Ceva despre fericire - Vladimir Pustan.

Ioan 13:17 - „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.”

Fericirea nu-i o stare, ci o filosofie de viaţă. Trag concluzia asta şi concluzia e momentul în care te-ai plictisit să mai gândeşti. Deştepţii sunt fericiţi când descoperă adevărul, proştii sunt fericiţi când descoperă falsul.

Fiul risipitor a vrut să fie fericit şi ce fericit era în clipa când, cu raniţa plină de bani, s-a aruncat într-un Masseratti ultimul tip şi-a plecat. A plecat în maşină sport şi s-a întors sportiv pentru că nimeni nu e fericit cu capul în troaca cu lături. Viaţa îţi rezervă tot felul de surprize năuce, iar pe pământ fericirea e posibilă doar în măsura în care eşti hotărât să plăteşti preţul singurătăţii gândirii. La grămadă, în mijlocul turmei, fericirea e ca o babă ştirbă, care se iveşte după vălul de mireasă şi râde de păcăleala pe care ţi-a tras-o.

De fapt, Hristos zice că tot ce încercăm să evităm e fericire.

Nefericitul Nietzsche spunea că lumea e a noastră dacă punem mâna pe ea, iar Fericitul Augustin spunea că lumea e a noastră dacă renunţăm la ea.

Pe munte, Hristos dădea reţete sigure, aplicabile. Ele priveau atât relaţia cu cerul, pasive şi personale, cât şi relaţia cu ceilalţi, adică active şi sociale.

Aurel a fost primul nostru rod din Spitalul de psihiatrie de la Ştei. N-am mai apucat să-l botezăm pentru că a murit pe la mijlocul catehezei, înecându-se cu o bucată de caltaboş scoasă din congelator. Colegii de cameră au spus, însă, că Aurel a plecat împăcat şi cu ochii clari ca o dimineaţă de mai. Împăcat cu Dumnezeu, cu caltaboşul în gură, în drum spre locul fericirii veşnice…

E atât de aproape fericirea!

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa : ciresarii.ro           

Pastor Gabi Zăgrean – "Dumnezeu nu preferă nici lemnul, nici spațiile mici. Dumnezeu nu preferă nici betonul, nici spațiile mari. Dumnezeu preferă spațiul întreg al inimii mele!"

Dumnezeu nu preferă nici lemnul, nici spațiile mici. Dumnezeu nu preferă nici betonul, nici spațiile mari. Dumnezeu preferă spațiul întreg al inimii mele! Dumnezeu preferă și dorește cu pasiune inima ta…
Trăiesc un fel de tragedie ca român. După atâția ani de creștinism, mă doare cumplit să aud și să văd nivelul crezului românilor.
Dragi și iubiți români, nu-L trimiteți pe Dumnezeu în clădiri mari sau mici de lemn sau piatră. Dumnezeu nu locuiește in temple făcute de mâini omenești ca și cum ar avea trebuință de ceva. Pe El nu-L pot cuprinde cerurile și universul.
Dumnezeu a ales un templu: ființa mea și a ta. ,,Cine crede în mine”, spunea Mântuitorul, ,,Eu și Tatăl vom veni și vom locui împreuna cu acea persoană”. Pentru că L-am dat afară din inimi El a plecat. Am rămas doar noi singuri luptându-ne pentru lemn sau piatră, mare sau mic. El a plecat de mult.

Rezultatul e tragic: o Românie de copii a fost ucisă prin avort, peste 20 de milioane in 25 de ani! Călcăm pe pământ și sânge. Avem cruci mai multe decât semne de circulație. Tot atâta ură, dezbinare, hoți și corupție. Daca o sa continuăm sa-L alungăm prin biserici de lemn sau de piatră, o sa dispărem ca și popor.
Am visat și eu că Dumnezeu a bătut la inima mea, I-am deschis și a intrat, iar viața mea s-a schimbat.
Aud zilnic un strigăt de dragoste: ,,Fiule, dă-mi inima ta Mie și ochii tăi să găsească plăcere în căile Mele”.
E timpul să ne trezim, să ne iertăm, să dovedim un caracter Cristic. Să învățam să umblam cu Dumnezeu în noi pe stradă, la școală, la facultate, în maternitate, lăsând fiii și fiicele noastre să trăiască viața dată de El.
România va fi o țară frumoasă doar atunci când Dumnezeu va fi ca o pecete eterna pe inima noastră.
Clădirile bisericilor de lemn sau de piatră vor rămâne. Noi cu El în noi vom trece dincolo de timp și spațiu într-o îmbrățisare eternă și vom fi pentru totdeauna cu El.
Vă iubesc și vă prețuiesc!
Pastor Gabi Zăgrean
sursa : NewsNet Creştin

Vladimir Pustan | Când viața te face preș | Ciresarii Tv | 20-martie-2016

Gabi Zagrean - Definirea ispitei

Gabi Zagrean - Crestinii fara sfanta Scriptura. Video!

Nickbags: Rapsodia tristeții - de Nicolae.Geantă

Nickbags: Rapsodia tristeții - de Nicolae.Geantă: Ea era liceeancă. Ultimul an. El un aventurier. Liceul de arte o învățase pictură, muzică, socialism științific. Și că 1 1 fac 2. Dar că un...

Foame și sete după altceva - Vladimir Pustan.

Matei 5:6 - „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Oamenii sunt flămânzi şi însetaţi. Înfometaţi şi săturaţi programat până a doua zi, când ciclul burtă goală – burtă plină se reia. Lumea e un uriaş fast-food în care totul se consumă în grabă - hamburgerul, iubirea, promisiunile, viaţa, tinereţea.

Peste 40% dintre români sunt obezi sau semiobezi. Mâncăm prea mult în sărăcia noastră. Probabil că ne umplem burta cu pământ, ca Darie din „Răscoala” lui Stancu, doar să fie ceva în stomac.

Ca să fii fericit, zice Isus, trebuie să-ţi fie foame şi sete după neprihănire, iar asta e greu de realizat câtă vreme eşti sătul de mâncarea lumii. De aceea postul prim trebuie să fie abţinerea de la lucrurile lumii pentru că nu există nici o legătură între neprihănire şi fărădelege.

Când omul s-a golit de lume, există pericolul să-şi dorească un surogat de neprihănire, care să-i cadă bine la stomac, ca nişte aspirine băute la 7 dimineaţa. Neprihănirea pe care o dau tot felul de legi, canoane, datini, ceremonii şi alte fineţuri spirituale. Fariseii avea o neprihănire a lor. Isus ne ridiculizează, propunându-ne să ne luăm la întrecere cu ei, să avem şi noi o neprihănire a noastră.

Aceasta se obţine greu, iar rezultatul e o viaţă de păun aviar, suficient sieşi datorită mândriei religioase din coadă. Această mândrie religioasă e numită de Pavel - gunoi. Isus a asociat-o direct cu făţărnicia.

Omenirea încearcă să rezolve problema aceasta cu bandă izolatoare, iar Dumnezeu a rezolvat-o cu nişte cuie. Acolo, sus, pe cruce, lucrurile s-au simplificat, dar aceasta L-a costat pe Dumnezeu enorm (Romani 10:4).

Neprihănirea e ţintă împreună cu Împărăţia pentru că o viaţă neprihănită aici e garanţia săturării în Împărăţia viitoare. Foamea şi setea de-a fi plin de roada Duhului va fi săturată doar din Pomul Vieţii. Neprihănirea e obiceiul de a-ţi lega micile acţiuni de Dumnezeu, de a semăna cu Hristos când nu eşti la biserică, de a-ţi dori o ştachetă mereu mai înaltă, iar asta e periculos, ca mersul pe sârmă. Viaţa e prea scrută ca să-ţi doreşti doar să fii sătul aici, iar lumea are meniuri sărace şi notele de plată sunt mari cât iadul.

V l a d i m i r _ P u s t a n 

sursa : ciresarii.ro

Nickbags: Vladimir Pustan - Cum să biruim descurajarea

Nickbags: Vladimir Pustan - Cum să biruim descurajarea: CireșariiTv Sfânta Treime Beiuș 28 februarie 2016

Nickbags: Vladimir Pustan - A doua chemare

Nickbags: Vladimir Pustan - A doua chemare: Biserica Sfânta Treime Beiuș 21 februarie 2016 Video by Fundația Cireșarii

Facebook, intre lumina si întuneric.

    Rugat de un prieten sa ma bag si eu puțin pe subiectul " Facebook", am hotărât sa scriu câteva banalități dar poate si câteva  lucruri utile pentru unii.
    Pentru mine această rețea de socializare nu reprezintă prea mult, dovada este si profilul personal destul de rar actualizat cu câte ceva nou. Pe de alta parte este mediul ideal , alaturi de alte câteva rețele sociale, pentru a-mi expune punctele de vedere.
   Are foarte multe funcții, unele chiar interesante in schimb ce altele parca sunt instrumente de măsură pentru gradul de prostie aflat in mintea si in viață unora.
   Cum vad eu Facebook-ul?
      In primul rand rețeaua de fata este paradisul lașilor. De ce? Tocmai pentru ca majoritatea deținătorilor unui cont nu au nici măcar curajul de a-si pune poza de profil cu ei, multi fiind reprezentați de mâțe mici, cascade frumoase sau de cai alergând prin valuri, ca si cum nu ar fi destulă dovada lașității aceasta, din spatele unor astfel de profile apar uneori niste comentarii atât de acide încât chiar te miri de unde atâta curaj de la mâța mica si frumoasa.
    Apoi intervine un alt aspect pe care eu nu l-am putut trece cu vederea, si acesta se numește in cazul in cazul fetelor cont de "pițipoance" in care se regăsesc nelipsitele boturi de rață, fete urcate pe capotele mașinilor, poze care pentru mine au un mesaj foarte clar, si anume " nu suntem prea deștepte, dar suntem foarte ușuratice ".
   La băieți e puțin mai complicat, aici aceste conturi se numesc " Like a bou ", si de ce tocmai bou, pentru ca din dorință nestăvilită de a devenii un adevărat Boss, saracii băieții pun pe profil poze in care apar ei un compania vreunei fete, doar ca poze e făcută noaptea ai ei poarta ochelari de soare. Mai apar si poze in care " mici întreprinzători " își fotografiază averile, doar că acestea reprezintă de cele mai multe ori pensiile bunicilor, cea mai tare era una in care " boss-ul" își atarna-se de gât bonurile de masa, ei când hotărăști să  postezi asemenea poze te transformi rapid din " Boss" in Bou cu B mare.

   Facebook-ul este locul in care cel puțin prostia este dusa la un nivel superior celui cunoscut si întâlnit intr-o zi obișnuită.
   Cu siguranță se întâlnesc si lucruri educative si drăguțe, cum ar fi poze de familie, întâlniri intre prieteni, versete biblice, cuvinte de încurajare si multe altele.

      Prietenia pe Facebook este virtuala, relațiile sunt virtuale, ridichiile si merele din Farmville sunt virtuale, fapt care duce ca până la urma excesul de virtual sa transforme omul in unul virtual, unul care nu își mai oferă locul in tramvai unui bătrân, unul care se crede la fel de puternic ca si cel din spatele monitoriului, unul care uita adesea sa salute. Nu judec persoanele ce utilizează sfânta rețea, judec persoanele sau mai bine zis prostia care sa prezinta in toată grandoarea ei pe sfânta rețea.
   Va salut si va iubesc  ...   Si nu uitați ca romanii sunt un neam din care s-au ridicat oameni ce au influențat istoria dintr-un mod pozitiv, si aici nu ma refer la acei romani care deschid orice lacăt ...