Sunt din ce în ce mai convins de un lucru: lumea în care trăim este în moarte clinică. Duhoarea păcatului atinge cote inimaginabile. Mirosul eu-lui omenesc ucide orice urmă de Dumnezeu din fiinţe. Biblia devine motiv de dispute iar Dumnezeu o forţă uitată.
Astăzi, un alt dumnezeu mai important decât Dumnezeul adevărat este Google. Îl avem în fiecare zi cu noi, îl folosim în fiecare zi ca pe rugăciune. A devenit sindrom. Dacă ai o întrebare neuzuală sau chiar obişnuită, prima dată îl accesezi pe Google. Internetul ne oferă soluţii simple legate de un click. Dacă eşti bolnav şi vrei să ştii ce e cu tine, descrii simptomele pe google şi dai un enter. Parcă te vrăjeşte. Vrei o ştire de prin lume, nu e nevoie să părăseşti biserica, doar să ai conexiune şi lumea ţi se oferă aievea în faţa ta. Totul este rapid, nu trebuie să pierzi timp.
Pentru că n-a fost îndeajuns internetul de acasă şi pentru că nu-l ai tot timpul la tine, acest zeu ingenios ni l-a făcut mobil, pe telefoane si stick-uri. Iniţial costa. Trebuia să fie prezentat ca ceva grozav, un lucru fără de care nu poţi sta şi pentru care merită să plăteşti, ca mai apoi, după ce devi dependent ca de droguri, să îţi fie oferit gratis, să poţi sta liniştit legat de el. Acum oamenii apelează la el ca la vrăjitor pe vremea lui Moise, dar fără consecinţe în ruguri aprinse. Paradoxal îţi oferă şi Biblia, online. Adică, în eventualitatea că nu ai timp, şi tu ştii că oricum nu ai, să fie acolo să se pună praful internetului pe ea, dacă vei avea vreodată nevoie să o citeşti.
Sau poate fi şi altfel. Google îţi dă Biblia ca pe un Constantin cel Mare. Te creştinează cumva, dar te ţine legat. Altă variantă ar mai fi Hristos şi o mulţime de alţi dumnezei străini, totul în aşa fel încât să nu avem inima în totalitate dată Domnului.
Cert este că Google este un dumnezeu mai accesat decât Hristos şi mai la modă. E simpatic, îţi oferă atâtea răspunsuri şi chiar socializare în singurătatea ta. E ca un smile, ştiţi voi. Dar nu e zâmbetul lui.
La Hristos, ca să primeşti răspuns trebuie să te lepezi de păcat şi nelegiurie, ba trebuie să şi aştepţi cine ştie cât.
E atât de trist când ajungi la 20 de ani şi te miri de frumuseţea reală a florilor dintr-o livadă. Până la vârsta aceea ai fost ocupat cu Google. Alţii vor fi ocupaţi toată viaţa cu el.
Să dea Domnul să mai şi trăim, că de murit murim destul.
Articol de Alexandru Fintoiu, sursa http://www.ciresarii.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu