Ca om, poți avea o mulțime de boli. Unele ușor tratabile altele mai grele. Poti avea boli care sa îți provoace multa suferință, sau chiar moartea. Dar sunt si boli care te reduc la anumite limite locomotorii sau limite in privința alimentației. Exista afecțiuni care limitează sau chiar opresc dezvoltarea anumitor simțuri sau abilitati, transformând acel om dintr-o persoana cu dezabilitati.
Adunările sunt bolnave, bolnave pentru ca aerul din lume este contaminat.
Una din bolile adunărilor este sentimentul de superioritate fata de oricine nu este la fel. Uitând de poruncite date de Scripturi prin care cel ce se vrea a fi mai mare trebuie sa se coboare mai jos, trebuie să fie slujitorul celorlalți. Privim ca vameșul pe toți cei ce nu sunt la fel nouă.
O altă boala in adunare este aceea de a fi mereu la una din extreme. Pocăiții extremei de sus nu au televizor, nu beau cafea, nu accepta decât acordeonul in lauda si închinare, nu poarta cravata, aleargă mai ceva ca Usain Bolt acolo unde se vrea a fi prezent vreun proroc.
Pocăiții extremei de jos spun ca mai merge si cate o sudalmă ca doar toți avem slăbiciuni, combina cafeaua cu cate un Malboro, fac din timpul de laudă si închinare un adevărat " shou păcătos", ei mai pun de cate o chermeza, ele botox.
Si ultima boala dar nu cea din urma este boala lui Iona, acea boala prin care îți pierzi mărturia înaintea Lui Dumnezeu si înaintea oamenilor. Mireasma de pâine proaspătă te conduce spre o brutarie in timp ce un miros greu de mucegai te conduce spre un tomberon. Un tomberon care la început era un vas de cinste.
M-am întrebat de multe ori care or putea fi motivele din care numite adunări sunt la același număr de membrii ca si acum 20 de ani, si cele de mai sus mi-au dau dintr-o oarecare măsură răspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu