Alfa&Omega Tv.
sâmbătă, 21 ianuarie 2017
luni, 9 ianuarie 2017
Lucruri pe cale de dispariție din adunările evanghelice – „Frica de Domnul”
Frica de Domnul se rărește pe zi ce trece și în unele locuri de închinare poate fi pus anunțul: “Pierdut frica de Domnul. O declarăm nulă”.
Când frica de Domnul lipsește în primul rând va lipsi respectul pentru lucrurile sfinte. Cei care vor aduce Biblia cu ei la adunare vor fi tot mai rari și priviți tot mai ciudat. Cei care nu se închină la icoanele numite „ceasuri” se vor rări pe zi ce trece. Cântarea va fi prea lungă ori prea scurtă, prea lentă ori prea ritmată pentru pretențiosul membru care vine la “și 10” și intră în alertă la “fără 10” ca și elevii care așteaptă pauza.
La rugăciune nu va mai trebui să te pleci nici pe genunchi nici să te ridici în picioare că doar poți vorbi cu Dumnezeu și picior peste picior de pe scaunul confortabil care te face să nu închizi ochii sperând că se apropie momentul sublim anunțat prin strigarea “cu pacea Domnului adunarea se eliberează…”.
Când frica de Domnul lipsește atitudinea numită pioșenie va fi și ea pe cale de dispariție. Adunarea va fi tot mai asemănătoarea cu teatrul unde poți mesteca gumă, mai iei câte-o gură de suc dacă ți-e sete, mai navighezi pe net un pic dacă predica nu îți convine și pleci acasă mulțumit că nici de data asta nu s-a legat nimeni de tine. Doar îți plătești cotizația, ai ajutat la construcția adunării și nu dorești nimic altceva decât să fii lăsat în pace.
Când frica de Domnul lipește slujitorii pot fi bârfiți fără ca bârfitorul să aibă obrazul roșu sau bătăile inimii schimbate (ca și atunci când David a făcut numărătoarea poporului). Oamenii care pierd frica de Domnul se vor comporta ca și copiii de grădiniță deoarece nu au intrat încă în prima clasă a școlii unde se predau cursurile la zi despre înțelepciune:
Proverbele 9:10 “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. ”
Cei care pierd frica de Domnul își vor da deseori cu părerea fără să fie întrebați, vor avea pretenția că știu rezolva integrale și derivate în școala lui Christos, vor veni mereu cu soluții pentru un nou comitet de unde bineînțeles ei nu trebuie să lipsească, vor fi mereu nemulțumiți de cine e pus la slujire sau cine e invitat la predică.
Când frica de Domnul lipsește oamenii vor micșora distanța dintre ei și păcat zilnic:
Iov 28:28 “Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este pricepere’.””
dar în același timp vor părea deosebit de spirituali în lucrurile în care nimeni nu se pricep mai bine ca ei.
Când frica de Domnul lipsește adunarea se transformă din spital pentru cei bolnavi în cinematrograf pentru cei care au nevoie de distracție ca să nu-și scoată foaia de membru și să plece. Vor dori să audă glume în predică, jocuri de lumini la “piese”, o atmosfera cât mai destinsă ca păcătoșii să nu mai țină capul plecat și să se simtă deosebit într-un cadru numit pe nedrept “prezența lui Dumnezeu”. Ceva aflat la polul opus față de tunetele și fulgerele cu care s-au întâlnit evreii în pustie când au simțit până în măduva oaselor ce înseamnă frica de Domnul.
Când frica de Domnul lipsește cei care merg la amvon trebuie să aibă o grijă deosebită să vorbească mereu știind că “persoanele de față” se exclud… Adică vom vorbi extrem de rar despre păcat și deosebit de des despre marea bunătate și dragoste a lui Dumnezeu care ne iubește așa cum suntem de păcătoși fără să dorească să ne schimbe vreodată.
Când frica de Domnul lipsește oamenii vor avea impresia că vin la adunare ca să socializeze nu să se închine lui Dumnezeu și se vor comporta ca atare. Vor face orice să atragă atenția celui din jur, să se afișeze, să se mândrească și să poată merge acasă satisfăcuți că au fost remarcați… de oameni prin ceea ce au nu de Dumnezeu prin ceea ce sunt…
Când frica de Domnul lipește… lista poate continua.
Dar când vine frica de Domnul? Când predica simți că e pentru tine nu pentru cel de lângă tine? Când îți dai seama că trebuie să te apropii de Dumnezeu și să mărești distanța dintre tine și păcat?
Când vine frica de Domnul adunarea va deveni locul unde sfinții se smeresc (din interior până în exterior), unde își dau seama că se întâlnesc cu cel care guvernează Universul, cu Fiul care a murit în chinuri pentru păcatele noastre și cu Duhul Sfânt care atinge inimile reci și le face să bată a reverență.
Când vine frica de Domnul înțelegem că slujitorii nu sunt acolo în față să ne satisfacă nouă dorințele firești ci sunt puși acolo de Dumnezeu să ne ghideze prin labirintul periculos al acestei lumi spre cer. Și ei vor avea nevoie de rugăciunile și postul nostru ca să primească mesaje clare de la Dumnezeu ca să nu rămânem în școala înțelepciunii doar la clasa întâi.
Când vine frica de Domnul înțelegem câ Dumnezeu e un foc mistuitor ca și un vulcan spre care dacă nu mergi pe singurul drum corect trasat de Fiul Său vei avea de-a face cu lava mâniei și a temperaturii ridicate.
Când vine frica de Domnul ea nu ține doar duminica două ore ci toată săptămâna. Adevărul spus pe jumătate nu va mai exista luni, închinarea din odăiță nu va lipsi nici marțea, altarele familiale vor fi și miercurea. Umblarea cu respect față de Dumnezeu va fi o bucurie iar Numele Lui nu va fi folosit în batjocură.
Când vine frica de Domnul vom umbla cu teamă de Dumnezeu atât la școala cât și la locul de muncă.
1 Petru 1:17 “Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; “
Ne va fi teamă de Dumnezeu nu din cauza iadului ci din cauza prețului cu care am fost răscumpărați și salvați de acolo…
1 Petru 1:18 “căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, “
1 Petru 1:19 “ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. “
E vorba de teama aceea pe care o are un rob care a fost răscumpărat cu o avere inestimabilă și lăsat liber iar El nu găsește o libertate mai frumoasă ca aceea pe care o simte în prezența Stăpânului pe care-l slujește cu frica iubirii care nu vrea să dezamăgească niciodată.
E teama aceea care îți înlăcrimează ochii când vezi că pe lângă prețul răscumpărării mai îți este promisă și o răsplată la final. Iar dacă acum îl vezi pe Stăpân prin ochii credinței într-o zi vei fi cu El o veșnicie.
E teama aceea de a nu-L întrista pe Dumnezeu întrucat a pus în vasul tău de lut o comoară inestimabilă iar această comoră numită Duhul Sfânt e pecetea răscumpărării prin care ți s-a dovedit că ești pus de-o parte pentru eternitate!
Cum să nu ai o astfel de teamă?
Posted by cristianboariu
sursa: https://cristianboariu.blog/
miercuri, 4 ianuarie 2017
O săptămână de la tragedie! Starea de sănătate a soților Balog s-a îmbunătățit.
Acum o săptămână, în a doua zi de Crăciun, comunitatea sătmăreană a fost lovită de drama tinerei familii Balog, care a fost implicată într-un accident auto. În urma acestuia, cei doi copii ai familiei, de o lună,respectiv un an și 10 luni, au decedat, iar cei doi soți au ajuns la terapie intensivă, operați de urgență, starea lor fiind crtică.

Rugăciunile celor apropiați, gândurile tuturor celor care au citit și vorbele calde ale celor din familie i-au ajutat, astfel încât au trecut de perioada critică. În prezent, cei doi soți au fost mtați de pe secția de terapie intensivă, starea lor fiind stabilă. Ei sunt conștienți și se află înternați la chirurgie. Ligia urmează să fie transportată în această săptămâna la Cluj pentru o operație de fixare a coloanei, acolo unde are probleme în urma accidentului.
joi, 29 decembrie 2016
Noi informatii despre familia Balog George si Ligia
Maine, 29 decembrie, in jurul orelor 09:00-11:00, medicii au hotarat in dreptul lui George sa-l introduca in operatie. Am dori ca in continuare sa ne aratam dragostea fata de aceasta familie. Cei ce nu au avut posibilitatea sa intre astazi cu noi in zi de post, aveti ocazia sa va alaturati maine celor ce vor sa adune bogatii acolo sus in cer printr-o zi de post. Fie ca Dumnezeu sa puna mana Sa peste mana medicilor si aceasta operatie sa fie una reusita.
Astazi am luat legatura cu familia lui George si va transmite mii de multumiri si Cel ce poate sa va rasplateasca sa o faca asa cum stie mai bine. Va las aceste conturi pentru cei ce au posibilitatea sa ii sustina financiar. Desigur ca in criza in care se afla aceasta familie pentru ca „comorile” lor au plecat spre cer inaintea lor (cei ce au copii stiu despre ce vorbesc), banii nu mai sunt atat de importanti. Dar cei ce pot sa ii sustina, sa o faca asa cum ii indeamna inima, au nevoie si de resurse financiare nu doar de o imbratisare sau de o zi de jertfa. Multumim celor ce sunt astazi, 28 decembrie, in zi de post pentru ca Domnul Dumnezeu sa restaureze aceasta familie si sa ne bucuram impreuna de biruinta data de Dumnezeul cerului si al pamantului. Doamne in toate faca-se Voia Ta!
Pentru cei ce vor sa contribuie financiar, au fost deschise urmatoarele conturi de catre Balog Tabita Simida, sora lui George Balog:
Banca Transilvania, Sucursala Satu Mare
Astazi am luat legatura cu familia lui George si va transmite mii de multumiri si Cel ce poate sa va rasplateasca sa o faca asa cum stie mai bine. Va las aceste conturi pentru cei ce au posibilitatea sa ii sustina financiar. Desigur ca in criza in care se afla aceasta familie pentru ca „comorile” lor au plecat spre cer inaintea lor (cei ce au copii stiu despre ce vorbesc), banii nu mai sunt atat de importanti. Dar cei ce pot sa ii sustina, sa o faca asa cum ii indeamna inima, au nevoie si de resurse financiare nu doar de o imbratisare sau de o zi de jertfa. Multumim celor ce sunt astazi, 28 decembrie, in zi de post pentru ca Domnul Dumnezeu sa restaureze aceasta familie si sa ne bucuram impreuna de biruinta data de Dumnezeul cerului si al pamantului. Doamne in toate faca-se Voia Ta!
Pentru cei ce vor sa contribuie financiar, au fost deschise urmatoarele conturi de catre Balog Tabita Simida, sora lui George Balog:
Banca Transilvania, Sucursala Satu Mare
EUR RO82BTRLEURCRT00E3479301
GBP RO50BTRLGBPCRT00E3479301
RON RO70BTRLRONCRT00E3479302
USD RO25BTRLUSDCRT00E3479301
Pentru cei care doriti sa luati legatura cu sora cea mare a lui George:
https://www.facebook.com/tabita.balogmiercuri, 7 decembrie 2016
sâmbătă, 10 septembrie 2016
joi, 8 septembrie 2016
marți, 6 septembrie 2016
Automatisme...
A.W. Tozer, spunea că automatismul din biserici este văzut atunci când lucrurile merg mecanic. Adică un fel dinamică zero a eklessiei, continui eu. Automatismul înseamnă repetare a Scripturii fără sentiment. Mulţi repetă Biblia fără să simtă ceva, o repetă fără să înţeleagă ceva, fără uimire, fără aşteptări sau surprize îmbucurătoare, mai subliniază Tozer. Astfel repetăm versete fără sentiment, fără sens, cântăm fără uimire, ascultăm fără mirare.
Trăim în biserici unde duminica dimineaţa facem gimnastică menajeră: cântare - în picioare - rugăciune, cântare - în genunchi - rugăciune, predică la Masa Domnului - în picioare - rugăciune - Cina, cântare-în picioare-rugăciune, predică - în picioare - rugăciune. Sus -jos. Sau pentru unii jos-jos. Adică pe dos...
Aceleaşi cântări, aceleaşi texte din Biblie, aceeaşi psalmi, aceleaşi interpretări, aceleaşi vorbe şi vorbitori. Pardon, vorbăreţi. Care provoacă aceaşi plictiseală. Plictiseală pentru care ar trebui să plătească. Cu deportarea în Bărăgan, vorba fratelui Pustan. O călugăriţă, spunea că după 12 ani de ascultat predicile preotului în fiecare duminică, ajunsese să ştie unde e punct, unde e virgulă, unde e dialog! Iar fratele Pustan ne-a spus la şcoală că într-o biserică un predicator a căscat la amvon în timp ce vorbea!
Se fac rugăciuni în stil mecanic - şi nu dinamic (rugăciuni pentru bolnavi - făcute fără credinţa că se pot vindeca, pentru examene - fără credinţa că pot fi trecute, pentru iertarea gafelor - fără credinţa că pot fi şterse). Se predică, se cască (cineva a căscat chiar în timp ce predica la amvon!). Fraţii cântă "şi mâinile mi le-nalţ", dar le ţin pe lângă dânşii, "la tronul Tău, stau îngenuncheat", şi stau semeţi în picioare, sau belferi în bănci. Cu gura se cântă literele din Harfe, din Laude, cu gândul fraţii sunt la fierul de călcat (dacă e uitat în priză), la sarmalele ce trebuie-ncălzite, la vacile ce trebuie să vină de pe coastă. Cu ochii pe cer dacă sunt nori, căci fânul e risipit, răsadurile trebuie udate, porumbul nu a legat...
Automatisme, rutină, putreziciune - zice Tofler. Rutină, rugină, ruină, spun eu. Cei 3 R ai bisericii ce se autodistruge. "Dumnezeu nu poate intra în slujbele noastre de biserică, deoarece am stabilit mai dinainte totul pentru El", spune Tofler. Cu automatismele turate la maxim, nici o biserică nu va creşte. Nici nu va stagna. Singura cale a ei e "la vale"! Iar văile sunt multe, în timp ce Vârful e numai Unul!
Trăim în biserici unde duminica dimineaţa facem gimnastică menajeră: cântare - în picioare - rugăciune, cântare - în genunchi - rugăciune, predică la Masa Domnului - în picioare - rugăciune - Cina, cântare-în picioare-rugăciune, predică - în picioare - rugăciune. Sus -jos. Sau pentru unii jos-jos. Adică pe dos...
Aceleaşi cântări, aceleaşi texte din Biblie, aceeaşi psalmi, aceleaşi interpretări, aceleaşi vorbe şi vorbitori. Pardon, vorbăreţi. Care provoacă aceaşi plictiseală. Plictiseală pentru care ar trebui să plătească. Cu deportarea în Bărăgan, vorba fratelui Pustan. O călugăriţă, spunea că după 12 ani de ascultat predicile preotului în fiecare duminică, ajunsese să ştie unde e punct, unde e virgulă, unde e dialog! Iar fratele Pustan ne-a spus la şcoală că într-o biserică un predicator a căscat la amvon în timp ce vorbea!Se fac rugăciuni în stil mecanic - şi nu dinamic (rugăciuni pentru bolnavi - făcute fără credinţa că se pot vindeca, pentru examene - fără credinţa că pot fi trecute, pentru iertarea gafelor - fără credinţa că pot fi şterse). Se predică, se cască (cineva a căscat chiar în timp ce predica la amvon!). Fraţii cântă "şi mâinile mi le-nalţ", dar le ţin pe lângă dânşii, "la tronul Tău, stau îngenuncheat", şi stau semeţi în picioare, sau belferi în bănci. Cu gura se cântă literele din Harfe, din Laude, cu gândul fraţii sunt la fierul de călcat (dacă e uitat în priză), la sarmalele ce trebuie-ncălzite, la vacile ce trebuie să vină de pe coastă. Cu ochii pe cer dacă sunt nori, căci fânul e risipit, răsadurile trebuie udate, porumbul nu a legat...
Automatisme, rutină, putreziciune - zice Tofler. Rutină, rugină, ruină, spun eu. Cei 3 R ai bisericii ce se autodistruge. "Dumnezeu nu poate intra în slujbele noastre de biserică, deoarece am stabilit mai dinainte totul pentru El", spune Tofler. Cu automatismele turate la maxim, nici o biserică nu va creşte. Nici nu va stagna. Singura cale a ei e "la vale"! Iar văile sunt multe, în timp ce Vârful e numai Unul!
Sursa : http://nicolaegeanta.blogspot.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

