Atenționare: text mai lung, un pic tehnic, comentariile vor fi moderate. Da, acest text este un atac la persoană în măsura în care Pavel și Ioan ne dau exemple de întîmpinare a învățătorilor care aduc învățături false.
Îmi pare extrem de rău că trebuie să recurg la un astfel de text. Am sperat să nu mai fie nevoie. Îmi întrerup postul mediatic din cauza unui eveniment care mă privește oarecumva. Dacă ești mecanic, fie și mediocru, și vezi pe cineva, care nu se pricepe prea bine la motoare, dar are oarece vizibilitate, că ne sfătuiește cu sîrg, public, pe facebook și youtube, să ne punem 1 kg de zahăr în benzină, cam ce anume ați face? V-ați rosti în barbă: e treaba dînsului, să nu judecăm, Dumnezeul mecanicilor să își judece mecanicii?
Vă stricați motoarele, stimabili! Strig cît mă țin bojocii: ÎNVĂȚĂTURĂ FALSĂ!
Mă ocup de ceva vreme cu limba greacă (socotiți din 1986) și am văzut de multe ori predicatori care, absolvenți de seminar fiind, cu modeste cunoștințe de limba greacă (știu bine ce pot învăța seminariștii după două semestre de greacă, pentru că predau de 21 de ani acestă materie într-o școală teologică) spun cu emfază, căutînd să epateze, aducînd un fel de argument final: AȘA SPUNE ÎN ORIGINAL. Și urmează prostia. Elena (Veche) este violată sistematic la amvoane, fără sfială și rușine. Eu însumi, profesor de greacă fiind, mă rețin la a face abuz de AȘA SPUNE ÎN LIMBA GREACĂ.
Iosif Țon, după mutarea spre triumful bunătății, o încercare de spălare de păcatele străjerești, mișcare care i-a adus multă, multă publicitate negativă, recidivează. Cade din nou într-o evanghelie care mută accentul dinspre suveranitatea și sfințenia lui Dumnezeu spre confortul psihic și spiritual al omului cu totul căzut. Schimbă direcția de la teologia de sus, spre o teologie antromorfizantă în exces, pînă la limitele erotizării (cei care i-au ascultat predicile din ultimul timp știu despre ce vorbesc cu erotizarea relației dintre OM și dumnezeu).
A nădăjduit cumva că, odată cu reinventarea mediatică pe noul site, odată cu schimbarea tematicii, de la vindecările spectaculoase (creșterea de dinți de aur în locul lăsat de dinții căzuți, vindecări de orbire, exorcizare de duhul de cancer – a propos… se pare că Iosif Țon deține un record trist, cei pentru care s-a rugat de vindecare au trecut la Domnul – nu zic, s-au vindecat, dar probabil trebuia să fie mai precis în expresie…), zic deci… după trecerea de la tematica vindecărilor spectaculoase și de la evanghelia prosperității spre evanghelia bunătății, a sperat că oamenii vor fi din nou îmbunați să revină la venerarea vechiului personaj impus de anii 80. Cei care au ales să rămînă orbiți au rămas și atunci și acum. Cei care s-au trezit din dezamăgiri continuă să simtă gustul amar. Cei care l-am știut de ceva vreme nu sîntem surpriși de noile alunecări.
Din păcate se pare că se adeverește profeția mea din anii trecuți. Iosif Țon se încăpăținează să sfîrșească prost, pentru ca, uitîndu-ne la sfîrșitul său de viețuire și predicare, nu cumva să îi luăm exemplul. Sper ca Domnul să îi ofere pocăința măcar în ultimul pasaj al vieții. Iată că realizările din anii precedenți, conform scripturilor, nu acoperă erorile din anii recenți. Scriptura ne îndeamnă să ne uităm nu la începutul carierei, nici la mijlocul ei, ci la finalul de carieră spirituală a unui om.
Ce m-a făcut să ies acum de sub frîna autoimpusă de a mă exprima public asupra unor chestiuni legate de viața evanghelică din România și aiurea este această ultima ieșire a lui Iosif Țon, care are implicații teologice grave. Această ultimă aberație lucrează la chipul lui Dumnezeu Însuși. Antropomorfismele au limitele lor, dar redefinirea relației dintre Dumnezeu și om în acești termeni poate genera consecințe mai grave în mintea unor credincioși.
Am mai spus-o și insist. Iosif Țon nu are un sistem teologic coerent, consistent și consecvent, dar improvizează extraordinar, adesea la limita iresponsabilității. Nu este documentat asupra unor subiecte delicate, cum ar fi theosis-ul, dar n-are timidități și nici ezitări să se pronunțe asupra subiectelor de acest fel, deși îi lipsesc lecturile sistematice din spațiul ortodox.
Aici să mă scutească de comentarii toți cei care nu i-au citit lucrările din scoarță în scoarță.
Face confuzii enorme în scrierile sale. Are o capacitate de sinteză excelentă, dar care îl trădează atunci cînd în mașina de tocat nu pune tot ce trebuie. Are o încredere faraonică în sine și aceasta sapă la propriul piedestal de zeci de ani. Cu alte cuvinte, amețit de popularitatea anilor precedenți, omul crede că știe, dar nu știe. Amețit de faptul că i-a dus ușor pe cei care aveau cu greu acces la informație în anii 70-90, crede că și acum se poate la fel.
Asta face și Iosif Țon acum. Pentru a susține o aiureală care sună tentant, cum că Domnul leșină după noi, CREDE în noi, ne giugiulește sub bărbie alintîndu-ne ca pe guguștiuci, ba chiar în fiecare dimineață ne caută să ni se plece în fața piedestalului pe care sîntem așezați… distruge genitivul limbii grecești dintr-un text fără a face minimul efort de informare într-o gramatică decentă.
Dumnezeu nu crede în noi. Noi credem în El. Dumnezeu nu speră în noi, este atotcunoscător, cunoaște viitorul, ne cunoaște trecutul, Dumnezeu este cu totul transcendent. Credința și Dumnezeu nu pot fi puse în aceeași frază, precum trecerea și Dumnezeu, păcatul și Dumnezeu. Numai ființa umană căzută are nevoie și este capabilă de credință. Nici îngerii măcar nu sînt capabili de credință (MÎNTUITOARE), nici diavolul (aceștia pot avea doar credința constatoare, pentru că vor fi văzut pe Cel nevăzut nouă). Căderea și posibilitatea răscupărării oferă posibilitatea credinței, Dumnezeu îl face pe omcapax Dei. Dacă am admite ceea ce spune Iosif Țon, Dumnezeu devine capax hominis, prin alternativa logică. Oricum, aici este treaba dogmaticienilor să elaboreze. Eu mă voi ocupa strict de meseria mea, jignită de această dată prin tupeul ignoranței sau prin ignoranța tupelui (dacă tot este să ne jucăm cu tipurile de genitive)
Da, știu, cînd pastorul pronunță … AȘA SUNĂ ÎN ORIGINAL, toată populația banchescădin biserici ar trebui să spună în gînd… sigur, dacă așa spune dînsul, noi oricum nu știm. Ei, spre ghinionul nostru al tuturor, generația facebook are acces la informație, are posibilitatea de a accesa instant comentarii on line, gramatici grecești on line et c.
Nu pot admite, ca unul care mă ocupă de aproape 30 de ani de limba greacă, o asemenea practică. Nici la dînsul, nici la mine, nici la alții.
Iată textul citat de Iosif Țon.
Gal. 2.20 χριστω συνεσταυρωμαι ζω δε ουκετι εγω ζη δε εν εμοι χριστος ο δε νυν ζω εν σαρκι εν πιστει ζω τη του υιου του θεου του αγαπησαντος με και παραδοντος εαυτον υπερ εμου
Fragmenul incriniminat este în credință trăiesc, în acea (credință) a fiului lui Dumnezeu .
Chestiunea este relativ simplă pentru orice cunoscător mediocru de limba greacă veche.
Genitivul este extrem de productiv sintactic în limba greacă. Prof. dr. Dan Slușanschi ne descria la prima vista 24 de tipuri de genitive, din care pot fi derivate altele. Pentru doritori pot reveni cu bibliografie. Aici avem de-a face cu o confuzie (voită, după cum văd eu, numai pentru a susține o idee pe care o identific ca recurentă în predicarea lui Iosif Ton și anume relația aproape erotizată dintre OM și dumnezeu – în această ordine, nu dintre Dumenzeu și om, dintre OM și dumnezeu … ) între două tipuri de genitive.
Este exemplul clasic pe care îl dau studenților la limba greacă, distincția dintre genitivul obiectiv și genitivul subiectiv.
Avem următorul genitiv fobos tou laou – teama poporului, verbatim. Bun!
Să punem în context.
Teama poporului de Alexandru Lăpușneanu era mare. El nu se temea de ei, mulți, dar proști a spus el.
Cine de cine se teme aici? Poporul de Lăpușneanu, da? Atunci, daca putem spune POPORUL SE TEME, este genitiv subieciv, poporul este subiect.
Alexandru Lăpușneanu a prins teama poporului! Așa a spus … Proști, dar mulți!
Cine de cine se teme aici? Lăpușneanu de popor sau poporul de Lăpușneanu? Lăpușneanu se teme de popor, deci este genitiv obiectiv sau completiv, poporul funcționează ca un complement. Alexandru se teme, el este subiectul de această dată.
Expresia este identică, sînteți de acord? Sensul este identic, dacă îl judecăm în context? Nicidecum. La fel se întîmplă și în textul nostru.
A spune că expresia credința Fiului lui Dumnezeu înseamnă că Fiul crede în mine, în loc să interpetăm, așa cum cere contextul, normal, ca un genitiv descriptiv, credința ÎN FIUL LUI DUMNEZEU, în opoziție cu credința horoscoapelor, credința vrăjitoriei, credința falșilor, credința învățăturilor mincinoase, mi se pare aberant și condamnabil, cu atît mai mult cu cît eroarea este exploatată intenționat. Nu este o simplă alunecare, omul se dă pe tobogan de ani buni în această direcție a unui nou umanism evanghelic, înscăunarea omului în locul lui Dumnezeu.
Așa se rătăcesc cei care și-au găsit deja învățători după plăcerea urechilor lor, gîdilitori de timpane, oameni fără rușine și care Îl coboară pe Dumnezeu de pe Tronul Său pentru a încorona creatura.
Iosif Țon vestește de ceva ani o evanghelie falsă. Este un învățător fals. Dar este convenabil. Este plăcut la gîdilarea firii pămîntești a unora. De aceea corul de aplaudaci, care îl însoțesc în eresul lui, se vor ridica și de această dată cu formule previzibile: de ce judecați, uitați-vă cît bine a făcut, uitați-vă la roada … et c.
Da, dragilor, la asta mă uit. La roadă! După roadele lor îi veți cunoaște pe învățătorii falși, pomi neroditori, lupi îmbrăcați în piele de oaie. În ultima perioadă blana de oaie atriumfului bunătății pare să fi acoperit un pic năravul neschimbat. Din cînd în cînd însă, Adevăratul Păstor trage blănile de oi la o parte ca să se audă hăulitul străin al unei evanghelii centrate pe om și pe nevoile lui, nu pe Slava Suveranului și Preafericitului Dumnezeu.
Prof. (univ.) dr. Marius David Cruceru,
Decanul Facultății de teologie baptistă din cadrul
Universității Emanuel din Oradea,
absolvent de limbi clasice, Limba și literatura greacă, limba și literatura latină,
Cursuri:
Greaca Veche a Noului Testament, Sintaxa și Morfologia
Exegeza Noului Testament în Limba Greacă,
Hermeneutica Biblic.
sursa: http://mariuscruceru.ro
autor: Marius David Cruceru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu