- Alin Jivan este antrenor la Steaua şi a lansat deja doi juniori spre la lotul naţional de gimnastică
- Împreună cu soţia sa, Florina, a scos două albume cu cântece care vorbesc despre Dumnezeu, prezenţa Acestuia în viaţa de zi cu zi şi importanţa familiei.
Fost component al lotului olimpic de gimnastică, medaliat mondial şi european, Alin Jivan (31 ani) şi-a schimbat radical viaţa după ce l-a descoperit pe Dumnezeu. O invitaţie a unui prieten la o întâlnire între tineri la o Biserică Penticostală din Bucureşti s-a terminat pentru sportivul care avea atunci 23 de ani cu o decizie care avea să îi marcheze destinul. Acum, Alin îşi trăieşte viaţa în credinţă, merge săptămânal la Biserică împreună cu soţia lui, Florina, scrie poezii şi compune cântece cu temă religioasă. Soţii Jivan au scos deja două albume, "Priveşte în sus" şi "Doar să crezi" şi lucrează acum la al treilea album, "Mă întorc acasă". Părinţi ai unui băieţel de cinci luni, Luca Benaia, Alin şi Flori se simt cu adevărat împliniţi.
Alin, Flori şi Luca sunt o familie fericită FOTO: Hojda Alexandru
România e o ţară în care cuvinte precum toleranţă, acceptare şi respect faţă de cel care nu se încadrează în majoritate sunt întâlnite aproape la tot pasul. O toleranţă doar de suprafaţă, care în realitate capătă o cu totul altă înfăţişare. Scepticism, rea- voinţă, tentaţia de judeca înainte de a şti despre ce este vorba, înainte de a-l lăsa pe celălalt să îţi prezinte adevărul lui sunt principalele reacţii faţă de cineva care nu se înscrie tiparelor generale ale societăţii . Fostul gimnast Alin Jivan, medaliat la Mondiale şi Europene, face parte din categoria celor care sunt judecaţi. Poate nu pe faţă, dar numele lui produce ridicări din sprâncene şi discuţii în şoaptă. În urmă cu opt ani, Alin lua o decizie care avea să îi schimbe radical viaţa şi modul de a fi: trece la Biserica Penticostală, unde simte că este cel cel mai aproape de Dumnezeu. "Oamenii ne judecă dinainte de a ne cunoaşte, fără a şti cum suntem sau ce vrem. Cred că cel mai uşor este să judeci şi să arăţi cu degetul" , spune cu tristeţe Alin. ProSport îţi spune povestea de viaţă a unui om pentru care întâlnirea cu Dumnezeu a venit într-o altă Biserică.
Soţii Jivan lângă steaua pastorului american Billy Graham FOTO: Arhiva personală
Doi oameni frumoşi într-o casă albă
Întâlnirea cu soţii Jivan a avut loc la locuinţa lor, în Drumul Taberei. O întâlnire stabilită iniţial în Parcul Moghioroş însă norii ameninţători de furtună şi vântul rece a mutat repede locul întâlnirii, vremea de afară fiind prea rece pentru Luca, băieţelul de doar cinci luni al familiei. Îl "redescoperisem" pe Alin în urmă cu câteva zile, când pe o reţea de socializare am dat peste unul dintre cântecele lui "Tu eşti iubirea mea", postat de un prieten de-al său. Ştiam că este antrenor de copii la CS Steaua, însă nu aflasem şi de o posibilă carieră muzicală. Apartamentul familiei Jivan este casa a doi oameni frumoşi, un loc în care predomină albul, iar totul creează o atmosferă liniştită şi caldă. Într-un colţ al livingului câteva zeci de medalii puse pe un raft amintesc de cariera sportivă a lui Alin, în timp ce imagini cu Luca, noul membru al familiei sunt răspândite cu dărnicie, pe birou. "De când suntem părinţi toată viaţa ni s-a schimbat, parcă ne-a unit mai mult, ne-a făcut mai înţelegători, mai răbdători. Ne-am dorit mult un copil şi ne bucurăm că am primit acest dar", ne spune Alin, care îl ţine grijuliu pe Luca în braţe. În bucătărie, Flori îi pregăteşte micuţului biberonul cu lapte şi vocea ei subţire, melodioasă ajunge până la noi într-o frântură de cântec.
Întâlnirea cu soţii Jivan a avut loc la locuinţa lor, în Drumul Taberei. O întâlnire stabilită iniţial în Parcul Moghioroş însă norii ameninţători de furtună şi vântul rece a mutat repede locul întâlnirii, vremea de afară fiind prea rece pentru Luca, băieţelul de doar cinci luni al familiei. Îl "redescoperisem" pe Alin în urmă cu câteva zile, când pe o reţea de socializare am dat peste unul dintre cântecele lui "Tu eşti iubirea mea", postat de un prieten de-al său. Ştiam că este antrenor de copii la CS Steaua, însă nu aflasem şi de o posibilă carieră muzicală. Apartamentul familiei Jivan este casa a doi oameni frumoşi, un loc în care predomină albul, iar totul creează o atmosferă liniştită şi caldă. Într-un colţ al livingului câteva zeci de medalii puse pe un raft amintesc de cariera sportivă a lui Alin, în timp ce imagini cu Luca, noul membru al familiei sunt răspândite cu dărnicie, pe birou. "De când suntem părinţi toată viaţa ni s-a schimbat, parcă ne-a unit mai mult, ne-a făcut mai înţelegători, mai răbdători. Ne-am dorit mult un copil şi ne bucurăm că am primit acest dar", ne spune Alin, care îl ţine grijuliu pe Luca în braţe. În bucătărie, Flori îi pregăteşte micuţului biberonul cu lapte şi vocea ei subţire, melodioasă ajunge până la noi într-o frântură de cântec.
O carieră în 200 de medalii
Alin Jivan s-a retras din gimnastică în 2011. Oboseala după ce a făcut sport aproape 22 de ani, accidentările şi faptul că găsea tot mai greu motivaţia de merge mai departe au fost motivele care l-au determinat pe reşiţean să ia această decizie. "Am simţit că nu mai puteam să aduc rezultate internaţionale, apăruseră gimnaştii tineri şi sănătoşi, pentru care era mult mai simplu de progresat. Nu am regretat niciodată această decizie, iar viaţa frumoasă pe care mi-am construit-o după gimnastică mi-a dat pe deplin dreptate", spune Alin. A rămas în urmă o carieră impresionantă în care a adunat peste 200 de medalii şi a urcat pe podium la Mondiale (Melbourne 2005) unde a cucerit bronzul la sărituri şi Europene, unde a reuşit dubla de argint la sărituri şi cu echipa.
Alin Jivan s-a retras din gimnastică în 2011. Oboseala după ce a făcut sport aproape 22 de ani, accidentările şi faptul că găsea tot mai greu motivaţia de merge mai departe au fost motivele care l-au determinat pe reşiţean să ia această decizie. "Am simţit că nu mai puteam să aduc rezultate internaţionale, apăruseră gimnaştii tineri şi sănătoşi, pentru care era mult mai simplu de progresat. Nu am regretat niciodată această decizie, iar viaţa frumoasă pe care mi-am construit-o după gimnastică mi-a dat pe deplin dreptate", spune Alin. A rămas în urmă o carieră impresionantă în care a adunat peste 200 de medalii şi a urcat pe podium la Mondiale (Melbourne 2005) unde a cucerit bronzul la sărituri şi Europene, unde a reuşit dubla de argint la sărituri şi cu echipa.
Sportiv de top, antrenor de podium
Nu a putut să stea departe de sală şi pentru că iubea gimnastica şi copii a acceptat oferta clubului Steaua de a deveni antrenor. "În primele luni mi-a fost greu. Nu-mi găseama parcă reperele, apoi treptat a început să îmi fie mai uşor. Erau mulţi copii în sală, nu ştiam la care să merg mai repede, însă faptul că iubesc copii a făcut ca totul să fie mai uşor", spune el. Cu timpul, Alin a devenit unul dintre cei mai apreciaţi antrenori de copii din Bucureşti, fapt confirmat şi de numărul mare de micuţi care vin periodic la sală ca să se înscrie. "Mi se pare mai greu ca antrenor pentru că ai responsabilităţi mai mari. Reuşesc să îi motivez pe copii pentru că folosesc multe ilustraţii prin care îi încurajez să câştige, totul e joacă, un pic mai serioasă, mă cobor tot timpul la nivelul lor, discutăm despre problemele pe care le au vorbim despre lucrurile pe care îi interesează", dezvăluie Alin. De altfel, cea mai mare realizare cu care se mândreşte este promovarea a doi copii la lotul naţional de juniori de la Bistriţa, pe Beniamin Cristea şi Cristian Anghel, iar anul acesta CSA Steaua a avut trei echipe înscrise la concursurile de juniori.
Nu a putut să stea departe de sală şi pentru că iubea gimnastica şi copii a acceptat oferta clubului Steaua de a deveni antrenor. "În primele luni mi-a fost greu. Nu-mi găseama parcă reperele, apoi treptat a început să îmi fie mai uşor. Erau mulţi copii în sală, nu ştiam la care să merg mai repede, însă faptul că iubesc copii a făcut ca totul să fie mai uşor", spune el. Cu timpul, Alin a devenit unul dintre cei mai apreciaţi antrenori de copii din Bucureşti, fapt confirmat şi de numărul mare de micuţi care vin periodic la sală ca să se înscrie. "Mi se pare mai greu ca antrenor pentru că ai responsabilităţi mai mari. Reuşesc să îi motivez pe copii pentru că folosesc multe ilustraţii prin care îi încurajez să câştige, totul e joacă, un pic mai serioasă, mă cobor tot timpul la nivelul lor, discutăm despre problemele pe care le au vorbim despre lucrurile pe care îi interesează", dezvăluie Alin. De altfel, cea mai mare realizare cu care se mândreşte este promovarea a doi copii la lotul naţional de juniori de la Bistriţa, pe Beniamin Cristea şi Cristian Anghel, iar anul acesta CSA Steaua a avut trei echipe înscrise la concursurile de juniori.
- Alin Jivan antrenează la CSA Steaua împreună cu Marian Drăgulescu, Adrian Bucur, Ionuţ Corlaci, Cristina Iancu şi Martea Fiodor
Alin Jivan a adunat peste 200 de medalii în cei peste 20 de ani de gimnastică
"Acel om fără braţe era mai fericit decât fusesem eu vreodată"
Povesteşte cu voce înceată, în timp ce Luca gângureşte în leagăn. Alin îl priveşte cu drag şi îi zâmbeşte. Alături de el, pe canapea, Flori îl ţine de mână şi îşi priveşte fericită băieţii. Amândoi par incredibil de calmi, de liniştiţi, de împăcaţi cu ei înşişi şi cu viaţa lor. Vorbesc cu modestie despre momentele lor, despre cum încearcă să fie de folos şi deşi sunt atât de tineri arată o maturitate incredibilă. În 2007, în plină glorie sportivă, Alin trăia o experienţă care avea să îi schimbe viaţa. "M-a invitat un coleg la Biserica Penticostală din Crângaşi. Am ascultat acolo povestea de viaţă a unui om fără braţe şi m-a impresionat că avea o soţie care îl iubea şi doi copii şi era mult mai fericit decât mine. La final, pastorul ne-a spus că se roagă pentru toţi, iar eu mi-am făcut o analiză a vieţii pe care o aveam şi mi-am dat seama că am făcut multe greşeli, că am rănit oameni şi am simţit un regret pe care nu îl mai simţisem. Toţi trei gimnaştii care eram acolo am început să plângem, iar pastorul a zis că se roagă pentru noi. În timpul rugăciunii am simţit o eliberare profundă, o bucurie de nedescris şi m-am simţit absolvit de vină", rememorează Alin şi acum cu emoţie, acel moment. A plecat bulversat de acolo, conştient că ceva s-a schimbat în viaţa lui, însă iniţial a crezut că este o emoţie de moment. Cu timpul, această senzaţie a persistat, devenind mai puternică. "Am început să am pasiune pentru Dumnezeu, Scriptură, muzică şi Biserică. Credeam şi înainte în Dumnezeu, însă nu la intensitatea de acum. Parcă m-am luminat deodată", spune el. A urmat botezul în 2 decembrie 2007 şi noua viaţă.
Povesteşte cu voce înceată, în timp ce Luca gângureşte în leagăn. Alin îl priveşte cu drag şi îi zâmbeşte. Alături de el, pe canapea, Flori îl ţine de mână şi îşi priveşte fericită băieţii. Amândoi par incredibil de calmi, de liniştiţi, de împăcaţi cu ei înşişi şi cu viaţa lor. Vorbesc cu modestie despre momentele lor, despre cum încearcă să fie de folos şi deşi sunt atât de tineri arată o maturitate incredibilă. În 2007, în plină glorie sportivă, Alin trăia o experienţă care avea să îi schimbe viaţa. "M-a invitat un coleg la Biserica Penticostală din Crângaşi. Am ascultat acolo povestea de viaţă a unui om fără braţe şi m-a impresionat că avea o soţie care îl iubea şi doi copii şi era mult mai fericit decât mine. La final, pastorul ne-a spus că se roagă pentru toţi, iar eu mi-am făcut o analiză a vieţii pe care o aveam şi mi-am dat seama că am făcut multe greşeli, că am rănit oameni şi am simţit un regret pe care nu îl mai simţisem. Toţi trei gimnaştii care eram acolo am început să plângem, iar pastorul a zis că se roagă pentru noi. În timpul rugăciunii am simţit o eliberare profundă, o bucurie de nedescris şi m-am simţit absolvit de vină", rememorează Alin şi acum cu emoţie, acel moment. A plecat bulversat de acolo, conştient că ceva s-a schimbat în viaţa lui, însă iniţial a crezut că este o emoţie de moment. Cu timpul, această senzaţie a persistat, devenind mai puternică. "Am început să am pasiune pentru Dumnezeu, Scriptură, muzică şi Biserică. Credeam şi înainte în Dumnezeu, însă nu la intensitatea de acum. Parcă m-am luminat deodată", spune el. A urmat botezul în 2 decembrie 2007 şi noua viaţă.
Muzica, secretul unei vieţi fericite
De această schimbare se leagă şi pasiunea pentru muzică pe care a moştenit-o din familie. Mama lui, cânta în Corul Bisericii, iar Alin i-a moştenit talentul. "De mic mi-a plăcut muzica, însă niciodată nu am găsit timp pentru ea, însă de când am avut întoarcerea spre Dumnezeu am scris multe poezii, despre El şi viitoarea mea soţie. Am început cu poezii, apoi versuri pentru un cântec cu linie melodică, iar Flori m-a încurajat foarte mult să cânt, mi-a spus că am o voce bună", explică acesta. Din momentul în care s-au căsătorit, în 2010, soţii Jivan cântă împreună şi cu ajutorul unui prieten care are studio, au şi înregistrat câteva dintre piesele lor preferate. Au adunat peste 30 de cântece împreună şi au lansat două albume, "Priveşte în sus" şi "Doar să crezi" şi îl pregătesc pe al treilea, "Mă întorc acasă". De altfel, pasiunea aceasta pentru muzică este cea care le face şi programul, ei fiind invitaţi deseori să cânte în diverse Biserici, atât în ţară, cât şi în străinătate. "Atunci când compun mă inspiră experienţele pe care le am cu Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, tot ce văd că se întâmplă în jurul meu. Nu judec ceea ce se întâmplă, doar analizez", spune Alin.
De această schimbare se leagă şi pasiunea pentru muzică pe care a moştenit-o din familie. Mama lui, cânta în Corul Bisericii, iar Alin i-a moştenit talentul. "De mic mi-a plăcut muzica, însă niciodată nu am găsit timp pentru ea, însă de când am avut întoarcerea spre Dumnezeu am scris multe poezii, despre El şi viitoarea mea soţie. Am început cu poezii, apoi versuri pentru un cântec cu linie melodică, iar Flori m-a încurajat foarte mult să cânt, mi-a spus că am o voce bună", explică acesta. Din momentul în care s-au căsătorit, în 2010, soţii Jivan cântă împreună şi cu ajutorul unui prieten care are studio, au şi înregistrat câteva dintre piesele lor preferate. Au adunat peste 30 de cântece împreună şi au lansat două albume, "Priveşte în sus" şi "Doar să crezi" şi îl pregătesc pe al treilea, "Mă întorc acasă". De altfel, pasiunea aceasta pentru muzică este cea care le face şi programul, ei fiind invitaţi deseori să cânte în diverse Biserici, atât în ţară, cât şi în străinătate. "Atunci când compun mă inspiră experienţele pe care le am cu Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, tot ce văd că se întâmplă în jurul meu. Nu judec ceea ce se întâmplă, doar analizez", spune Alin.
Alin şi Florin au o relaţie specială cu muzica şi cu Dumnezeu FOTO: Arhiva personală
I-a luat două săptămâni să o contacteze pe Flori
În timp ce vorbeşte se joacă cu Luca care gândureşte fericit. De la micuţ, privirea i se mută la soţie şi zâmbeşte fericit. "Am fost şi norocos că mi-am găsit sufletul pereche, toate s-au aşezat bine. Îmi place să zic că noi suntem fruntea şi mintea, că eu sunt din Banat, iar Flori din Ardeal. Oricum, e cea mai dinamică ardeleancă pe care o ştiu", spune acesta, în timp ce îşi pune afectuos o mână pe umărul soţiei. Povestea lor de dragoste este una atipică. S-au cunoscut prin intermediul unui fost coleg de-al sportivului, în 2009, iar Alin a aşteptat câteva săptămâni până să o contacteze. "Iniţial nu am vrut să o cunosc. Mi-a zis un fost coleg că a cunoscut o fată ca mine, mică de statură, cu voce frumoasă, mi-a dat id-ul ei de messenger să o caut şi asta a fost. Două săptămâni mă întreba zilnic doamna de serviciu dacă aruncă biletul cu id-ul sau nu. Într-o zi i-am băgat adresa şi i-am zis: Bună, sunt Alin. Şi din acel moment totul s-a schimbat", spune acesta. "Mi-am dat seama că e un tip serios pentru că nu s-a grăbit să mă caute, mi-a plăcut asta", spune Flori. Sunt căsătoriţi de cinci ani, dar parcă se ştiu de o viaţă: îşi ghicesc gândurile, îşi termină ideile, se completează în gesturi, emană o armonie şi o unitate rar întâlnită. Privindu-i şi ascultându-i ai impresia că în universul lor timpul curge parcă altfel, nu mai este graba de afară, stres sau răutate.
În timp ce vorbeşte se joacă cu Luca care gândureşte fericit. De la micuţ, privirea i se mută la soţie şi zâmbeşte fericit. "Am fost şi norocos că mi-am găsit sufletul pereche, toate s-au aşezat bine. Îmi place să zic că noi suntem fruntea şi mintea, că eu sunt din Banat, iar Flori din Ardeal. Oricum, e cea mai dinamică ardeleancă pe care o ştiu", spune acesta, în timp ce îşi pune afectuos o mână pe umărul soţiei. Povestea lor de dragoste este una atipică. S-au cunoscut prin intermediul unui fost coleg de-al sportivului, în 2009, iar Alin a aşteptat câteva săptămâni până să o contacteze. "Iniţial nu am vrut să o cunosc. Mi-a zis un fost coleg că a cunoscut o fată ca mine, mică de statură, cu voce frumoasă, mi-a dat id-ul ei de messenger să o caut şi asta a fost. Două săptămâni mă întreba zilnic doamna de serviciu dacă aruncă biletul cu id-ul sau nu. Într-o zi i-am băgat adresa şi i-am zis: Bună, sunt Alin. Şi din acel moment totul s-a schimbat", spune acesta. "Mi-am dat seama că e un tip serios pentru că nu s-a grăbit să mă caute, mi-a plăcut asta", spune Flori. Sunt căsătoriţi de cinci ani, dar parcă se ştiu de o viaţă: îşi ghicesc gândurile, îşi termină ideile, se completează în gesturi, emană o armonie şi o unitate rar întâlnită. Privindu-i şi ascultându-i ai impresia că în universul lor timpul curge parcă altfel, nu mai este graba de afară, stres sau răutate.
Luca Benaia are cinci luni şi este primul copil al familiei Jivan FOTO: Hojda Alexandru
"Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem"
Flori face parte şi ea din Biserica Penticostală şi de aceea merg împreună la slujbe, în fiecare Duminică, şi uneori marţea şi joi, în funcţie de cum le permite timpul. "Doctrina este 95% asemănătoare, avem acelaşi Crez, însă Biserica noastră pune accent pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, fără alt intermediar în afară de Iisus Hristos şi are experienţă cu Duhul Sfânt. Practic nimeni nu ne interzice nimic când vine vorba de ce putem sau nu, să facem. Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem în viaţă doar pentru a ne păstra mintea, sufletul şi trupul curat", ne explică Alin. Ne vorbeşte cu pasiune despre Dumnezeu, diferenţele şi asemănările dintre Biserica Creştin - Ortodoxă şi cea Penticostală. O incursiune printre doctrine, obiceiuri şi interpretările celorlalţi.
Flori face parte şi ea din Biserica Penticostală şi de aceea merg împreună la slujbe, în fiecare Duminică, şi uneori marţea şi joi, în funcţie de cum le permite timpul. "Doctrina este 95% asemănătoare, avem acelaşi Crez, însă Biserica noastră pune accent pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, fără alt intermediar în afară de Iisus Hristos şi are experienţă cu Duhul Sfânt. Practic nimeni nu ne interzice nimic când vine vorba de ce putem sau nu, să facem. Sunt privaţiuni pe care noi ni le impunem în viaţă doar pentru a ne păstra mintea, sufletul şi trupul curat", ne explică Alin. Ne vorbeşte cu pasiune despre Dumnezeu, diferenţele şi asemănările dintre Biserica Creştin - Ortodoxă şi cea Penticostală. O incursiune printre doctrine, obiceiuri şi interpretările celorlalţi.
Răutatea celorlalţi răneşte
De altfel, faptul că toată lumea este tentată să judece şi să îşi dea cu părerea fără a şti despre ce e vorba, îl răneşte cel mai mult pe Alin. "În primul rând nu suntem o sectă, ci un cult aprobat de Lege care promovează valorile spirituale şi morale. Apoi nu e adevărat ce spun unii că se stinge lumina şi se fac lucruri ciudate. Nu se întâmplă asta, dimpotrivă se trezesc conştiinţe pentru că în lumina Scripturilor îţi poţi analiza viaţa în mod corect. Şi nu în ultimul rând, nu suntem eretici", îşi varsă acestă năduful. Luca îl priveşte atent, cască, apoi se întinde în leagăn."Vârful întins, tată. Aşa, facem gimnast din tine", zâmbeşte mândru Alin. "I-am spus lui Flori că de cum va face primii paşi îl iau cu mine la sală să facă tumbe, să se joace acolo", continuă el. Îşi întăreşte spusele cu un nou zâmbet, spre Luca şi spre Flori. Feţele lor fericite se apleacă spre micuţ, care îşi întinde mâinile spre ei. O familie frumoasă, care şi-a găsit liniştea şi împăcarea în credinţă.
De altfel, faptul că toată lumea este tentată să judece şi să îşi dea cu părerea fără a şti despre ce e vorba, îl răneşte cel mai mult pe Alin. "În primul rând nu suntem o sectă, ci un cult aprobat de Lege care promovează valorile spirituale şi morale. Apoi nu e adevărat ce spun unii că se stinge lumina şi se fac lucruri ciudate. Nu se întâmplă asta, dimpotrivă se trezesc conştiinţe pentru că în lumina Scripturilor îţi poţi analiza viaţa în mod corect. Şi nu în ultimul rând, nu suntem eretici", îşi varsă acestă năduful. Luca îl priveşte atent, cască, apoi se întinde în leagăn."Vârful întins, tată. Aşa, facem gimnast din tine", zâmbeşte mândru Alin. "I-am spus lui Flori că de cum va face primii paşi îl iau cu mine la sală să facă tumbe, să se joace acolo", continuă el. Îşi întăreşte spusele cu un nou zâmbet, spre Luca şi spre Flori. Feţele lor fericite se apleacă spre micuţ, care îşi întinde mâinile spre ei. O familie frumoasă, care şi-a găsit liniştea şi împăcarea în credinţă.
sursa: http://www1.prosport.ro
Articol scris de :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu