Calcule la sfarsit de an.

  Ca de fiecare data, la finele unui an privim retrospectiv la parcursul nostru. Unii ani i-am trait frumos, altii mai putin. Privim poze facute la inceputul anului care tocmai se termina, si ne vedem diferiti fata de atunci, mai slabi, mai grasi, mai garboviti, mai carunti, mai altfel fata de atunci...
   Daca am privii la fel si la activitatea noastra spirituala, am putea spune la fel, suntem mai slabi, mai tari, mai garboviti de la sacul cu patimi, satan ne-a scos mai multe fire albe decat anul trecut ... am fost mai deprimati, fara bucurie, si aici nu ma refer la bucuria unui nou proiect realizat, ci ma refer ma bucuria Mantuirii, mai plini de noi dar mai goli de Hristos, mai bogati cu cateva mii de lei dar mai saraci in ceea ce priviste ridicarea celui in necaz, in nevoie ...
    Domnul Isus vorbea despre un smochin, in Evnghelia dupa Luca la cap. 13:6-9. Un smochin care fusese plantat si ingrijit cu mare atentie timp de 3 ani, si cu toate acestea nu facea nici macar o smochina.
   Cat de bine ne asemanam cu acest pom, Dumnezeu ne-a creat conditii optime pentru a-I slujii Lui, pentru a ne pocai de faptele noastre rusinoase, pentru a ne intoarce a El din toata inima ... si noi nu rodim nimic, decat frunze, multe frunze.
   Viitorul acestui smochin era hotarat, trebuia taiat, nu facea numic decat sa umbreasca degeaba pamantul, dar vierul ii mai acorda o sansa, inca un an ... avea sa fie ultimul, chiar ultimul.
  Am primit, si ai primit astfel de sanse, cate au fost si cum am profitat de ele? Vierul iubea acel pom neroditor, il uda cu lacrimi, pentru ca urmatoarea recolta pentru acel smochin insemna totul.
   Vreau ca in noul an, Binecuvantarea Lui Dumnezeu sa inunde fiecare inima, fiecare familie, si Dragostea Lui Dumnezeu sa ne provoace in 2015 la fapte bune, la pocainta, la slujire, pentruca mai

devreme sau mai tarziu Stapanul acestei vii, va venii sa caute din nou rod ...
         Avem o Uşă larg deschisă în anul 2015. Să folosim oportunitatea.

Vladimir Pustan | Povestea unui creion | Ciresarii Tv | 28-decembrie-2014

27.12.2014 - Iacob Coman - Impacati-va cu Dumnezeu prin pocainta nu prin taxe si donatii.

Când vă amintiți ...

      Când vă amintiți de ieslea în care Mântuitorul S-a născut, amintiți-vă și de crucea pe care a murit. Să te naști în sărăcie e greu, dar mai greu e să mori pentru cineva care te lovește, te scuipă și te înjură. Doar din iubire.
       Când vă amintiți de grajdulcu miros de oi, amintiți-vă și de mormânt. E greu șă lași cerul pentru un grajd, dar mai greu e ca Cel care se numește VIAȚA să rabde moartea. Și apoi să o biruiască.
       Când vă amintiți de Irod, amintiți-vă și de Ioan. Cel dintâi a ucis copii (și la fel fac unii astăzi), dar cel din urmă a zis: “Copilașilor…”. Primul s-a îngrozit de Isus, al doilea s-a lăsat topit de dragostea Lui. Lui Irod i-a fost frica ca pierde împărăția, Lui Ioan i-a fost frica să nu-l piardă pe Isus…toată viața. De aceea a fost cu El peste tot, și la cruce, și la mormânt. Atitudinea contează.
       Când vă amintiți de magi amintiți-vă și de noi. Ei au mers peste 1000 de km să-l vadă, nouă ne e greu să facem câțiva pași până la primul spital sau la prima închisoare. Ei i-au dat lui Isus ce-au avut mai scump, noi ii dăm ce-avem mai ieftin. Și ne mirăm de ce nu ne arată Dumnezeu în vis “un alt drum” ca și lor.
        Când vă amintiți de Iosif și Maria, gândiți-vă la neprihănire, sfințenie, lacrimi, uși trântite în față, fugă prin Egipt. Toate pentru ai fi cât mai bine Pruncului. Doar în ziua învierii a înțeles Maria cu adevărat că a meritat. Doar atunci vom înțelege și noi…
        Când vă amintiți de Simeon și Ana gândiți-vă la ce înseamnă așteptarea. Să trăiești zeci de ani cu gândul că într-o zi vei vedea mântuirea. Doar așteptarea împletită de post și rugăciune are un asemenea final glorios.
      Când vă amintiți… amintiți-vă. Nu doar in Decembrie sau în Aprilie ci în fiecare zi. Și plecându-ne pe   genunchi, să ne ridicăm inima spre Ceruri. Doar acolo vom avea cu adevărat “Sărbători fericite”.

autor: Cristian Boariu

sursa: cristianboariu.wordpres

Dumnezeul de Anexa.

      Spunea unul din fostii presedinti ai Statelor Unite, ca intrarea omului in spatiul cosmic, implicit primul contact cu Luna, va avea o inflenta majora pozitiva asupra omului, asupra activitatilor acestuia.
     Au trecut cativa ani de atunci, si nu se vede nici o diferenta, pentru mine zilele sunt la fel de lungi acum la 29 de ani ca si la 6 ani, a acealsi lucru, singura diferenta este aceea ca omul in existenta lui s-a degradat cum este greu de inteles si imaginat.
     Billy Graham, raspundea acestui presedinte recunoscand un eveniment important in ceea ce prezenta prima plecare pe Luna, dar nicidecum ca fiind una care avea sa influenteze pozitiv omenirea de atunci inainte,  cu adevarat important si de luat in seama fiind un alt eveniment care avea sa influenteze cu adevarat intreaga omenire, acest eveniment fiind, intruparea Fiului Lui Dumnezeu pe pamant.
    Intruparea Domnului Isus avea sa surprinda inteaga omenire. De ce sa coboare Dumnezeu intr-un grajd, intr-o ANEXA.
    Pentru ca omul in degradarea lui, a ajuns sa aprecieze mai mult alte evenimente, decat primirea Celui ce sa nascut pentru a muri.
   Cel ce era de la inceput parasea Slava cerului lasand ingerii in lacrimi ... Urma sa traiasa o surpriza si mai mare, omul nu avea sa il primeasca in casa lui, avea oaspeti , ii face un loc in grajd, cu greu ...
      De ce era Dumnezeu dator sa ingaduie toata batjocura asta la adresa Fiului Sau?  Nu era dator, dar dragostea Lui pentru mine si pentru tine este si era nemarginita... nu il mai bagati pe Dumnezeu in ANEXE, scotandu-L de acolo doar la nevoie, la vreme grea, in prag de examen sau la intrare in spitalul de oncologie.              Lasati-L in inimile voastre.
 
  Nu va doresc Sarbatori Fericite, ca acestea de cele mai multe ori sunt si foarte costisitoare, va doresc sarbatori linistite, binecuvintate de Dumnezeu, alatuiri de cei iubiti.

Vladimir Pustan - Sarbatoarea Craciunului

Nickbags: Revoluţia din '89 - furată sau uitată?

Nickbags: Revoluţia din '89 - furată sau uitată?: 25 de ani de la Revoluţie. Unii spun c-a fost revoluţie. Alţii, lovitură de stat. Unii o numesc revoltă populară. Alţii insistă pe teza c...

Gabi Zagrean - Nemultumiri

Transmisiune in direct - Sala Ciresarii Beius.

         Pentru a putea urmarii transmisiunea in direct de la sala Ciresarii - Beius accesati lincul de mai jos:

http://www.ciresarii.tv/

Vizionare binecuvantata !    

Nicolae Geanta - Craciun plagiat si surogate de Craciun

Pastorul Saeed Abedini: Scrisoare de Craciun.

Aimee Herd, Breaking Christian News: Pastorul american închis Saeed Abedini a scris, luna aceasta, o scrisoare impresionantă trupului lui Cristos, cu ocazia sărbătorii Crăciunului. Scrisoarea o puteţi citi mai jos:

Crăciun fericit!


via breakingchristiannews.com

Zilele acestea sunt extrem de friguroase aici. Micul meu culcuş de lângă fereastră este fără sticlă, ceea ce face ca majoritatea nopţilor să fie insuportabile pentru somn. Tratamentul deţinuţilor este, de asemenea, rece şi uneori ostil. Unii deţinuţi nu mă plac din cauză că sunt convertit şi pastor. Mă privesc cu ruşine ca şi cum aş fi cineva care şi-a trădat fosta religie. Gardienii nici nu suportă crucea de hârtie pe care am confecţionat-o şi am agăţat-o deasupra mea ca semn al credinţei şi ca anticipare a sărbătoririi naşterii Mântuitorului. M-au ameninţat şi m-au forţat să o dau jos. Acesta este primul Crăciun în care sunt fără familie; întreaga mea familie se află acum în afara ţării. Aceste condiţii au făcut acest sezon de Crăciun foarte greu, rece şi zdruncinător pentru mine. Se pare că sunt singur şi fără cineva lângă mine.

Aceste condiţii reci şi delicate m-au făcut să mă întreb de ce Dumnezeu a ales cel mai aspru timp al anului pentru a se întrupa şi de ce a venit pe pământ în cea mai firavă condiţie umană (bebeluş)? De ce Dumnezeu a ales cel mai aspru loc în care să Se nască, într-un timp friguros? De ce Dumnezeu alege să Se nască într-o iesle, într-un staul care e friguros, murdar şi insalubru cu miros neplăcut? De ce naşterea trebuie să aibă loc într-un asemenea mod care a fost dificil nu doar fizic, ci şi social? Cu siguranţă a adus ruşine Mariei şi logodnicului ei prin faptul că a rămas însărcinată înainte de căsătorie în societatea religioasă a acelei vremi.

Dragi fraţi şi surori, adevărul Evangheliei este că aceasta nu reprezintă doar istoria lui Isus, dar este şi cheia felului în care noi trebuie să trăim şi să slujim ca Isus. Astăzi dragostea noastră faţă de El ar trebui să iasă din zona noastră de confort pentru a proclama Cuvantul vieţii şi mântuirea prin credinţa în Isus Cristos şi plata păcatului, pe care El a plătit-o la cruce, şi să proclamăm învierea Sa. Ar trebui să putem înfrunta frigul, greutăţile şi ruşinea pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Ar trebui să putem intra în durerea lumii reci, întunecate. Apoi vom putea oferi flacăra dragostei lui Cristos ieslei reci a celor care sunt morţi spiritual. Ar trebui să ieşim din confortul vieţilor noastre şi să lăsăm ca îmbrăţişarea plină de dragoste a familiei noastre să intre în ieslea altor vieţi, aşa cum a fost în dreptul meu în cel de-al treilea Crăciun consecutiv. S-ar putea să fim numiţi nebuni şi trădători şi să avem parte de rele, dar ar trebui să ne răstignim voinţa şi dorinţele chiar mai mult până când lumea va auzi şi va gusta adevărata semnificaţie a Crăciunului. Crăciunul înseamnă că Dumnezeu a venit pentru a intra în inima ta azi, a-ţi transforma viaţa şi a-ţi înlătura durerea printr-o bucurie de nedescris.

Crăciunul este manifestarea strălucirii radiante a gloriei lui Dumnezeu în naşterea unui Copil pe nume Emanuel, care înseamnă “Dumnezeu este cu noi”. Crăciunul este ziua în care flacăra focului dătător de viaţă a dragostei lui Dumnezeu a strălucit în întunericul inimilor reci şi îngheţate şi a intrat în această lume rea şi moartă. La fel cum căldura miezului pământului topeşte rocile şi produce lava, dragostea arzătoare a lui Dumnezeu, Isus Cristos, prin pântecul fecioarei Maria, a venit pe pământ de Crăciun pentru a topi inima împietrită de păcat şi ticăloşia lumii şi pentru a le scoate din vieţile noastre. În acelaşi mod, lucrarea Duhului Sfânt este o ploaie arzătoare a sfinţeniei şi milei lui Dumnezeu care curge în trupul, sufletul şi duhul nostru şi aduce lumina lui Cristos în noi şi prin noi, făcând din lumea întunecoasă şi rece una plină de strălucire arzătoare. El transformă lumea noastră într-una plină de pace, bucurie şi dragoste care este atât de diferită de lumea întunecoasă şi rece în care trăiam odinioară. Aleluia!

Cu ocazia acestui Crăciun lasă lava dragostei lui Cristos să intre în adâncul inimii tale şi să te înflăcăreze, să fii gata să plăteşti orice preţ pentru a aduce aceeaşi lavă de dragoste lumii reci din jurul tău, transformându-o cu adevăratul mesaj al Crăciunului.

Continuaţi să vă rugaţi pentru Saeed şi pentru familia sa!



sursa: stiricrestine.ro

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Pastorul Saeed Abedini: Scrisoare de Crăciun 

De ce nu vin oamenii la biserica? (Din seria : Intrebari.)

    Este o intrebare pe care mi-o pun, ca simplu membru intr-o biserica Penticostala. Si cand spun oameni, nu ma refer la frati si surori in Domnul, ma refer la cei despre care spunem noi ca "ratacesc in intuneric".Investim mult in evanghelizari, cantareti bine pregatiti, predici puse la punct, mese de dragoste... si cu toate astea, in cele mai multe biserici rezultatele sunt sub nivelul asteptarilor noastre.
    Si incepem sa cautam scuze, ca doar scrie ca "dragostea se va racii" si alte pretexte unele mai reusite altele dea dreptul penibile.
              Eu cred ca oamenii nu mai vin la biserica pentru ca ei au in primul rand nevoie de modele si de cele mai multe ori noi nu suntem.  Traim o viata care nu acompaniaza prea bine numele pe care il purtam, am spus-o si v-oi continua sa o spun, crestinismul de Duminica nu ma face sa cred despre un om ca este cu adevarat crestin, Dumnezeu nu "sarbatoreste" un astfel de crestinism, lunea ne intoarcem la afacerile noastre, afaceri din care imi permit sa spun ca L-am cam scos pe Dumnezeu...
   Duminica in biserica toti "par" sfinti, luni, mari, ... este mai greu sa pastrezi imaginea asta.
       In al doilea rand cred ca oamenii nu vin la biserica pentru ca, ei au nevoie de raspunsuri la intrebarile lor, la nelinistea lor, si de acolo de unde ar trebui sa primeasca aceste raspunsuri, nu le primesc.
        Invatam sa predicam, facem studii aprofundate pe anumite subiecte, suntem plini de litere, de fraze la care se plange, dar nu dam le dam raspuns celor carora au nevoie de acestea. Aratam spre cer, dar nu ii si conducem spre el, am infiintat scoli de vindecare uitand ca Biblia ne cheama sa credem putin, doar cat un graunte de mustar...
     Trimitem oamenii pe la manastiri, in loc sa-i trimitem la Biblie, la Hristos, la Cel ce este raspuns tuturor intrebarilor...
   Tratam subiecte actuale cu negativism, ocolim intrebarea crezand ce nu o sa mai necesite astfel nici un raspuns.
    Oamenii nu vin la biserica pentru ca ei au nevoie de iubire continua, nu numai de degete ridicate amenintator. Un om care vine dintr-o lume a urii si indiferentei gaseste si in biserica aceeasi nepasare si indiferenta.
  O intmplare spune despre un om care a cazut intr-o groapa din care nu mai putea iesii.

      Discutii pe marginea gropii:

 Subiectivul: Imi pare rau pentru tine.
 Obiectivul: Toti am fi putut cadea, omeneste judecand.
 Fariseul: Numai cei rai cad in groapa.
 Matemeticianul: Groapa are 2 metri, probabilitetea de a iesii din ea este de 1.354%.
 Legalistul: Iti meriti soarte.
 Autocompatimitorul: Sa vezi in ce groapa am cazut eu...
 Optimistul: Putea fi mult mai rau
 Pesimistul: Asta nu-i nimic, sa vezi ce o sa urmeze.
 ISUS: Am sa cobor dupa tine.

    Dumnezeu are nevoie de oameni care sa coboare de la amvon in strada, pentru a "smulge" suflete din trenul iadului, oameni cu pasiune pentru cer.

 Va  urma  ...

Cel mai mare dar...

“Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” 2Corinteni 9:15
Cel mai mare dar…

    Cu ocazia sarbarorilor – mai ales cu ocazia Naşterii Domnului – oamenii obisnuiesc sa ofere cadouri celor dragi. Ei devin mai generoşi cu cei saraci oferind din bunurile lor.
Poate obiceiul de a oferi daruri celor dragi l-am deprins din exemplul Tatălui nostru ceresc care la rându-I n-ea oferit noua ,oamenilor, darul Lui nespus de mare şi scump în persoana singurului Său Fiu .
    Dorim desigur sa oferim şi cu ocazia acestor sarbatori un dar cât mai deosebit celor dragi, un dar care să-i surprindă aducându-le bucurie. Căutând un astfel de daradesea ne oprim cu gândul doar la oferta ieftină a lumii acesteia uitând că “marele dar” este încă disponibil.
    Domnul Isus Hristos, singurul Mântuitor este darul nespus de mare pe care tu îl ai. În jurul tău sunt atat de multi oameni care nu au acest dar deşi Dumnzeu il are disponibil şi pentru ei. Tu eşti trimisul special al lui Dumnezeu pe strada ta, la vecinii tăi, la colegii tăi, la familia ta, pentru a le dărui pe Isus Hristos.
    De ce să te mulţumeşti cu nişte cadouri, trecătoare? De ce să oferi celor dragi doar lucruri care pier odată cu întrebuinţarea lor? OFERĂ-LE MARELE DAR!
    Dacă constaţi că şi în anul acesta tu sărbătoreşti ziua Naşterii Domnului fără să-l ai pe El, pe Domnul Isus Cristos – Mântuitorul. Dacă te mulţumeşti să auzi doar despre El sau să aculţi colinde, şi să îndeplineşti anumite ritualuri religioase, îmiîngădui să-ţi amintesc că fără a-l avea în viaţa ta pe       Isus tu ai doar o religie dar eşti cu sufletul gol.
     Tu ai nevoie de MARELE DAR. Atunci când îl vei primi vei deveni un om cu adevărat bogat şi mântuit.
     Te aşteptăm alături de noi la aceste sfinte sărbători, nu pentru a asista la o ceremonie religioasă de Crăciun ci pentru a-l cunoaşte pe Domnul Isus şi a dezvolta o relaţie personală cu El.
     Cu respect şi aleasă consideraţie, gata oricând pentru a-ţi fi alături, al tău slujitor în Cristos,

sursa:http://family2fam.com/
Pastor, Gigi Furdui

Putea să zică ”Nu, mulțumesc”

      Maria putea zice și ”NU” la invitația arhanghelului de a fi purtătoare de Dumnezeu. Poate de aceea Rafael îl vede pe îngerul Gabriel cu flori în mână, asul din mâneca aripii. Știa că femeile nu prea rezistă la flori.
      Iosif putea zice și el ”NU” la o frântură de vis, dar a ales să creadă incredibilul. El a zis greu ”DA” pentru că în viață să vă feriți de oameni care zic repede ”DA” sau ”NU”.
Dumnezeu putea zice și El ”NU” și să ne lase în lumea noastră, lume în care să ne prăpădim de urât, sânge și singurătate.
       Isus putea zice și El ”NU” și să stea la căldură în cer…
  Dar istoria se scrie cu oamenii ce se ridică din fotoliu, cu zei ce nu se ascund de creație, cu îngeri ce fac pe poștașii.
     Cu oameni disponibili. Cu oameni umili. Cu oameni ce biruiesc frica inadecvării, a criticii, a schimbării.
       Dumnezeu nu lucrează numai cu oameni educați, maturi și bogați. Ar fi trecut atunci pe lângă Maria ca acceleratul pe vremuri, prin gara noastră.
      Istoria se face cu oameni care vor să o facă nu să accepte la nesfârșit istoria făcută de alții…

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa:   http://newsnetcrestin.blogspot.ro/

Nicolae Geantă - Cum putem să păstrăm apa proaspătă în familie? - Prover...

Trebuie sa fim diferiti - V. Pustan

Uriasii nostri.

        Sunt momente în viaţă când apar obstacole peste care ţi se pare imposibil să treci, cu neputinţă, omeneşte vorbind. Ne întoarcem la Dumnezeu crezând apoi că lupta s-a terminat, că nu mai există nimic pentru care să ne războim. Însă, dintr-o dată apare el, păcatul peste care credeai că ai trecut, uriaşul din viaţa ta…
       Toţi ne luptăm cu el. Armele obişnuite nu-l pot birui. Goliat a venit înaintea lui David cu sabie şi scut, arme convenţionale. Ce-ar fi fost ca David să pună şi el mâna pe o sabie! Dar nu. Cu astfel de uriaşi în viaţa noastră, tot ce este obişnuit ne omoară.
      O rugăciune obişnuită, o cântare plictisită, o laudă către Hristos din obligaţie, toate acestea ne fac ciobani mioritici în complotul meschin al uriaşului cu ceea ce vrem să fim noi, aşteptând într-un final lovitura de graţie.
      Ca să scăpăm de uriaşii din viaţa noastră, ne trebuie o altfel de putere, un altfel de foc lăuntric, o altfel de dorinţă după Dumnezeu.
      Suntem cetăţeni ai cerului şi avem nevoie de arme cereşti. Trebuie să renunţăm o perioadă la distracţii, like-uri sau mall-uri. Avem nevoie de putere şi aceasta nu o găsim ca ţestoasele ninja în bucăţi de pizza sau ca Popeye marinarul într-o mână de spanac.
        Pentru fiecare uriaş există o armă, dar mai înainte de arma aceasta există numele Dumnezeului Celui viu. În numele Lui e puterea, iar când Îl chemi El îţi răspunde.

      Suntem puternici cât suntem cu El.

      Dacă tot ce suntem cu Hristos este un rezumat al vieţii de creştin iar Sfânta Scriptură un hot-dog înghiţit în grabă, atunci vom ieşi de fiecare dată şifonaţi şi amărâţi din luptele cu uriaşii nostrii.
     Dacă vrem să fim ca David, trebuie să ne aschimbăm atitudinea. Să fii parte dintr-un popor ce se ascunde prin şanţurile vieţii de teamă e simplu, să fii David e altceva.

          Sau poate că nu vrem să ne învingem uriaşii…

                                                                                                          Alexandru Fintoiu

sursa: ciresarii.ro

Toflea: de ras sau de plans?

sursa : http://family2fam.com/

un articol de Cristian Barbosu

Hai să începem cu prima întrebare. De râs? Nu. Deloc. Ce se întâmplă în biserica din Toflea e o lucrare serioasă. Doar cei care n-au fost acolo și nu-i cunosc pe credincioșii de acolo pot râde. Dar nu spre binele lor. Fiindcă Dumnezeu a făcut și face lucruri mari în Toflea. Mai mari ca în multe biserici din Romania si diaspora. Și știu că risc afirmand acest lucru, dar asta e realitatea. N-am putut să nu scriu ceva, dupa ultima mea vizită acolo (acum câteva săptămâni), fiindcă de fiecare dată când am fost pe la ei, sau am fost implicat în vreo slujire a congregației lor, am plecat încurajat, motivat, binecuvântat. Într-o localitate în care o buna parte din locuitori nu știu să scrie și să citească, să găsești o biserică preocupată, care să se ocupe de educația concetățenilor, astfel încât aproape 1000 dintre ei au citit Noul Testament în ultimii ani, peste 500 au citit Biblia în întregime, și 200 să fi urmat cursuri și semniare biblice – stau și mă întreb, oare câte biserici din România și-au făcut scop din asta, să-și educe biblic membrii congregației lor, să-i motiveze și să-i monitorizeze la aceasta? Într-o lume creștină în care familia este sub atac, și curăția înainte de casatorie este o problemă serioasă – chiar și în comunitățile creștine – să găsești o biserică în care slujitorii ei să se framante să caute metode clare și practice prin care să mențină sfințenia relațiilor de căsătorie, e de apreciat. Oare care biserică investește resurse umane și materiale să susțină în fiecare an o conferință de câteva zile, specific destinată relațiilor de familie, așa cum fac cei din Toflea? Și nu doar pentru 30-40 de cupluri ci pentru 1000 + ?!

Da, sunt romi, au avut și încă au multe probleme, dar rar am găsit un grup de credincioși care să vorbească atâta de deschis despre lupta împotriva păcatelor lor, fie sociale, fie generate din tradiții și legi entice împotrivitoare Scripturii, oameni care să-și recunoască slăbiciunile așa cum o fac toflenii. Când vorbești de Toflea nu e nimic de râs, din contră…

Ce, vrei să spui că e ceva de plâns? Da. Dar nu pentru ei… ci pentru noi, cei care deseori ne credem oarecum superiori, mai educați, mai “io-știu-cum” față de ei. Bătând amvoanele multor biserici din majoritatea confesiunilor evanghelice din România, rar am găsit atâta viață în închinare, pasiune în rugăciune, putere în Cuvânt și lacrimi de cercetare ca la Toflea. Da, când intri nu mai auzi nimic, fiindca muzica e atât de tare încât nu mai poți sa intri in barfele cotidiene cu cei de lânga tine, oamenii sunt prea focalizați pe cântare să se uite pe pereți ca în alte biserici, iar ritmul, da, e diferit, mai bat din palme, ba chiar și strigă atunci când cantă, așa că nu poți dormi sau intra pe Facebook cum faci de obicei când corul sau fanfara bisericilor standard cântă aceleași melodii de 30 de ani încoace, pe care inclusiv subconștientul tău le fredonează. E de plâns când te uiți la statisticile cultelor neo-protestante în care botezurile sunt tot mai rare și mai mici, numarul bisericilor scade de la an la an și nici măcar în serviciile de evanghelizare sălile nu-s pline. Când în Toflea, de câțiva ani de zile nu găsești loc dacă vii la fix, oamenii nu se uită la ceas să vadă când se va termina, nu au unul ci două servicii peste săptămână, și în ultimii ani, toflenii au împânzit țara și Europa, nu doar pentru a-și găsi un loc de muncă, dar pentru a deschide biserici. Care biserică, al cărui cult, a plantat 10 alte filiale în țară și incă 5 în diferite țări ale Europei în ultimii ani? Cinste lor și laudă Domnului, care lucrează prin astfel de oameni, disprețuiți de unii, dar iubiți de El. M-am simțit smerit să îi slujesc, încurajat să îi privesc, și binecuvântat să fi invățat lucruri spirituale de la ei.



De râs? De plâns? Da, e un titlu ales pe de o parte să-i atragă pe unii care atunci când aud de Toflea, zâmbesc în baza prejudecăților lor greșite, precum evreii din vechime față de samariteni. Un titlu însa, care ar trebui să ne dea serios de gândit celor care înca mai trăim acel sentiment de frustrare sfântă legat de monotonia și fosilizarea bisericilor evanghelice românești, din țară și din diaspora, și care ne dorim să vedem, cum Dumnezeu dă viață bisericilor noastre… măcar ca la Toflea.

Popicaria vietii.

Agățat de perfuzii în salonul invalizilor, am fost “cazat” lângă un bătrân care trăgea să moară! Septuagenarul nu mai comunica, scotea sunete guturale și-și dădea ochii peste cap. Singurul ajutor, dat de fiica sa, erau niște… lumânări într-o cană!

Auzisem – dar acum am învățat pe patul spitalului, că în clipele când te iei cu moartea la trântă, nu te mai poți pocăi. Dar și că, dacă ți-e scris să dai ortu’ popii, nimeni nu te mai poate întoarce din drum.

Am început să mă rog. Și pentru mine, și pentru bătrân. Capul mi-l simțeam doar jumătate. Durerea nu-mi permitea să leg cuvintele de cer. Am înțeles atunci că mare a fost harul tâlharului pocăit pe cruce. Și că celălalt n-ar mai trebui numai condamnat de noi. Când mușcă dinții morții din noi nu putem știi cum vom reacționa. De aceea, fiți gata dinainte!

Moșul suferind n-a murit în spital. A plecat acasă, aproape inconștient. Nu-i sunase ceasul. A fost doar o alarmă a trezirii din somn. Din întunericul vieții…

Mi-am adus aminte că Marin Sorescu, într-o meditație gravă de-a sa, spunea că “impersonalitatea destinului se traduce în imaginea unei popicării vaste, în care itinerantul fiecărei bile este determinat de o transcendență impasibilă: Totul e calculat dinainte, / Cu mare precizie, / Numai noi, naivii / Mai umblăm pe la policlinici”.

Suntem niște popice așezate de Marele Maestru al Cerului în careul destinului. Orice lovitură ne poate clătina. Dezechilibra. Însă oricine ar arunca, bila vieții nu ne poate doborî la pământ fără ca Dumnezeu să-i permită. Moartea își are vremea ei, spune Eclesiastul (Ecles. 3:2b). Așa că, s-o așteptăm liniștiți! Paradoxal, o așteptăm neliniștiți în spitale! Și, deși majoritatea celor din cimitire au trecut prin spitale înaintea gropii, nimeni n-a cerut vreodată desființarea lor!

Poate are dreptate Sorescu, că oamenii sunt ca popicele. Diferența dintre ele și noi este că oamenii nu doar se ridică. Și înviază! Tu ai încrederea aceasta?

autor : Nicolae Geantă

sursa : ciresarii.ro

Vladimir Pustan | Divortul si recasatorirea | Ciresarii Tv | 07-dec-2014

România după 1 decembrie

    1 decembrie. Fasole cu ciolan. Horă de amatori. Imn cântat pe 17 beregăţi. Steaguri şi steguleţe. Vin fiert şi costume populare. Armată, televiziune şi defilări. Lumânări şi reduceri la oalele pentru sarmale.
    Azi tot românul e patriot. Poartă cu mândrie tricolorul, vorbeşte în versuri şi îşi drege glasul. Se adună prin pieţe, iese la strada principală. Nu ratează nici un prilej de socializare (sau de căpătat ceva). O mulţime de oameni veseli şi roşii la faţă (încă nu ştiu dacă nuanţarea asta se datorează frigului sau unor lichide "tari"), se îmbrăţişează călduros, pentru ca de mâine să reînceapă să se înjunghie pe la spate.
     Nu mi-am schimbat părerea... Suntem o naţie de ciudaţi.
Blestemăm ţara asta peste 360 de zile pe an, şi azi, brusc, o iubim şi suntem mândrii de cetăţenia noastră română.
    Ne văităm ca nu avem locuri de muncă şi n-avem viitor între hotarele ei, n-avem copii. Dar cine oare o fi făcut milioane de avorturi în câteva decenii? Tineretul ce trebuia să întreţină ţara nu a avut dreptul la viaţă! Acum suportăm consecinţele.
    Ne plângem că ne pleacă pruncii în diaspora şi nu ne mai vizitează cu anii, uitând că noi le-am implantat ideea asta în minte, încă din copilărie. Suntem nemulţumiţi de regimul politic, de
conducători, de vecini, de străzi, de pensii. Aşa-i românu, vrea să-i pice totul din cer, de-a gata.
     Astăzi însă uităm de toate inconvenientele şi defectele patriei, simţindu-ne mai români, "mai tineri, mai efervescenţi". Problema e că timpul nu stă în loc. Mâine e 2 decembrie şi euforia se va dizolva, lăsând la iveală problemele care, oricum, au fost tot timpul acolo.
        Ce-i de făcut?
       Cred că singurul mod prin care putem schimba ţara asta, este schimbându-ne pe noi.
Nu guvernul, nu preoţii, nu autostrăzile, nu profesorii. Ci modul în care ne raportăm la ce se-ntâmplă, modul în care privim ce-i în jur. Dacă suntem în căutarea defectelor, avem mari şanse să le găsim. Dar şi calităţile se pot găsi la fel de uşor. Trebuie doar să vrem şi să ne uităm unde trebuie.
      Priveşte mereu partea plină a paharului şi ia iniţiativă. Dacă toţi fac răul, tu fă binele. Dacă toţi sunt mincinoşi, tu spune adevărul. Dacă toţi sunt corupţi, tu fii cinstit. Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalţi. Încet încet, vei observa că tot mai mulţi oameni buni îţi apar în cale.
România nu-i o ţară atât de săracă precum pare! Marile ei comori n-au fost descoperite încă. Marile ei comori se află în noi. Pentru că România nu-i o bucată de pământ, România este o singură inimă ce bate în milioane de trupuri.

       Fii binecuvântată România, oriunde te-ai afla!


_ Sefora Geantă_    sursa:http://seforaseah.blogspot.ro/

Total Fara Nume

Trezeste-ma, cand moarte-i la fereastra. (Fragment) V.Pustan

   Se sufera democratic in palate si bordeie, sufera si sfintii si nesfintii, carturari si analfabeti, pentru ca suferinta este un loc geografic in care ne regasim toti asa cum zicea Martha Bibescu.
   Eu nu vorbesc despre suferinta autoprovocata, cum este de exemplu cea a pitipoancelor ce sufera cretin pentru remodelarea feselor, buzelor ci sanilor, ci ma gandesc la ceea ce vine fara veste transformand zambetul in rictus de visina putreda.
   Nu vorbesc de suferinta de a sta in puscarie pentru tot restul virtii pentru ca ti-ai transat parintii ca la abator, ci de suferinta unui copil ars pe trei sferturi din trup pentru ca mama la lasat singur in bucatarie in timp ce ea bea cafele 3 in 1 si se uita la telenovela preferata.
   Suferim din cauza noastra cateodata, din cauza altora de mai multe ori, din cauza Satanei del mai des  si din cauza Lui Dumnezeu, cand are pentru noi tot felul de planuri de perfectionarepe care nu le intelegem.

Vladimir Pustan, fragment din cartea "Trezeste-ma cand moartea-i la fereastra."

Does God exist? (Exista Dumnezeu?)

Olarul...

Romani 9:21

•    Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

Amânare VS răbdare

      E greu să aștepți... Fie că aștepți să ieși din pușcărie, fie că aștepți să îți nască soția sau să te măriți. Așteptarea nu poate fi mai grea sau mai ușoară, pentru că ea nu e măsurabilă. Chiar dacă, uneori, o asociem cu "nerăbdarea" și alte ori "groaza", în fond și la urma urmei, tot așteptare se numește.
      Nu totul se rezumă la prezent, iar dorințele nu se împlinesc la clipeala ochiului pentru că viața nu e un spectacol de magie.
      Există două tipuri de așteptare:
1) Așteptarea bună , numită și răbdarea.
Este o virtute; nu te naști cu ea, ci o înveți încet încet, zi de zi.
Răbdarea se naște din iubire. Ea suferă și nădăjduiește totul, pentru că răbdarea pune nevoia celuilalt pe primul loc.
Chiar dacă uneori ne fac să ne ieșim din minți, oamenii sunt pe pământ spre binele nostru: unii ne învață răbdarea, alții ne-o testează.
La români se întâlnește mai rar această calitate, nu numai pentru ca "românașului îi place sus la munte", liber, singur și nederanjat, ci și datorită impulsivității noastre specifice și a dorinței de a da cu bâta/sapa în cutia craniană a interlocutorului.
Dumnezeu ne cere să fim răbdători, pentru că răbdarea ne aduce pacea. E greu să ai răbdare, mai ales când norii negrii întunecă zarea, iar viitorul pare (sau chiar este) un scenariu apocaliptic. Chiar dacă plouă și cerul e trist, soarele e dincolo de nori. Chiar dacă problemele sunt grele, Dumnezeu e tot timpul prezent, gata să îți ridice povara. Suferința e mai ușor de suportat când ești conștient că toate trec și acel ce rabdă în tăcere primește răsplata.
        2) Așteptarea rea, numită și amânarea.
Este întâlnită la orice pas și ni se potrivește ca o a doua piele.
O purtăm cu fală, precum copiii de bani gata țoalele de firmă.
Nu ne ferim de amânare, ba chiar o încurajăm - "cere-ți iertare mâine..."/ "împacă-te mâine..." / "schimbă-te mâine...". E ușor să amâni, ba chiar instinctual. Din vina ei au murit atâția oameni nemântuiți, atâția neîmpăcați cu familia.
Amânarea e paralelă cu dragostea, pentru că prima vrea confort,a doua cere sacrificii.
Amânarea este o refuzare conștientă a fericirii, este eliberarea vrabiei din mână pentru pasărea de pe gard.
     Amânarea este sinucidere zilnică, iar mâine poate fi prea târziu să mai repari ceva.
Cei ce amână nu sunt niciodată învingători, singurul lor premiu fiind dreptul de a fi mediocrii.
     În viață trebuie să învățăm să așteptăm. Oricât ar fi de greu. Pentru că toate își au vremea lor. Iar vinul cel bun se dă abia la urmă.
Cu toate asta, trebuie să avem grijă, pentru că uneori, de la prea multă așteptare, avem impresia că facem ceva așteptând, și asta nu e bine...
    Trebuie să răbdăm nemăsurat răutatea și să amânăm la infinit răzbunarea. Să iubim adevărul, dar să iertăm greșelile. Să așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, dar cu groază judecata. Pentru că atunci când răbdarea a luat sfârșit, vine pedeapsa pentru cei ce au amânat schimbarea.


-Sefora Geantă-       sursa:http://seforaseah.blogspot.ro/

Vladimir Pustan | Arta de a reusi in viata | Ciresarii Tv | 23-noiembrie...

Radulov Oliver -Compromisul si nota lui de plata

Eroii credintei!

Scriptura şi dependenţele

Una dintre armele cele mai puternice pe care Diavolul le foloseşte împotriva omenirii este azi puterea dependenţei. Afectând la început mintea, Diavolul ne va lega şi trupurile în lanţ ca la sfârşit să ia prizonier şi sufletul. Când ne gândim la dependenţă, ne gândim automat la heroină, pornografie, tutun şi alcool, dar lista Diavolului este mult mai bogată.

Multe organizaţii şi structuri luptă pentru a-i scăpa pe cei dependenţi. În vârful piramidei se situează programul „Anonimi” pentru alcoolici, drogaţi etc., program ce se bazează pe 12 paşi sau principii care subliniază faptul că omul e neputincios în faţa dependenţelor, că numai o Putere superioară poate ajuta, în voia căreia trebuie să ne lăsăm. Mărturisind slăbiciunile noastre, crezând că putem fi eliberaţi, reparând răul făcut celor dragi de lângă noi şi apoi vindecaţi să ajutăm pe alţii ce sunt acolo unde am fost noi. Aceasta e în linii mari metoda de luptă ce trebuie să recunoaştem a dat rezultate bune într-o oarecare măsură.

Vom contura şi noi câteva principii bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu care cu siguranţă vor da roade.

A. Oricare lucru căruia îi permit să mă facă dependent de el va ajunge să fie stăpânul meu.

Romani 6:16-18 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.”

B. Trebuie să cer ajutorul lui Dumnezeu care numai El poate să mă elibereze

1 Corinteni 2:5 „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”

C. Trebuie să iau în considerare avantajul de a fi condus de Dumnezeu, nu de un anumit lucru.

Romani 6:6-8 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El”.

D. Trebuie să îmi doresc să fiu liber, nu sclav.

Galateni 5:1 „Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.”

E. Trebuie să învăţ să trăiesc sub conducerea Duhului Sfânt, nu a poftelor din mine

Galateni 5:16 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”

F. Trebuie să iau în considerare ruşinea şi consecinţele eterne pe care mi le pot oferi dependenţele

Luca 6:46 – dacă Îl numesc Domn, trebuie să trăiesc ca un creştin adevărat.

G. Trebuie să slujesc Domnului în toate aspectele vieţii nu numai pe porţiuni

Romani 12:1,2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

H. Trebuie să ţin seama de faptul că trebuie să-I cer lui Dumnezeu prin rugăciune înţelepciune în a alege ce e mai bine pentru mine.

1 Corinteni 6:12 „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”

I. Va trebui să iert pe toţi cum Dumnezeu m-a iertat pe mine şi să îmi cer iertare de la cei pe care i-am rănit.

Matei 6:14,15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

J. În fiecare zi îmi voi analiza viaţa şi voi vedea unde am greşit şi mă voi îndrepta imediat.

Romani 12:3 „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”

K. Voi practica disciplinele spirituale în viaţa mea şi-L voi căuta pe Hristos mai mult…

Marcu 2:20 „Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.”

L. Voi spune tuturor cine m-a eliberat şi voi fi un martor lui Hristos toată viaţa mea.

Efeseni 3:20,21 „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în

neam, în vecii vecilor! Amin.”

http://www.ciresarii.ro/V l a d i m i r _ P u s t a n  

Fragment din cartea ”Lanțurile Diavolului” de V. Pustan și dr. V. Schlezak

http://www.ciresarii.ro/

Mortul ce vorbeste - Vladimir Pustan

Cuvinte…si efectul lor.

       “Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” Efeseni 4:29. Modul in care spui un lucru este mai important decat ceea ce spui. In proverbe suntem invatati ca:’dulceata buzelor mareste stiinta’ (Proverbe 16;21). Vrei ca cei din jur sa fie atenti la ceea ce vrei sa le spui? Ai grija la blandetea cu care spui lucrurile. La dulceata buzelor tale. 

        Toti oamenii stiu sa zbiere. Toti se enerveza des si ajung la un ton irascibil si ridicat. Insa atat de putini isi pastreaza calmul atunci cand ar trebui sa se enerveze. Atat de putini raman ca o stanca in milocul furtunii, atat de putini se stapanesc.

         Domnul si intelepciunea Lui ne invata ca ‘vom cuceri cetati’ cu dragoste, cu blandete si intelepciune, impotriva acestora nu exista arme, cand scoti aceste ‘arme’ i-ai dezermat pe toti de fapt. Nu merge cu cicaleala, nici cu cuvinte care condamna, care injosesc, care compara, care eticheteaza, care insulta, sau care sunt sarcastice. Singurul mod de a birui raul este sa raspunzi cu bine, asa spune Scriptura, altfel raul doar se inmulteste nu-l stopezi, nici nu-l starpesti.

Autor: Stefan Ivan

Sursa:  http://stefanivan.wordpress.com/

Biblia şi smartfonul.

       În autobuze, metrou, gări şi şcoli nu lipseşte din palmă, de pe genunchi. Scriem mai rapid decât gândim. În ore, la liceu ori la facultate, în şedinţele de guvern ori de la primărie, nu trec câteva minute fără să-l deblocăm. La serviciu e privit cu coada ochiului la fiecare ţiuit al unui confrate al său. Ne semesuim copii, parteneri şi chiar prietenii din diaspora. Ne şăruim, ne dăm laicuri zi de zi. Unii chiar oră de oră... Cum avem "puţintel" timp ne petrecem cu el. Iar seara îl punem pe noptieră sau chiar sub pernă! Ba chiar şi în biserici e prezent pe sub bănci, unde uneori fâcâie ca pomul de iarnă. Smartphone-ul. Fără el nu exişti! 

       Discutam întro-o zi cu un prieten cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Oare le-am purta cu noi mereu, în poşete sau în buzunarul de la haină, ori la piept? Oare ne-am întoarce după ea din staţie (pierzând autobuzul) atunci când am uitat-o acasă? Am umbla prin Biblie de câteva ori pe zi? Şi mai ales în momentele de pauză. Am folosi-o ca să primim mesaje din textul biblic? Ori să dăm mai departe. Am folosi-o în relaţia cu soţii, cu părinţii? Oare am dărui-o cadou copiilor noştri? Am deschide-o când călătorim? Am apela la ea în caz de urgenţe? Am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fără ea?

       Într-o discuţie pe care am avut-o cu o colegă - cu privire la "femeia trebuie să placă soţului său", am băgat mâna în geantă şi am scos o Scriptură argumentându-i cu textul în faţă. Profesoara a exclamat surprinsă (dar nu text): "Vai domn' profesor purtaţi Biblia după dumneavoastră!?". O port. Dacă tabagistul poate purta pachetul de mahoarce, başca  brichetă ori chibrit, nouă de ce să ne fie ruşine? Dacă fiecare om îşi cară telefonul, noi de ce n-am putea purta o Scriptură de buzunar? Am văzut pe unii care au chiar două telefoane, dar pe nimeni cu două Biblii!

       Smartfonul ne conectează cu oamenii. Biblia ne ţine-n reţea cu Dumnezeu. Uneori, reţeaua telefonică pică. Iar dacă nu plăteşti anticipat nu ai acces la servicii. Consecinţele urmează... Spre deosebire de telefoania mobilă, atâta vreme cât folosim Scriptura nu trebuie să ne facem grijă că vom fi deconectaţi. Isus ne-a plătit deja factura…În avans! 

Smartfon ai... Unde e Biblia ta?

Iesind din cabina de vot. Part. 2 (si ultima)

       Dezbateri, contradictii, adepti extremisti, gaini moarte aruncate peste garduri, acuze, unele justificate, altele nu, vorbe grele, dosare penale, batrane luate cu mascatii...cam asa pe prezinta Romania in campanie electorala (prelungita). Filmulete acuzatoare, 6 case, ghinion, mitinguri pro si contra, pixuri, tricouri, umbrele, multa zarva ...
    Nici unul nu se potriveste pentru Romania, sunt mult prea buni, daca ar fi sa primim un presedinte dupa atitudinea pe care o avem noi fata de autoritatile statului, cred ca doar Vlad Tepes ar putea fi unul dintre aceia care ar putea readuce romanii la "semne".

    Daca am avea macar tot atata pasiune si pentru lucrarea Lui Dumnezeu, cat avem si pentru aceste manifestari, urlam ca ursi pe strazi, jicnim fara nici un resentiment, ar fi tare bine.
    Este foarte bine si foarte important sa fim buni romani si sa dorim binele tarii, dar mai important este sa fim buni crestini...
 

PROST SĂ FII, NOROC SĂ AI…

    Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană; iar de cea din urmă sunt foarte sigur. Albert Einstein

      În Enciclopedia Prostiei scrisă de olandezul Matthijs van Boxsel, acesta definește prostia ca: auto-distrugere inconștientă, capacitatea de a acționa împotriva lucrurilor ce îți aduc fericirea.
     De când există omenirea, prostia a fost sursa principală a umorului. În Evul Mediu au apărut bufonii și clovnii, personaje care prezentau în mod exagerat această trăsătură umană.
     Apoi a fost o perioadă în care persoanele cu handicap erau atracția nr 1 la spectacolele de circ. Și oamenii mergeau să se distreze pe seama lor. Să râdă de handicapul lor.
     Am descoperit recent că prostia este o ispită mare. Cum adică, esti ispitit să fi prost? Nu, dar suntem ispitiți să luăm parte la prostia din lume.
     Astăzi lumea este bombardată de prostie: filme, bancuri, emisiuni. În România, prostia face cel mai mare rating. Majoritatea emisiunilor de divertisment promovează prostia. Youtube-ul este plin de tot felul de personaje tragico-comice care sunt subiectul de râs a milioane de oameni.
    Să mă iertati că spun asta, dar ne găsim plăcerea în prostie. Râdem de șase cai, de țăranul cu Masserati, de Fernando de la Caransebeș, care cântă poporașul meu în tren, și nu doar că râdem, dar le și dăm share să-i vadă și alții?
     Atunci când râdem de golul sau handicapul celorlalți, demonstrăm că iubim prostia. “Șase cai frumoși”, are peste 10 milioane de vizualizări pe internet.Și nu mai vorbesc despre celelalte personaje. Românii iubesc prostia. Nu “șase cai” este prost, el are nevoie de ajutor…
    Cele mai vizionate emisiuni TV sunt cele în care moderatorii fac mișto de necazurile, problemele și lipsurile oamenilor, sau își găsesc plăcerea în prostia lor. De exemplu, Plecați cu sorcova, Acces direct, Un show păcătos, Las Fierbinți, Burlacul sau Burlăcița, Noră penru mama, și multe altele.
     Prostia are oroare de anonimat…spunea cineva.
     Una dintre cele mai mari trăsături ale prostiei este ignoranța de aceea întrebarea pe care Dumnezeu o pune este următoarea: „Până când veţi iubi prostia, deștepților? Și românii vor spune: până la moarte.
     Țara merge rău pentru că românii iubesc prostia. Cei ce conduc se bucură de această stare pentru că așa este mai ușor să-i dirijezi pe oameni în direcția în care dorești. Mai pe românește, să-i manipulezi. O fasole cu ciolan, o halbă cu bere și l-ai cumpărat pe român. Josnic!
      Cu această atitudine suntem ignoranți față de țara noastră, de familiile noastre, de sufletul nostru, și de Dumnezeu… Că dacă nu există Dumnezeu, hai să bem, să mâncăm și să ne prostim până murim..

Prost să fii, noroc că ești. De fapt, noroc nu există, ci doar consecințele grave ale prostiei.

Alin Jivan

© Flacara Inchinarii Media

Cezarul şi Dumnezeu.

        Marcu 12: 17 - ,,Atunci Isus le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.”
        Se mirau de Isus pentru că nu era că ei. Religios, cu ochii la exterior, privind la față oamenilor. Isus era înțelept și realist. Era om! Un Om care știa ce vorbește și ce face, plin de duh și adevăr. Nu se așteptau la un asemenea răspuns din partea Lui, chiar dacă veniseră la El ca să-L ispitească. Adevărul crunt era că nici nu cunoșteau Scripturile. Dacă le-ar fi cunoscut, nu se rătăceau, murind de această boală a lipsei de cunoștință...
       Câtă lipsă de cunoștință este și în 2014... De responsabilitate. De interes. Acestea sunt și în rândul creștinilor noștri. Să nu cumva să pomenim despre politică, în timpul alegerilor. Nu e treaba noastră. Treaba lor. Ba nu! E și treaba noastră! A tuturor!
         ,,În 1989 au murit ca să putem vota!”. Așa scria pe o hârtie mare, arătată de către o tânără studentă la Londra, zilele trecute după primul tur, care a dorit să voteze, și nu a putut. Frustrați, mii de voci au început să strige: ,,Vrem să votăm! Vrem să ne întoarcem în România! Vot plagiat! Vrem ștampile!”.
         Frustrant e și pentru mine, gândindu-mă uimit, că unii români de departe se zbat și transpiră, dorind din plin să-și îndeplinească dreptul la vot, iar alții, care au secția de votare la primul colț de stradă, stau Duminica tolăniți în casă, sau în biserică, nepăsători și indiferenți, spunând: ,,Nu sunt cu politica. Deci nu mă interesează!”. La Revoluție a curs sânge pentru libertatea mea, a ta și a tuturor de a vota, și mulți dau cu piciorul în ea. Dăm cu piciorul în libertate pentru că e dezinteres și lipsă de cunoștință. Dar când vine vorba de bani, mărirea salariilor, locuri de muncă, de ce este al nostru, știm să facem politică, lovind, țipând, bârfind și înjurând conducătorii.
         Sunt mândru de tinerii care au demnitate, interes, pasiune și afecțiune pentru bunul mers al poporului. Sunt mândru de colegii mei de generație care își doresc, atât în țară, cât și în diaspora, să voteze. Dar sunt și mai mândru de tinerii care, în ciuda faptului că se luptă pentru dreptul la vot, nu fac din el un sprijin, ci își pun încredere în Domnul, înțelegând că Dumnezeul nostru rânduiește stăpânirile și dregătoriile, nu dumnezeul veacului acestuia. Conducătorul întregului Univers, care zice și face, le coordonează, le are în vedere și vorbește despre ele.
       Contează rugăciunea pentru țară. Contează votul pentru țară. Contează patriotismul acesta, cu interes sfânt, ce izvorăște din acea inimă legată de Domnul. Contează, căci au putere...
        Nu trebuie să fim cu politica. Nu trebuie nici să ne mirăm. Trebuie doar să avem cunoștință de cauză și dăm tuturor ce suntem datori să dăm. Inclusiv votul, nerămânând datori cu nimic. Dreptul la vot este fundamental pentru că soarta națiunii trebuie să fie decisă de voința majorității, nu de indiferența sa!
       Daţi cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

P.S.: Asta cu ,,Nu mă duc la vot pentru că oricum nu se schimbă nimic”, este la fel cu ,,Nu mă spăl pe dinți pentru că oricum nu mă pupă nimeni”. Păi de aia nu te pupă nimeni...

Mario Bîc

https://www.facebook.com/fundatiaciresarii

Politica de vorbe

Politica este o vitrină în care mizeria este totdeauna de partea cealaltă. Mereu tu ți-ai făcut treaba, numai ceilalți greșesc. Numai că gunoiul chiar bine ascuns tot pute.

"Politicienii promit un pod chiar și acolo unde nu este un râu", spunea Hrusciov. Poate că  de aceea  ei mint de îngheață apele chiar și acolo unde nu sunt ape. Iar cine minte, are de tată pe diavolul!

"Auzisem că politica este a doua meserie din lume, dar nu am crezut până nu am gustat din ea", declara dezgustat JF Kennedy. Adică un fel de prostituție. Fără anticoncepționale. Deci virusul se poate transmite oricând, oricui... Chiar și pudibonzilor ce se apropie prea mult de flacăra ei.

"Dumnezeu există Nicule, dar nu în politică!", mi-a replicat într-o seară o doamnă din vârful politicii românești. Știam deja. Dar am crezut că nu știau și ei. Însă am rămas uimit că nu știu frații noștrii. Altfel nu-i înțeleg de ce au ieșit la polemizat politichia. Adică să-și bată singuri cuie în talpă.

Știți ce m-a uluit zilele asta? Că în timp ce pastori sau preoți vorbesc despre cine merită votat, Dan Voiculescu, pușcăriabilul Antenelor, trimite din îndărătul gratiilor o scrisoare viitorului președinte în care cere ca acesta să aibă Biblia pe birou! Să creadă Evanghelia! Și uite că în timp ce biserica incearcă să reînvieze lupta de clasă, un politician ce-a călcat în străchini face trimiteri la Scriptură... Când creștinii tac, pietrele vorbesc... 

Doamne, ai milă de România creștină! Nu numai de politicienii corupți...

Publicat de Nicolae GEANTĂ         http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Cîinele şi coviltirul.

Mergi pe şosea. Ai maşină puternică, cu tabla groasă. Din şanţ, sare un cîine. Latră şi aleargă. Încearcă să rupă cu dinţii din ea. Instinctiv, te tragi deoparte. Uiţi de tablă, de maşină şi de tot. Aşa încerca Ponta aseară să-i rupă portiera lui Iohannis.

Neamţul, merţan. Vruum! Vruum! Ambalează motorul să scape de javră. Umeri 4X4, zîmbet cauciucat de iarnă, tracţiune pe cîteva verbe, servofrînă la substantive şi centura de castitate pusă pe idei. Ham, ham! Moşierule, sclavagistule, lătra disperat căţelul pămîntului strămoşesc, sub ochii sfintei sale vineri, ortodox ambalată în studio.

După întîlnirea de ieri, opţiunea zilei este: or turezi maşina, or ale(r)gi  jivina. 

http://rasvancristian.wordpress.com/      by rasvancristian

Vladimir Pustan - Despre somnul spiritual (19 Octom...

Am trecut pe acolo.

       Am trecut pe acolo. Am zabovit cateva minute ca sa ma odihnesc pe o banca. Eram cuprins de tristete si de nemultumire, as fi vrut sa-l mai invit macar o data la biseriva, s-au cel putin sa-i mai vorbesc cateva clipe despre frumusetea Viitorului Ierusalim ... dar nu mai aveam cui, ne odihneam amandoi, eu pe o banca, el la 2 metri sub pamant. Mi-a murit un prieten, si mi-a murit dator... dator sa mearga cu mine la biserica, imi promisese de cateva ori. De 2 ori ma mers dupa el, asa ne intelesesem, sa il iau de acasa, dar de fiecare data, il gaseam beat...

     Imi povestea o data cum petrecuse cea mai frumoasa seara de revelion alaturi de tinerii din biserica.

    Acum era tarziu, era de cateva zile acolo, alaturi de tatal sau, dar el nu stia asta.

    Acel loc imi vorbea despre incapatanarea omului, si despre neputinta lui.

       Soferi, medici, elevi, profesori, ministri, aurolaci, acolo toti sunt egali, fiecare ocupa 2 metri de loc, groapa fiecaruia este sapata dupa aceleasi cerinte, nimeni nu emite pretentii, si daca in viata nu au incaput unii de altii, acolo sigur aceasta problema nu mai este prezenta.

   Toti VOM TRECE pe acolo, vom trece, pentru ca moartea nu este punctul dupa viata, moartea este virgula. Se vor mai intampla multe spre bucuria unora dar si spre durerea altora.

  

    ... va urma.

Transmisiune in direct - Sala Ciresarii Beius

Accesati link-ul de mai jos pentru a putea viziona programul on-line.

http://www.ciresarii.tv/        O predica despre "Inchinarea compromisa"  !

După cafeaua de dimineață.

      România are cele mai multe mănăstiri pe cap de locuitor din Europa. Bucureștiul e una din capitalele cu cele mai multe biserici din lume, aproximativ 200… Iar numărul lor crește de la o zi la alta…
         Avem atâtea lucruri de făcut și atât de puține de cunoscut… Dacă biserica ar fi o oglindă a sufletului, am reuși ce numai cei de la Oracolul din Delphi reușeau. Să se cunoască pe ei însuși.
Dar biserica nu-i o oglindă. Dacă este, atunci e una deformată.
         Analfabetismul biblic la români e o boală veche de 1000 de ani, boală cu care ne-am obișnuit ca și cu reumatismul. Se vindecă prin moarte. Am ajuns la concluzia că spaima de Scriptură ni se trage de la posibilitatea autocunoașterii. Dacă nu știi unde ești, nu simți nevoia să mergi mai departe. Poate că dincolo de nisipuri nu e nicio țară a făgăduinței. Mirosul de citostatice e confundat cu cel de tămâie iar asta ne face pesimiști.
         Câtă vreme știm mai multe despre Maica Paraschiva decât despre Hristos, înseamnă că nu avem nevoie nici de profeți. Și nici ei nu ne fac mai buni. Mahomed a venit ca profet într-un trib minuscul de păstori ce azi sunt spaima lumii.
        Nu ne rămâne decât să trăim prezentul cu aceeași tragere de inimă cu care așteptăm viitorul. Ni se vor tăia pensiile, majoretele lui Mazăre vor ajunge în șomaj, Ardealul va fi cedat ungurilor, pâinea se va scumpi cât un Coco Chanel nr. 5.
       Am băut de dimineață cafea cu un tip ce mi-a spus să nu uit că mâine e sărbătoarea sfinților arhangheli Mihail și Gavril. L-am întrebat cine au fost. Mi-a spus că doi oameni buni. Ca Lolek și Bolek. Ca Stan și Bran.
                        Afară e un noiembrie frumos…

V l a d i m i r _ P u s t a n

www.facebook.com/vladimir.pustan.5

Lucruri chinezesti, ieftine si bune de nimic.

 Toata lumea cauta sa cumpere lucruri ieftine, frumoase si bune. Acele lucruri greu de gasit, si ca sa simplifice toata cautarea asta, uneori fara nici un rezultat, chinezii s-au gandit ne ajute, si asa au aparut lucrurile chinezisti, uitand ca ce costa putin ,tine putin.
  Din pacate cei mai multi cauta si o religie de tip chinezesc, ieftin, frumos si daca se poate fara nici un fel de cost.
    Care sunt semnele unei astfel de religii, de doi bani negociabil?
       O religie ieftina, este acea religie practicata doar duminica sau in cele mai multe cazuri doar de trei ori in viata, la botez, la cununie, in cazul in care mai are loc, ca acum se poate trai si in concubinaj, in pacat. 
     O religie ieftina este aceea care nu schimba viata cu nimic. In carciuma toti sunt crestini, in penitanciare la fel, in 50 de anii crestinii romani au avortat peste 23 de milioane de prunci, un popor crestin de traditie, de cand lumea crestin, dinainte de Hristos, pe cand Biblia spune ca pentru prima data li s-a dat acest nume in Antiohia (F.A. 11:26), asta prin anul 62,63 d.Cr. 
 Injuraturile, crimele, hotiile, violurile, alcoolismul, curviile, minciunile, toate astea si multe altele, vi se par ca fiind printre caracteristicile unui Crestinism autentic? Mie categoric, NU!
     O religie ieftina este bazata pe doar pe fapte, fara credinta. Important este sa dai, sa mai faci cate un bine si te-ai scos, sambata noaptea poti sta in club pana tarziu, dar duminica, repejor la cutia milei pentru iertarea pacatelor. O slujba de dezlegere cu 7 popi, si dupa o viata de pacat, destrabalare, chefuri si betii crunte,o viata ti-ai batut sotia dupa ce te aduna de prin santuri, poti pleca la cer mantuit.
        Fugiti de lucrurile ieftine, cand ti-e mai drag, te lasa.

Vă îndemn, dar, înainte de toate...

1 Timotei 2: 1, 2 - ,,Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.” 

Sfântul Apostol Pavel obișnuia să folosească în epistolele sale cele două cuvinte ,,vă îndemn...”. Repetă des ,,vă îndemn, dar... vă îndemn așa și așa...”. Dar ce poate fi interesant este faptul că atunci când vine vorba de țară și popor, el spune ,,vă îndemn, dar, înainte de toate...”. Specifică un lucru important. Înainte de toate. Înainte de toate să faceți ceva vis-a-vis de cei care ne conduc. Arma secretă a creștinilor de pretutideni a fost, este și va fi rugăciunea. Mare putere are rugăciunea celor neprihăniți. Înainte de toate, Pavel ne îndeamnă să facem rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru cine? Pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii. De ce înainte de toate? Răspunsul tot el îl dă. Pentru ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

Ultima luna de toamnă a acestui an duce România în față unei alegeri. O alegere pe care fiecare român are dreptul să o facă. Alegerea această constă în mai multe și diferite alegeri. Unii nu sunt interesați de vot, alții vor merge special să anuleze votul. Iar alții... trebuie s-o spunem. Sunt mai deciși că niciodată, având deja o ,,preferinta”. Un viitor ,,erou”! Pavel în Corint îi numea pe cei împărățiți în grupulețe și partide ca fiind, oameni din lume, prin faptul că se încredeau în om, spunând: ,,Eu sunt al lui cutare sau al lui cutare...”. Dumnezeu nu a găsit plăcere în astfel de alegeri. Și nu vrea asta nici de la noi. Oamenii au impresia că dacă îl vor alege pe domnul sau doamna cutare, România va arăta ca una din imaginile din cărțile Martorilor lui Iehova.

Adevărul este că România are nevoie de o credință vie și o pocăință autentică. De regretul față de rău, mită și corupție. Nevoia de oameni serioși și cumpătați. La ce schimbări necesită scumpa noastră Românie, niciun posibil președinte nu ar fi suficient și nici un regim monarhic nu ar putea schimba ceva semnificativ. Banii cheltuiți pe campania electorală puteau hrăni cel puțin o zi copiii din orfelinate, bolnavii din spitale, văduvele părăsite și săracii nimănui. Schimbarea României începe cu schimbarea mea și a fiecăruia dintre noi. Starea țării noastre frumoase are nevoie de nădejde, iar această nădejde se numește Hristos Isus. Domnul domnilor, Imparatul imparatilor si Regele regilor!

Rugați-vă pentru pacea și binecuvântarea României. Pentru viitorul presedinte. Pentru oamenii care, așa cum sunt ei, se află în conducere. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului, caci Hristos Isus S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi.

E îndemnul marelui apostol. E răsplata noastră. E nădejdea noastră in Hristos Isus. E credința noastră în Dumnezeu. E harul nostru că ne rugăm. E dreptul nostru să votăm!

Tinerii generației Facebook sunt chemați la vot. Și părinții lor. Și cei care au trăit vremurile comuniste. Pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Ce va fi în viitor, e taină mare...

Să fim înțelepți dar, și să împlinim tot ce este de împlinit. Atât pentru Pământ, cât și pentru Cer!

 http://fundatie.ciresarii.ro/

Mario Bîc

Daca iubim Romania...

Daca spunem ca iubim Romania si chiar facem declaratii publice, prezentand cat de mult tinem la ea,

de ne împărţim din avere pentru săraci, sa ne vedem la TV si sa avem imagine,

dar nu dovedim dragoste pentru cei de langa noi,

toate acestea nu ne folosesc la nimic.
Daca iubim Romania suntem îndelung răbdători si facem fapte bune;

nu vorbim de rau pe romani; nu ne laudăm, nu ne mândrim,

nu ne purtăm necuviincios cu poporul acesta,

nu cautăm folosul nostru, nu ne mâniem, nu facem planuri impotriva semenilor nostri,

nu ne bucurăm de ce se intampla rau in jurul nostru,

ci ne bucurăm de adevăr si avem speranta in Dumnezeu.
Dragostea nu va pieri niciodată. Pamantul acesta intr-o zi va lua sfârşit.
Căci cunoaştem în parte dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunoastem în parte; dar atunci, vom cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

o adaptare la 1 Corinteni 13

Catalin Dupu

http://catalindupu.wordpress.com/

Gabi Zagrean - Mesaj biblic, Baia Mare

Ordine și haos – Nicolae Geantă

Știu că nici dumneavoastră nu vă place burnița de toamnă. Și nici noroiul peste asfalt. Mai ales lunea dimineața, în octombrie, când întunericul bate spre șapte. Ploaie, frig, frunze. Timp alandala. Haos. Tristețe-n stomac… Îți vine să fugi în zona australă.

I-am mulțumit lui Dumnezeu că nu e schimbător ca vremea. El nu e nici ca noi, cu mintea ca un șifonier fără sertare. Împrăștiați. Nepunctuali. Neordonați adeseori. Haotici. Pentru El și ceața are o ordine! Nimic nu deraiază.

Biblia ne spune că la început pământul era pustiu și gol. Dumnezeu nu se coborâse. Și unde nu e Dumnezeu, e… haos! Apoi, a fost tohu va bohu. Iar din haos, Cuvântul Domnului a generat ordine: oceane, plăci tectonice, biosferă, om… Geosfere. Armonie. Matematică divină. 

Înmuiat de ploaia mocănească mă gândeam că în discoteci haosul e la el acasă, pentru că Dumnezeu lipsește. Absența Sa de pe stadioane ori de la concertele rock face ca asistenții să fie gata să lovească cu lanțul, cu pumnul. Lipsa lui Dumnezeu din liceele românești a dus școala la haos! Zarva, înjurăturile, lipsa de bun simț, comentariile, fumatul pe la colțuri, manelele, le-ai aștepta la cârciumi nu în cetățile înțelepciuni. Dezordinea e în ospicii, în cârciumi. Dar nu trebuie să fii nebun, ori beat, să fii haotic. Ci, lipsit de Dumnezeu. Și când te gândești că domnul Cernea tocmai s-a gândit să scoată religia din școli?!

Membrii Parlamentului de aceea se-njură, se ceartă, fură ca-n codru: Dumnezeu nu e acolo! O politiciană renumită din România, mi-a declarat ceva uluitor într-o seară, acum ceva ani: “Nicule, Dumnezeu există, dar nu în politică!”. Așa că nu vă mirați că legile lor sunt strâmbe… Nu ne mirăm de ei, dar în biserici trebuie să domnească ordinea! Mai ales la comitete!

Oamenii cu haos în viață se cunosc de la o poștă. Până și hainele sunt puse cu furca pe ei. Apropos ați văzut cum se îmbracă senilii? Cu abajur de veioză în cap… Hipsterii sunt pui pe lângă ei. Cu tot curcubeul lor vestimentar. Ce să mai vorbesc de cei ce se scufundă în haosul Haloween-ului? “Punem usturoi la ușă să alungăm demonii?”, mi-a zis o puștoaică ieri. “Și atunci de ce ne punem coarne și costume de drac? Că doar nu vrem s-o imităm pe Lady Gaga…”

Lipsa ordinii e absența unui scop. A unei ținte. E viața de giruetă: încotro bate vântul. E-o gaură neagră ce consumă energia. Și pe toți ce se apropie de ea.

Dumnezeu a ieșit cu mătura să facă ordine. De mii de ani face curățenie. Și încă mai are de lucru. Haideți la curățenie. Prin urmare, nu vom mai trăi o simfonie cu instrumente neacordate…

sursa: ciresarii.ro

autor: Nicolae Geantă