-ai dat nici cea mai vagă idee că aș putea sfârși aici. Dimpotrivă, după fiecare întâlnire cu tine, mă simțeam tot mai sigur pe situație și eram sigur că o să sfârșesc bine, doar sunt cel mai devotat donator!
Dar uite, nu numai că n-am sfârșit bine, dar și mult prea repede… Accidentul de care am avut parte și care mi-a curmat viața pământească, a fost unul teribil. Fiind beat, nici nu mi-am dat seama ce fac, dar sunt convins că Dumnezeu, care iubește toți oamenii, uneori trebuie să intervină într-un mod dramatic, pentru a pune capăt nebuniilor noastre și jocului nostru “de-a biserica”. După ce m-am dezmeticit puțin și am realizat că sunt în iad, am început să-mi deapăn toată viața mea, precum bogatul din pilda cu Lazăr… Încetul cu încetul au început să se clarifice lucrurile.
Este adevărat că tu, de la amvonul bisericii, spuneai exact ce trebuie, dar în desele noastre întâlniri, niciodată nu m-ai făcut să înțeleg că eu nu trăiesc viața mea de creștin cum ar trebui. Stând aici, în chinul insuportabil din văpaia iadului, m-am gândit de ce ai fost atât de tolerant cu mine și viața mea, iar răspunsul nici nu a fost greu să îl dau, pentru că aveai mereu proiecte care costau mulți bani, iar la mine îi găseai întotdeauna. De frică să nu pierzi sponsorizarea de care depindeai atât tu cât și biserica ta, ai preferat să fi foarte finuț cu mine, iar astfel m-ai lăsat să merg spre iad.
Îmi amintesc cum a început prietenia noastră și cum a decurs, până ce în cele din urmă, iată finalul ei trist și îngrozitor. Era aniversarea voastră. Împreună cu soția am decis să vă facem un cadou, un bilet într-o stațiune frumoasă, unde să vă puteți relaxa și să vă refaceți. Ai fost foarte recunoscător și începând din acel moment, familiile noastre au stabilit o relație apropiată. A urmat momentul în care a trebuit să construim o nouă clădire. Am fost primul care, cu toată inima, am donat cei mai mulți bani pentru această construcție. Desigur că la finalul construcției, ai simțit nevoia să mă răsplătești și m-ai cooptat în comitetul bisericii. Este adevărat că pentru început, doar în comitetul administrativ. Următorul pas a venit de la sine. Eu aveam mai mulți prieteni (oameni cu bani) care eu i-am propus pentru comitet. Bineînțeles că nu ai putut să mă refuzi, fiindcă atât eu cât și ei, am pus cei mai mulți bani la construcția bisericii. Astfel a fost format comitetul administrativ. A fost numai o chestiune de timp, până ce comitetul spiritual al bisericii, n-a mai avut nici un cuvânt de spus, fiindcă noi, cei care am sponsorizat cu cei mai mulți bani această lucrare, aveam totdeauna ultimul cuvânt. De acum noi conduceam, fiindcă noi am dat banii. Din păcate, banii vorbesc în cele mai multe biserici…
Și uite așa, biserica a luat o nouă direcție, fiind condusă după principiile firești, nu după Cuvântul Biblic.

Îmi amintesc cum noi cei din comitetul administrativ îți spuneam, pe cine să pui la predică și pe cine nu… Cei ce doreau să predice mai des, trebuiau să fie în relații bune cu noi, iar pentru asta ei trebuiau să evite subiectele care ne-ar fi condamnat, pe noi cei cu bani. De multe ori, tu știai că banii noștri nu erau tocmai curați, dar deja erai așa de dependent de ei că nu-ți mai permiteai să ne corectezi. Apoi au început alte compromisuri, pe care le-ai făcut, tot pentru a nu-ți pierde sponsorii. Îți aduci aminte când copilul unuia dintre cei din grupul nostru a divorțat? A trebuit să îl scoți basma curată, cu toate că ai știut că el era vinovat. Apoi îți amintești când ți-am spus că am avut o aventură extraconjugală, cum m-ai asigurat că Dumnezeu în dragostea Lui mă iartă (și ai adus în discuție cazul lui David) și totul a rămas între noi doi. După acea întâlnire, nu numai că s-a mai repetat acel lucru, dar conștiința mea era acum foarte liniștită…mi-am zis: Doar păstorul știe Biblia mai bine ca mine și este ok ce-am făcut. Doar și Dumnezeu vede cât de mulți bani am dat la biserică!
Apoi mi-a venit în minte momentul când aveai mare nevoie de bani pentru extinderea clădirii, iar eu la acea întâlnire ți-am mărturisit că sunt pe punctul de a divorța, lucru care s-a și întâmplat. Bineînțeles că eu am fost foarte generos cu tine și în acel moment, iar soția mea a plătit singură prețul divorțului, fiindcă ea l-a cerut. Ei bine, ea l-a cerut, fiindcă eu aveam aventurile mele amoroase în afara căsniciei, iar tu știai adevărul…dar nu m-ai acuzat prea tare fiindcă aveai nevoie de donațiile mele… Toate astea și multe altele m-au dus pe mine în iad…
Ce crezi că se va întâmpla cu tine, dacă vei continua cu compromisurile acestea? Am întâlnit aici multe persoane pe care le-am cunoscut, din multe biserici, dar mai trist este faptul că sunt aici cu noi păstori, care așa ca tine au făcut tot felul de compromisuri, pentru a arăta bine pe dinafară, dar înauntru este teribil. Pastore, iadul există și este teribil, Biblia este adevărată și trebuie trăită. Venirea lui Isus este mai aproape ca oricând. Sper ca această scrisoare să te pună serios pe gânduri, nu numai pe tine ci pe toți pastorii și oamenii de afaceri, care se joacă de-a pocăința și cred că dacă au bani, pot să-și permită orice. Chiar în momentul în care începusem să mă împac cu gândul că-mi merit soarta din plin, ceva extraordinar s-a întâmplat. M-am trezit din coma profundă în care eram și am început să strig către Dumnezeu și să-I implor mila. El a fost bun și mi-a acordat încă o șansă. Bineînțeles, că primul lucru pe care o să îl fac, imediat ce mă pun pe picioare, o să-mi rezolv problema mea cu Dumnezeu. Dar tu Pastore, ce vei face?

George A.                             Sursa:http://family2fam.com/

Scopul prioritar al părinților

Proverbe 22:6 ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

Note de zece, limba engleză, dinți drepți, modelling, sport de performanță, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Fleacuri însă pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a mărturisit întregului popor: "Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!"

Părinți, sarcina dumneavoastră numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Spuneți-le că Isus a fost vândut dar nu e de cumpărat! Că viața e scurtă dar veșnicia e lungă! Aduceți copiii dumneavoastră înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea copiilor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii pleacă singuri de-acasă! Și nici nu veți fi despărțiți de prăpastia veșniciei...

SURSA: http://fundatie.ciresarii.ro/                                                                       Nicolae Geantă

Viața după facebook - de Sefora Geantă

Am dezactivat Facebook-ul de mai bine de două luni. (Pentru cei care cred că "nu există viaţă după... Facebook" : încă trăiesc!)

Am învăţat multe în perioada asta...

1. Facebook-ul îţi face legătura cu oamenii de pe tot globul, dar îţi rupe legătura cu Dumnezeu. Timpul pierdut dând like-uri şi comm-uri îţi micşoarează timpul tău cu Dumnezeu. Timp puţin cu El - relaţie proastă cu Cerul.

            

2. Nu toţi cei ce îţi sunt prieteni pe Facebook îţi sunt prieteni şi în viaţa reală. Cunosc cazuri de persoane care îşi dau like, dar în realitate… nu se suportă! Cred că și voi știți…

3. Există o diferenţă majoră între cine eşti cu adevărat şi cine te dai pe Facebook. Mulţumită Photoshop-ului, fetele dau kg jos, băieţii îşi pun pătrăţelele, chelioșii au păr şi babele arată cu 40 de ani mai tinere... Oamenii au o viaţă zbuciumată, dar pe Facebook o fac să pară roz. Tinerele se îndrăgostesc de vedete şi se pun în relaţii cu ele ca să dea bine. Tinerii încearcă să pară "macho" dar în realitate se tem de întuneric. Facebook e cartea măştilor. În funcţie de situaţie oamenii afişează zâmbete false, boturi de raţă, priviri seducatoare etc. Iar realitatea e cu totul alta. Acasă ascultă manele şi pe reţelele de socializare distribuie melodii pop, rock... Sau mai grav: creștine! Tot ce se întâmplă pe Facebook este ca să te vadă alţii! Dar să te vadă perfect, cu viaţă de nota 10 şi corp de invidiat. Falsitate maximă!

4. Maturitatea vine când nu mai postezi orice pe net! Au ajuns oamenii să dea check-in şi din toaletă (scuzaţi adevărul spus brutal). "Bând Pepsi pe malul stâng al canalului" / "Mâncând pâine în drum spre casă" / "Uitându-se la telefon cu Florykyka Tha" Prostiile astea nu te fac interesant! Te fac penibil şi imatur!

5. Se minte mult mai uşor pe net. Puştoaice de 12 ani se dau de 17. Pitici de 1,57 se dau de 1,83. Iar cei de 120 de kg au doar 77. E uşor să minţi un om când nu ești face to face. Glasul şi expresiile feţei nu te dau de gol când eşti în spatele PC-ului, și mai ales, nu trebuie să-l privești în ochi…

Un băiat şi-a dat întâlnire cu o fată de pe Facebook. În faţa gării, la 3:30, doi bărbaţi aşteptau, şi baiatul nostru a descoperit că Marioara lui era de fapt Marinel...

6. Facebook-ul te face mai trist. Văzând pe alţii fericiţi (doar pe Facebook, pentru că în realitate toţi avem probleme) râvneşti la fericirea lor, hainele lor, prietenii lor. Şi, neputând să le ai eşti mereu nemulţumit şi nefericit.

7. Facebook-ul te îmbolnăveşte. Sute de tineri au probleme cu ochii, coloana şi chiar greutatea datorită sedentarismului şi holbării în monitoare.

8. Facebook-ul te apropie de oamenii de la distanţă şi te depărtează de oamenii din apropiere (familie, vecini, prieteni vechi etc.) Am ajuns să îl cunoaștem pe Nelson din Africa de Sud, dar nu știm cum îl cheamă pe vecinul de la etajul de mai sus/jos.

9. Nu poţi să te îndrăgosteşti de un om de pe Facebook. Adică poţi, dar e greşeala vieţii tale. Nu poţi cunoaşte un om din mesaje sau foto, fară să petreci timp cu el. Pe rețelele de socializare toți sunt politicoși, dar pe stradă? Facebook-ul e plin de fotomodele, excentrici și hipsteri. Dragostea pe net e dragoste oarbă şi falsă. Feriţi-vă de ea!

10. Când nu mai ai Facebook eşti mult mai fericit, ai mai mult timp pentru cei dragi şi înveţi să preţuieşti mai mult momentele petrecute în preajma oamenilor pe care îi iubeşti. Înveţi să faci eforturi pentru a-ţi vedea prietenii de departe şi nu te mulţumeşti doar cu un mesaj. Dragostea cere sacrificii. Relaţia cu cerul se îmbunătăţeşte şi în loc să te simţi "happy cu Vyo de la Ciorogârla", te simţi "binecuvântat în prezenţa Tatălui".

Caution: Facebook-ul e nociv! Renunţaţi la virus.

P.S. Viaţa fară Facebook e mult mai bună! Din experiență o zic! Încercați…

Unde pleci ? - Alin si Florina Jivan

VLADIMIR PUSTAN - Vremea pocaintei

Când te pocăiești…

Când te pocăiești, dacă ai fost un om aplaudat de toți, sunt șanse mari se devii un om batjocorit de mulți.

Când te pocăiești, dacă erai obișnuit să dai înapoi când erai lovit, va trebui să întorci și celălalt obraz.

Când te pocăiești, vei câștiga modelare gratuită a inimii prin suferință și durere, și s-ar putea ca holurile unui spital să devine mai familiare decât cele de la Mall.

Când te pocăiești, dacă înainte erai prieten doar cu cei sus puși, de acum mai buni prieteni îți vor fi săracii și oropsiții care pun preț în viață nu pe ceea ce ai ci pe ceea ce ești.

Când te pocăiești, principiul în viață nu va mai fi “Trăiește clipa” ci “Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeu tăul”.

Când te pocăiești, nu vei mai alege în viață ce îi place firii pământești ci prioritare vor fi alegerile pentru “omul duhovnicesc”.

Când te pocăiești, nu vei mai avea timp liber ci vei fi mereu ocupat să lucrezi pentru Cel care a murit în locul tău.

Când te pocăiești, te așteaptă o cruce ce trebuie să o porți în fiecare zi, și de obicei ea vine “la pachet” cu trădarea, batjocura si respingerea.

Când te pocăiești, ca să treci de la un nivel spiritual la altul, nu ți se va mări salariul ci rația de probleme.

Când te pocăiești vei avea nevoie de șervețele mai multe. Întăi pentru lacrimile de căință și în timp pentru cele de dor dupa Mirele nostru.

Când te pocăiești începi să te uiți spre CER și vei înțelege că NU merită să te pocăiești doar pentru viața asta. Dar daca te intereseaza veșnicia cu Dumnezeu, merită.

cristianboariu                       sursa:http://cristianboariu.wordpress.com/

Gabi Zagrean - De unde ne poate veni ajutorul?

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania

"Se-ntoarce Dumnezeu in Romania,
Trecand prin vama, fara pasaport!
S-alunge pe tirani si tirania,
Sa ne aduca-n tara omenia,
O marfa ce-am vandut-o la export.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romanie -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!"

Se întoarce Dumnezeu în România (Petru Dugulescu)

Sursa:  https://www.facebook.com/fundatiaciresarii?fref=nf

Vladimir Pustan - De ce esuam in evanghelizare (20 Mai, 2012)

Câteodată Dumnezeu pare invizibil

"Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi."

 Ioan 14:18

Câteodată Dumnezeu pare invizibil. 

Câteodată îmi ridic ochii spre cer și mă întreb dacă mă aude, dacă mă ascultă și dacă îmi răspunde. De multe ori am rămas cu privirea ațintită sus și nu am primit nici un răspuns. De multe ori l-am întrebat ce vrea de la mine și nu am înțeles deloc.

Când privesc prin ochii mei câteodată nu văd nici un strop de credință, dar apoi îmi amintesc fiecare secundă în care a făcut minuni în viața mea. Mininuni din acelea mici care le vezi doar tu, minuni din acelea pe care nu le știe nimeni altcineva dare care sunt de ajuns.

Când privesc înapoi îl văd acolo, și asta mă face să cred, asta mă face să realizez că El nu este invizibil, El este doar ascuns. Cine îl caută din toată inima îl găsește.

Știu că atunci când Dumnezeu promite ceva, El ține acea promisiune. Atunci când Dumnezeu dorește să facă ceva nimeni nu îi poate sta împotrivă, El nu se abate de la plan, El nu obosește până ajunge la capătul planului, El nu renunță. Când Dumnezeu dorește să facă ceva, o face. 

Dumnezeu nu lasă lucrurile neterminate iar cei ce se încred în El nu vor fi niciodată abandonați. Chiar și atunci când pare invizibil El nu face altceva decât să lucreze în tăcere.

Lavinia Humeniuc                                 http://lavii-osperanta.blogspot.ro/

Ţiganii în Europa. Şi la noi.

Sunt prezenţi peste tot. Şi-n statele UE şi-n cele non-UE. Aproximativ 9 milioane. Cât o ţară precum Austria, ori Grecia, Belgia sau Cehia. Numai că ei n-au ţară! Deşi nu-s apatrizi! Singura etnie cu milioane de persoane fără ţară din Europa! Mai mulţi decât ţările baltice la un loc. Sau decât Irlanda şi Finlanda împreună.


România are evident cei mai mulţi. Statisticile oficiale ale Bucureştiului menţionează peste 650 mii (peste 3 %) de rromi. Cele oficiale ale UE declară 1,9 milioane (9 %). N-au dreptate nici unii, nici alţii. Unii exagerează spre minim, alţii spre maxim...


Nu-i o ruşine să fi ţigan. Nu doar ei fură. Ci şi parlamentarii. Numai că primii fac "găinării", iar ultimii "dau tunuri". Ruşine nu e culoare pielii, ci a inimii. Dacă e neagră, pielea albă nu-i suficientă să fi om...


Sunt prezenţi peste tot în România. Şi în bisericile evanghelice. Aici, nimeni nu-i pune la colţ. Într-un ţarc. Nu ne mândrim cu ei numai când e vorba de numeric. Ci şi de misiunea ce o fac. Au construit biserici uriaşe. Cu banii lor, cu munca lor. Ţiganii pocăiţi s-au schimbat radical. Iar când au ieşit în diaspora, şi-au înfiinţat biserici. Ţiganii evenghelici sunt prezenţi în număr mare în Germania, Irlanda, Anglia, Belgia, Austria, Italia, Spania.


Bisericile de rromi din România cresc. Peste 75.000 sunt penticostali în prezent. Cca 4000 sunt baptişti. Vreo 5.000 sunt creştini după Evanghelie (şi ceva mai mult adventişti). Procentual, România declară că are vreo 3,5 % polpulaţie rromă. În rândul evanghelicilor ei depăşesc 85.000 din peste 500.000. Adică 17 %. E mult, e puţin?


Cert este că au un câmp imens de misiune. Cine se "bagă?"


Publicat de Nicolae GEANTĂ    Sursa: http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Imperativul Botezului cu Duhul Sfant - Cristian Ionescu [1]

În țara noastră să locuiască slava

Ai vreo dorință pentru țara noastră?

S-ar putea să ne trezim că, datorită individualismului care ne-a cuprins pe unii dintre noi, să avem doar dorințe personale… fără a mai fi interesați de țara noastră, că și așa toate merg rău…

Sau prinși de curentul fariseismului, să declarăm sub o aură spirituală că noi doar suntem călători prin această lume spre o țară mai bună…

Totuși, Sfânta Scriptură ne îndeamnă în mai multe rânduri să arătăm interes față de țara în care Dumnezeu a rânduit să locuim: să ne îndeplinim rolul de cetățeni (Matei 22:21), să ne rugăm pentru autorități (1Timotei2:2), să ne îndeplinim sarcinile de angajați/angajatori (Efeseni6:5-9), ș.a. Având în vedere învățătura generală a Scripturii și în mod specific versetul 9 din Psalmul 85: „Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.” care este dorința ta pentru țara noastră, România? 

Într-o societate tot mai sumbă, datorită egoismului și individualismului, umbrită de corupție și minciună, se mai poate ca în România să locuiască slava?

Da, acest lucru este posibil doar dacă vor exista valori reale și o bază corectă!

Fundamentul unei țări în care locuiește slava este constituit de oameni care se tem de Dumnezeu, pentru că aceștia vor avea parte de mântuirea Lui, oferită prin actul de răscumpărare al Fiului Său, Isus Hristos, care a plătit prin acceptarea morții și învingerea ei prin înviere. Astfel, cei care recunosc stare de păcat înaintea lui Dumnezeu și își mărturisesc păcatele sunt mântuiți. Aceștia sunt altfel de cetățeni, fiind vizibili prin valori distincte:

„Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, și dreptatea privește de la înălțimea cerurilor. Domnul ne va da și fericirea, și pământul nostru își va da roadele. Dreptatea va merge înaintea Lui, și-L va și urma, călcând pe urmele pașilor Lui”Psalmul 85:10-13.

Pentru că în țara noastră să locuiască slava trebuie să existe tot mai mulți cetățeni mântuiți, care să dea dovadă de bunătate și credincioșie, care să umble în dreptate, rezultatul imediat fiind fericirea!

Sursa:   http://andrewarasciuc.wordpress.com/   Autor:  ANDREI VARASCIUC

Gabi Zăgrean - Oameni care merg pe mâna lui Dumnezeu - Evrei 11 v23-27 -...

Ne prefacem că nu vedem o molimă letală: pornografia!

Auzim, tot mai des, de tineri care slujesc în Casa lui Dumnezeu şi care trăiesc în curvie, de pastori curvari, predicatori care au căzut în acest păcat ...
Stai şi te întrebi cum de se poate una ca asta? Slujitorul care predică, care se roagă pentru Cina Domnului, tânărul care cântă atât de minunat la chitară, face parte dintr-o "bandă" muzicală, tânăra care vizita bolnavii, mulţi, cad în acest păcat groaznic atât de repede? Sau nu este un drum atât de scut până la curvie? În cele mai multe cazuri traseul care în final, un finat tragic, se încheie în Casa curviei trece şi pe la toroaca pornografiei. Încărcat de pofte creştinul" se duce ca BOUL, ca o oaie, la măcelărie! Totul porneşte de la ochi şi de la lipsa plinătăţii Duhului! Dacă ochiul vede lumină, în inimă lumină o să fie. Dacă ochiul vede păcat, pieirea este la "capătul tunelului"! Tunelul este foarte scurt!
În Statele Unite ale Americii "54% dintre bărbații și 15% dintre femeile cu valori creștine admit că au vizionat materiale pornografice cel puțin o dată pe lună"(sursa aici).
Pornografia este un pericol real în rândul tuturor copiilor lui Dumnezeu, indiferent de vârstă şi de loc, ţară! Tinerii sunt mai expuşi pentru că ei petrec mai mult timp "navigând" pe internet, le au mai bine cu tehnologia, au mai mult timp liber şi mulţi au un anturaj dubios. Dar să nu ne ducă nimeni cu preşul spunând că în rândul celor trecuţi de vârsta tinereţii păcatul pornografiei nu face ravagii. Mulţi fraţi, care nu mai erau chiar tineri, pe vremea lui Ceauşescu, la lumina unui televizor obosit racordat la un aparat video urmăreau mizeriile, le aveau pe casete! Oare azi ce fac?
Păcatul acesta este devastator! Hristos Domnul a spus:


"Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui".
Matei 5:28.


Este preacurvar cel care păcătuieşte în inima şi mintea lui cu o femeie! Iar de la păcatul din inimă până la păcatul fizic mai este foarte puţin! Este grav căci ştim că în Iad vor fi aruncaţi şi curvarii, preacurvarii!


"Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!"
Apocalipsa 22:15.

Predicatorii să predice Cuvântul curat în funcţie de nevoile poporului şi cu toţi să căutăm plinătatea Duhului! Atunci vom putea sta foarte departe de pornografie!

Publicat de Levi Mircea    Sursa:   http://albfaragri.blogspot.ro/