Alfa&Omega Tv.

marți, 8 aprilie 2014

Ce ne spune Biblia despre fumat ?



   

In multe locuri, fumatul reprezinta inca o ispita foarte reala pentru unii.

              Fara indoiala ca exista cateva motive principale pentru tinerii se apuca de fumat la varsta adolescentei. Pentru unii exista dorinta de a parea “mari” si “maturi”. Pentru altii este curiozitatea in legatura cu senzatia produsa. Iar pentru altii este pur si simplu starea incomoda de a fi “singura exceptie” in timp ce toti prietenii lor fumeaza.Chiar si cand tinerii crestini sunt hotarati sa nu aiba nimic de a face cu fumatul, ei se afla adesea in impas cand e vorba sa vina cu motive plauzibile pentru decizia lor in fata prietenilor necredinciosi. In general, nu este potrivit sa spui numai: “Eu nu fumez pentruca sunt crestin”. Este mai convingator cand ai la indemana o explicatie mai amanuntita. Este adevarat, desigur, ca a fi crestin nu consta numai in ascultarea de un set de reguli si prescriptii. Comportarea crestina este in mare masura rezultatul vietii noi in interior. Fara doar si poate ca Scriptura ofera credinciosului mari porunci si interdictii clare pentru a-l calauzi in directia cea buna. Domnul a dezvaluit de asemenea multe adevaruri care au implicatii practice si cu bataie lunga atunci cand sunt aplicate la viata credinciosului. Dar inainte de a merge mai departe, ar fi bine sa ne ocupam cu o obiectie posibila la un articol de felul acesta. Unii pot considera ca intrebarea, daca o persoana nu ar trebui sau nu sa fumeze, este ochestiune personala, si ea ar trebui lasata la latitudinea fiecarui individ. Lucrul acesta este adevarat. Dar in luarea deciziei, individul trebuie sa fie constient de faptele si considerantele care au legatura cu problema. Scopul acestui articol nu este sa faca legi pentru altii, ci sa ofere principii calauzitoare pentru tinerii credinciosi care inca se mai intreaba in mod sincer de ce n-ar trebui sa fumeze crestinii. Urmatoarea lista de motive contra fumatului nu este deloc exhaustica. Totusi, aceste  coordonate au suficienta greutate pentru a ma convinge ca fumatul nu-si are locul in viata crestinului.

1. O recunoastere a responsabilitatii acestuia ca administrator. 

      Tot ceea ce poseda un credincios Ii apatine Domnului –altfel El nu este Domn! Obsevam, in particular, ce spune Biblia despre corpurile noastre: “Sau nu stiti ca trupul vostru este Templu al DuhuluiSfant care este in voi, pe care il aveti de la Dumnezeu, si ca voi nusunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale Lui Dumnezeu" (1 Cor.6:19-20).
    Nu se poate contesta faptul ca fumatul este daunator pentru corp, afectand in special inima si plamanii. Fumatul nu este singurul mod in care credinciosul poate sa se poarte rau cu corpul lui, dar o asemenea poluare nefolositoare a trupului sau este o profanare serioasa a Templului Duhului Sfant. Si cu siguranta ca ea nu-L glorifica pe Dumnezeu ! Crestinul este de asemenea raspunzator inaintea Domnului pentru cheltuirea cu intelepciune a banilor sai. Este cu siguranta imposibil sa justifici sume substantiale“facute scrum” cand multe lucrari crestine sunt afectate si impiedicate de lipsa fondurilor.

2. O hotarare de a evita ceea ce poate conduce la pacate mult mai grave. 

     Multi tineri au descoperit pe pielea lor ca fumatul tigarilor obisnuite ordinare a fost modul de trecere la droguri mult mai puternice, precum cocaina, heroina si marijuana. Unul poate duce asa de usor la celalalt! Sfatul apostolului Pavel este “Feriti-va de orice vi se pare rau “ (1.Tes.5:22)

3. Un sentiment de rusine. 

     Un credincios care fumeazaare in general un sentiment de jena si rusine cand se intalneste cu un crestin devotat cu adevarat ( in viata caruia el va considera fumatul total nelalocul lui). Oamenii neconvertiti isi au propriile standarde de a-I judeca pe crestini, iar un crestin care fumeaza este
constient ca tigarile sale l-au coborat mult in ochii semenilor. Totusi, daca un crestin se poate simti rusinat cand este vazut fumand fie de catre credinciosi, fie de necredinciosi, cu cat mai mult ar trebuii sa se simta rusinat inaintea Domnului care vede toate lucrurile ?

4. Teama de a deveni dependent.

     Fara indoiala ca fumatul este un obicei care duce incet si sigur la dependenta. Multi adulti cu vointa puternica si-ar dori mult sa renunte la fumat, din mai multe motive, dar nu pot. Ei sunt dependenti. Apostolul Pavel ne da un exemplu mai bun: “Toate lucrurile imi sunt ingaduite - dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine” (1 Cor.6:12)

5. Dorinta de a evita ceva pentru care nu-I poti aduce multumiri lui Dumnezeu.
      Scriptura spune: “Multumiti totdeauna Lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile...” (Ef.5:20). Ca urmare, crestinul n-ar trebui sa-si insuseasca sau sa fie absorbit, captivat de vreun joc sau distractie pentru care nu-I poatea duce in mod sincer multumiri lui Dumnezeu. Poate un crestin sa ceara in mod sincer binecuvantarea lui Dumnezeu asupra unui pachet de tigari ?

6. Un respect pentru altii. 

     Fumatul in public este privit in general astazi drept o actiune foarte egoista. Una dintre regulile de baza ale purtarii crestine este aceea a respectului pentru altii (Fil.2:4). Insusi Domnul ne-a invatat: “Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. (Lc.6:31). 
     Prin urmare, este indreptatit crestinul sa polueze aerul respirat de altii, facandu-l neplacut de sufocant, de greu si de vatamator. Poate ca vreun tanar credincios nu e inca convins pe deplin. Eu ii spun unui asemenea om: Daca exista un semn de intrebare in mintea ta referitor la legimitatea fumatului, atunci da-I lui Dumnezeu beneficiul indoielii si evita-l ! Se intelege de la sine ca nu noua natura crestinului e acea ce doreste complacerea in fumat. Deoarece sunt crestin, “omul meu vechi” a fost crucificat impreuna cu Cristos (Rom.6:6).
   
  • "Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

  •  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."
 (Evr.12:1-2).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu