Vorbele zboara, scrisul ramane.

vineri, 15 martie 2019

Ganduri despre Vesnicie!

Este randuit oamenilor să moară o dată... (epistola către Evrei 9.27)

Nimeni nu tăgăduieşte această afirmaţie a Bibliei. In fiecare sat, oras, comuna, un cimitir ne aduce aminte de acest fapt pe care nu-l putem inlătura: vom muri o dată. Şi ne despărţim unii de alţii, fără să stim:
Data viitoare cine va urma?
Viaţa omului se prezintă in ansamblu ca si o calatorie.
Trebuie sa tinem cont de cel putin trei aspecte in aceasta privinta.

O destinaţie necunoscută .

Eşti sigur că soarta finală este necunoscută? Sau poate, simplu, preferi să nu-ţi pui intrebări in privinţa
aceasta? Iti dai totuşi seama că n-ar trebui să ai o atitudine indiferentă. Mai intai indiferenţa nu arată o
gandire corectă. Lev Tolstoi spunea despre indiferenta ca este mai periculoasa decat lasitatea.
Acest concept creindu-se tocmai pentru a ascunde in spatele sau incertitudinea. Nici unul din noi nu se va urca intr-un tren fără să ştie unde va ajunge.
Apoi gandul la ce urmează după moarte este apăsător. Preferi să nu te gandeşti la ea! De altfel ai motive să te temi. Versetul din Biblie pe care l-am citat continuă: …după aceea vine judecata.
Ce va fi după moarte?
Aceasta este intrebarea intrebărilor. Biblia dă un răspuns prin acest cuvant care este deosebit de infricoşător şi pe care totuşi nu-l putem alunga: judecata! Nu s-a terminat totul in clipa in care bulgării de
pămant acoperă sicriul, nici in urma pomenelor care din pacate nici macar nu pot influenta catusi de putin lucrurile (Luca 16:19-31) . Dacă trupul, care este ţărană, se intoarce in pămant, si “duhul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12.7).
Merge la Dumnezeu pentru a aştepta o apreciere şi pentru a primi o răsplată.
Viaţa de acum, o perioadă scurtă in istoria veşnică a sufletelor noastre, este totuşi plină de urmări. Ea
este o punere la probă. In ce fel vom folosi libertatea pe care o avem, timpul care ne este dat, sănătatea de care ne bucurăm, toate forţele noastre?... Şi mai ales, ce loc are Isus Hristos in viaţa noastră? Am găsit in El pe Acela care este mai intai Mintuitorul nostru şi apoi Domnul nostru?

Timpul in care ne aflăm .

Cat ne este dat să trăim din anii aceştia, din zilele acestea, din minutele acestea care zboară şi al căror număr se reduce necruţător pană la zero?
Nu ştim caţi ani vom mai avea de trăit, zic unii, şi de aceea moartea este infricoşătoare: ea poate nărui pe neaşteptate toate planurile noastre şi ne poate zdrobi legăturile cele mai scumpe.
Nu ştim, intr-adevăr, răspund alţii, dar nu avem ce face. La ce ar fi bun să ne irosim acest timp care zboară, aceste clipe atat de scurte, gandind mereu că poate in curand se vor termina?
Adevărat, nu ştim cand ni se va sfarşi firul vieţii. Dar tocmai faptul acesta trebuie să ne indemne să ne pregătim astăzi ca să ne prezentăm inaintea Aceluia care este Judecătorul şi faţă de care va trebui să dăm
socoteală. “Pregăteşte-te (şi aici fiecare poate să-şi pună numele) să intilneşti pe Dumnezeul tău”(Amos 4.12).
In ce fel să te pregăteşti? Luand-o inaintea judecăţii, adică mărturisind deschis lui Dumnezeu păcatele noastre şi primind iertarea Lui, mantuirea care ne este dată fără plată, datorită lucrării lui Isus Hristos.

Lucruri sigure .

Nimeni nu cunoaste clipa cand va lua sfarşit viaţa lui pămantească. Insă, cu privire
la lucrurile care sunt dincolo de acest timp scurt, cel impacat cu Hristos are siguranţa pe care i-o dă Cuvantul Dumnezeului său.
Şi mai intai, el ştie: Moartea este invinsă! “Unde iţi este ţepuşul, moarte? Unde iţi este biruinţa, moarte?” (1Corinteni 15.55).
Şi fără teamă, un credincios poate privi moartea in faţă; el este pregătit. Judecata şi condamnarea care
trebuiau să-l aştepte dincolo, au fost purtate de un Altul. Mantuitorul nostru Isus Hristos “a nimicit moartea”
(2 Timotei 1. 10).
“Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus" (Romani 8. 1).
Păcatul, acest ţepuş care aduce moartea, intocmai ca acul unui animal veninos, a fost inlăturat prin jertfirea pe cruce a lui Isus Hristos. Datorită faptului acesta, moartea şi-a pierdut pentru cel credincios caracterul inspăimintător, ea nu mai este un sfarşit deznădăjduit, ci intrarea intr-un viitor minunat; ea nu mai este pierderea a tot ce ai mai scump, ci dimpotrivă, luarea in stăpinire a lucrurilor pe care le iubeşti. Ea este
poarta pe care treci ca să ajungi in cer: aici laşi oboseala, grijile, suferinţa, iar dincolo ai odihna, pacea,
fericirea fără nori şi fără sfarşit.

Vrei şi tu să-ţi aranjezi problema cea mare şi gravă a veşniciei tale, primind simplu mantuirea pe care Isus ţi-o oferă şi pentru care EI a plătit tot preţul?

· Romani 5:8 “Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.”
· Ioan 15:13 “Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.”

Nu vrei sa fi prietenul Lui Hristos?

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

Alpinistul.

Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte din lume. Pentru asta el s-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
Noaptea cazu grea pe inaltimile muntilor si el nu mai vedea nimic. Totul era negru. Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.
Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
Urma un moment de tacere absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu :
"-Ajuta-ma Doamne!".
Deodata auzi o voce venita de pretutindeni:
"- Ce doresti fiule?"
"- Salveaza-ma, Doamne!" striga alpinistul cuprins de frica mortii.
"- Chiar crezi ca eu te pot salva?"
"- Da Doamne, cred in Tine!"
"- Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni" spuse Dumnezeu.
Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata...asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.

Cat esti de atasat de franghie?
Isus Hristos cel intrupat ne cheama sa traim altoiti in El, in dragostea Lui, nu te mai baza pe franghiile tale, o sa ingheti de frig la numai 2 metri de pamant.

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

miercuri, 13 martie 2019

Meditatia saptamanii - Harul lui Hristos!

Toate posturile de televiziune, radio si alte mijloace mass-media, vuiesc a scumpiri, noi disponibilizari, nici baba Vanga nu ne mai da mari sanse in 2019, Luna din nou va avea tendinta de aliniere cu Soarele, incalzirea globara se va resimti mult mai accentuat, codul rutier se va modifica din nou.

Traim inconjurati de vesti proaste, traim in fiecare zi un nou Breaking news care nu fac altceva decat sa ne ingreuneze inimile, si apoi din nou analize, glicemii ridicate, diabet, calvitie si alte lucruri de astea.

Incaltat in niste sandale, cu picioarele in praful cararilor Galileei, imbracat intr-o camasa alba fara cusatura, care mai tarziu avea sa fie trasa la sorti de soldatii romani, ducea o veste din loc in loc. Vestea Buna a Evangheliei, mantuirea, eliberarea din pacat, o viata noua, o viata in El, o viata in Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.
Chiar daca in stanga si in dreapta nu se aude altceva decat chemarea la pacat a acestei lumi, de sus, glasul Lui, cheama la pocainta.

Inca mai este Har in Isus Hristos.

"Harul ce curge din Golgota
Ma mantuit, ma fericit
Aici Isus a fost mortii dat
Pacatul meu El la ispasit"

Accepta astazi Harul Lui Hristos!
Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.

marți, 5 martie 2019

... purtati-va intr-un chip vrednic de Dumnezeu ...

Dupa pranz, impreuna cu supraveghetoarea ei, fetita iesise la joaca prin curte. Era cea mai frumoasa curte din acea tara . O gradina stralucind in lumina soarelui, plante care iti furau privirile, imaginea aceea iti dadea impresia ca ceva mai maret, mai frumos, mai elegant si mai bine ingrijit, nu exista. Era o gradina regala, scaldand in lumina ei o mica printesa.
Deodata la marginea curtii, de dupa un gard se aud niste chicote de copii. Curioasa, alearga intr-acolo, gasind dupa gardul palatului, niste copii care se jucau, sarind din balta in balta. Ar fi plecat si ea, mica printesa, dar parea ca nimeni nu o baga in seama, dar tocmai cand era gata sa se intoarca, un copil dintre cei aflate in strada, o chema sa se alature jocului lor. Porni spre poarta, cand o mana, parca mai grea ca niciodata se opreste pe umarul ei si o opreste, era supraveghetoarea, intreband-o:
- Unde mergi asa grabita?
Ea raspunse: - La copii, pe strada sa ne jucam impreuna prin noroi. Va fi distractiv.
- Esti printesa,tu nu poti merge acolo. Locul tau de joaca este aici, nu afara, parintii tai, familia regala, nu ar fi prea mandri de tine daca ti-ai murdarii de noroi rochia.

Pavel ii indeamna pe cei din Tesalonic dar prin extensia Sfintei Scripturi, si pe noi:

“ … sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu,
care va cheama la Imparatia si slava Sa.”

… dorind sa ne spuna de cel putin trei lucruri.

In primul rand atitudinea noastra fata de chemarea Lui Dumnezeu trebuie sa fie una conforma cu principiile Sfintei Scripturi, adica una de continua recunostinta. Nu trebuie sa uitam cine eram, unde eram si cine suntem, unde suntem acum datorita jertfei Lui Dumnezeu. Dragostea Lui Dumnezeu manifestata fata de noi zilnic ne indeamna sa traim sa fim recunoscatori pentru fiecare clipa traita. Unii considera ca painea, sanatatea, copii si toate celelalte lucrurile avute, de fapt le meritau, dar nu este asa. Sa ramanem recunoscatori fata de Dumnezeu si de chemarea facuta fiecaruia.

In al doilea rand, Pavel ne spune fata de chemarea Lui Dumnezeu noi trebuie sa fim consciinciosi.
Daca in activitatiile noastre zilnice ni se cere sa fim, si trebuie sa fim seriosi, constiinciosi, cu cat mai mult trebuie sa avem o astfel de atitudine fata de chemarea Lui Dumnezeu, mai ales cand suntem chemati la Imparatia si Slava Lui?
Doamne ajuta-ne sa fim seriosi in tot ceea ce facem, cu atat mai mult in sa fim seriosi in Lucrarea Ta.

In cel de-al treilea rand, Pavel ne vorbeste despre unul dintre atributele Lui Dumnezeu si anume, dreptatea. Pentru ca este drept si sfant si pentru ca uraste pacatul, sfarsitul tuturor lucrurilor este hotarat inaintea Lui. De aceea El mai cheama si astazi la Mantuire, la Imparatia si Slava Sa.

Nu ni se potriveste lumea, nici noroiul lumii… datorita hainei primite, datorita tatalui nostru, Dumnezeu, si datorita chemarii pe care El ne-a facut-o.

Please distribute this blog to expand the kingdom of God. God bless you all.