Lege sau roade?

Romani 7:4 "... Și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta ca să aducem roadă pentru Dumnezeu".


Făcând o analogie, Apostolul Pavel spune că noi am fost căsatoriți cu Legea. Iar Legea, spune Terry Virgo, este un "soț dur și neînduplecat". Întotdeauna are dreptate. Se poartă cu autoritate. Nu mișcă nici un deget să ne-ajute. Căsătoriți pe viață cu un despot (chiar Hristos a spus că Legea nu va trece niciodată!), fără libertatea de-a fi liberi (pentru că divorțul e adulter), cine ne mai poate scăpa?


Dumnezeu a găsit soluția! Legea nu va muri dar... am murit noi alături de Hristos. Legea nu poate stăpâni un mort! Odată eliberați de tiran, putem să fim ai altuia, ai "Aceluia ce a înviat din morți"!
De ce ne-a scăpat Dumnezeu de dictatura Legii? Pentru că legile-s sterile, nu pot aduce viață. Alături de Hristos însă aducem roadă!

Publicat de Nicolae GEANTĂ        Sursa:   http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Targu Lapus 2014 - Alina Havrisciuc

Sapte simtome al unei biserici disfunctionale.

Thom S. Rainer, colaborator al site-ului The Christian Post, a publicat recent un articol în care face o analiză pertinentă pentru a recunoaşte când o biserică poate fii considerată realmente bolnavă.

În primul rând, explică Rainer, noţiunea de biserică disfuncţională sau bolnavă, se referă la acea congregaţie care nu mai îndeplineşte cerinţele biblice fundamentale şi esenţiale. Cu alte cuvinte, biserica nu mai funcţionează corect; drept urmare i se poate aplica termenul de disfuncţional.

Rainer explică apoi că „din păcate” nu a trebuit să caute mult pentru ca să găsească peste 20 de exemple actuale de biserici în care se vede foarte clar că nu mai funcţionează normal. „În căutarea mea, am găsit şase teme care se repetau în toate aceste biserici”. Mai concret, în fiecare din aceste 20 de congregaţii, se manifestau în biserică foarte clar cel puţin trei din aceste şase simptome.

Rainer recunoaşte că acest articol este oarecum „şchiop” deoarece se referă numai la situaţiile negative ale multor congregaţii, dar promite că deja lucrează la un al doilea material în care să publice răspunsurile obţinute din căutarea posibilelor soluţii la aceste situaţii de criză.

Care sunt cele şase simptome ale unei biserici disfuncţionale?
Erori teologice grave, omniprezente în biserică. Nu se referă, explică Rainer, la diferenţele provenite din probleme ale timpurilor escatologice. „Aceste erori la care mă refer sunt negări ale adevărurilor esenţiale ale credinţei creştine. În anumite cazuri, liderii acestor biserici, deja nu mai predică exclusivitatea mântuirii prin Hristos”.
Biserica este cunoscută ca „devoratoare de pastori”. Congregaţia termină foarte repede cu serviciile unui pastor, într-o formă abruptă şi acest lucru se întâmplă foarte des. S-ar putea ca pastorii să nu fie întotdeauna expulzaţi sau retraşi din funcţie, dar sunt presaţi constant şi explicit ca să renunţe şi să plece. Din acest motiv, este vorba de acel tip de biserică în care timpul de slujire al unui pastor să fie relativ scurt, şi aceasta este regula.
Congregaţia trăieşte într-un conflict grav. Fiecare grup social în cele din urmă va trebui să se confrunte cu un anumit tip de conflict la diferite nivele: familiale, între colegii de muncă, în grupurile de elevi sau studenţi, sau în biserici. Deci prin ea însăşi, această problemă nu ar trebui să fie o simptomă negativă. Dar bisericile disfuncţionale au conflicte la nivele mai înalte care sunt reflectate prin explozii emoţionale frecvente între membrii şi lideri.
Aproape nimeni din zonă nu ştie că există acea biserică. Spune Rainer că una dintre simplele metode pe care le-a folosit în studiul său, a fost ca să viziteze firmele din zonă pe o rază de un kilometru în jurul bisericii. În această vizită, pur şi simplu întreba, cum se poate ajunge la acea biserică (cu nume concret). „Dacă nimeni nu a auzit vorbindu-se de acea biserică într-un cerc atât de strâns, înseamnă că ceva nu merge bine acolo”, afirmă.
Biserica scade numeric, în timp ce comunitatea creşte. Un exemplu foarte simplu este cea mai bună manieră de a explica acest lucru. Să presupunem că numărul celor care frecventează biserica a scăzut cu 3 % în ultimii doi ani. Acum să presupunem că populaţia din zonă a crescut cu 4 % în aceeaşi perioadă de timp. „Contrastul dintre cele două procentaje este bătător la ochi şi este o simptomă clară că biserica este în criză”, spune Rainer.

Biserica este „proprietatea familială şi este gestionată de aceştia”. O familie în particular, chiar dacă este vorba de o familie mai extinsă, este cea care cu adevărat conduce şi ia toate deciziile importante ale bisericii. Nimic nu se face fără aprobarea acesteia şi în general are în frunte un „patriarh” al familiei.

Tradus şi adaptat din Protestante Digital

Pentru Știri Creștine, Beni Drădici



Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Şase simptome ale unei biserici disfuncţionale

Prioritatea părinților

Proverbe 22:6 ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”


Dinți drepți, note de zece, limba engleză, modeling, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Dar, sunt fleacuri pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a zis: "Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!"


Ca părinți ar trebui să ne întrebăm zi de zi: Îl cunosc pruncii mei pe Hristos? Au gustat ei din harul Său? Au găsit mângâiere la crucea Lui? Știu ei că prin Isus orice ispită e biruită?


Părinți, sarcina dvs numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Aduceți pe copiii dvs înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea lor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii nu sunt cu dvs!

Publicat de Nicolae GEANTĂ                Sursa : http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

DUMNEZEU E CEL MAI... CE?...

<< Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”,„Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu!">> Marcu 10:17-18
Unul Singur este bun ne arata Domnul Isus: Dumnezeu...Din pacate avem termeni de comparatie mereu chiar si atunci cand vorbim despre Cel Atotputernic. " Dumnezeu este cel mai bun, cel mai intelept, cel mai drept, cel mai iubitor, cel mai fidel!...". Cel mai fata de cine, cand tocmai Fiul Sau respinge nu numai comparatia, ci si un soi de absolut creat de om?...
Domnul Isus ne invata ca exista doar o singura obtiune, fara macar un termen de comparatie, fara virgule dupa ceea ce este Tatal Sfant! EL ESTE!... Si nu e o joaca de-a religia... EL ESTE BUN! Ne arata Domnul Isus. SINGURUL BUN!

Mereu tindem sa credem si sa spunem ca Dumnezeu este Cel mai...cumva, in crestinismul... simtit! El nu este Cel mai cumva, este SINGURUL, UNICUL, chiar daca cei care (nu) cred intre Paste si Craciun, iL hulesc zilnic intre cele doua sarbatori, care NU le prea vedem poruncite de EL, cel putin in aceasta forma care o traim de la an la an! Ca sa nu mai spun de sarbatoriile sfintiilor unde nu se spala, nu se coase, nu se face mancare... Dar se huleste la un pahar nenorocit de tuica, la o povestioara despre tarisoara noastra plina de lichele, la politicienii care fura din greu, la patronii ce vor sa se imbogateasca instant, despre aia care, cum spunea un alcoolic de printr-o carcima moldoveneasca, un asistat social - Nu are voie sa munceasca!... Dar doctorul nu l-a oprit sa bea!... Si nici preotul sa i spuna sa nu il huleasca pe Dumnezeu, atunci cand bea din banii celor ce se chinuie sa aduca pe masa copiilor, o paine!
E mare Dumnezeu, daca vazandu-ne ce suntem, nu ne lichefiaza! E BUN! CEL ADEVARAT SI BUN! SINGURUL cu rabdare! SINGURUL CARE POATE A IUBI, MAI MULT DECAT PE SINE, DECAT PE FIUL SAU!... E UNICUL! BUN!... Si care la Golgota moare!

Teama de citit, editorial

Piața de carte s-a redus între Carpați și Marea Neagră cu 40 % față de 2007, numai în ultimii 4 ani desființându-se peste jumătate din edituri. Bibliotecile școlare nu mai primesc bani de cărți de mulți ani, profesorii nu mai primesc suta de euro, în zeci de orașe dispar librăriile. Cartea a ajuns să fie pusă ultima în coșul de cumpărături... Numai 25 % dintre mioritici cumpără o carte... pe an!


Faptul că-n România nu se mai citește se vede la bac', la talk-show-uri cu țoape și "băieți dăștepți", sau în discuții libere, unde cuvintele unora sar printre dinți ca niște semințe sparte de dovleac. Nu se poate mai mult într-o țară unde 80 % din populație nu are bibliotecă, iar unu din 5 locuitori nu a citit niciodată o carte! Am ajuns pe ultimul loc în UE la consumul de carte, dar în top 10 mondial la consumul de bere!


Nu se mai apreciază cultura tradițională, nu mai dârdâie lumea prin biblioteci, prin arhive, nu mai pierd tinerii timp să răsfoiască o carte! "Până și vântul răsfoiește uneori cartea, boule!", spunea poetul Grigore Vieru. Numai că noi ne-am despărțit de natură dar nu ne-am apropiat de cultură! De aceea îi dăm dreptate lui Dan Puric: "scara valorii nu s-a inversat ci a fost pusă, mai grav, la orizontală, punându-se egal între Eminescu și manele!"


Tinerii noștrii nu mai ies de pe laptop-uri, de pe skype, "oațap" ori "feisbuc". Au ajuns să mănânce cu iPad-ul sub nas, cu smarthphone-ul în mână. Iar bătrânii, consumatori de telenovele, au ajuns statui vii în fața plasmelor, cu pisica aferentă în brațe!


Statisticienii români spun că nu se mai citesc ceasloave de hârtie. din cauza e-book-urilor. Că virtualul a îngropat editurile. Nu vreau să prohodesc cartea scrisă. Şi nici să condamn pe cei ce scriu cu degetul pe touch-screen. Mulţi semeni se tem că ne va sugruma e-book-ul. Dar în România nici 1 % din volume nu au ajuns în format electronic. Şi Socrate s-a opus scrisului: “Oralitatea, memoria” striga el, crezând că scrisul le va distruge. Dar, scrisul rămâne, vorbele zboară! Şi tiparul a fost criticat: “Cine va citi aceste maldăre de cărţi?”. Apoi au apărut kilometrii de biblioteci, de săli de lectură. E drept, nu vom deveni mai deştepţi dacă avem iPad. Şi nici mai caligrafici.


Cartea e o marfă stranie, trezește emoții pe care nimeni şi nimic altcineva nu reușește. E forma fundamentală a culturii. Fără carte omul nu există, e în formă… primară! Un "telegibon", vorba eseistului Christian Crăciun. Cărţile lasă loc de imaginaţie, filmele nu, ele îmbogăţesc limbajul, Internetul nu, cu cât se extinde cititul cu atât gândurile se exprimă mai uşor. Până și predicile vor ieşi mai profunde, mai siropoase! Şi mult, mult mai vii.


Martin Luther spunea că se teme de cel ce citeşte o singură carte. Honore de Balzac zicea că se teme de cei ce s-au urcat pe scaune mai mici decât teancul de cărţi pe care le-au citit. Eu mă tem de creştinii care nu citesc. Nici cărţi pe hârtie, nici pe tabletă. De cei cărora Biblia le e plină de praf… Iar viaţa o nebuloasă.


Sunt tare dezamăgit că românii nu citesc. Nu numai că nu-L vor descoperii pe Dumnezeu (Biblia e Cuvânt întrupat), dar nu-şi vor dezvolta o parte din neuroni. Cercetătorii de la Sussex University spun că după 6 minute de lectură se reduce stresul cu 68 %. Muzica îl reduce cu 61 %, iar plimbarea în natură cu doar 40 %!


Nu vă temeţi de cărţi! Şi nici de e-book. Vedeţi, cititul nu dăunează sănătăţii! Tu ai curajul să citești o carte?









Nicolae Geantă   Sursa :ciresarii.ro

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati, nici Satana nu are liber!

Nu este decat ora 11 dimineata, dar pot sa spun ca sunt foarte obosita.

Cand spun obosita, ma refer pe plan spiritual.Nu stiu cum este la altii, pentru ca la mine nu este valabil, dar nu exista zi lasata de bunul Dumnezeu in care sa nu vina diavolul sa strice ceva, sa lupte, sa incerce, sa ispiteasca si multe alte moduri de atac pe care le are si pe care le foloseste.

Stiti ce am sesizat? De fat nu este ceva nou, ci este normal, dar oridecate ori cauti sa te apropi mai mult de mult de Domnul, cu cat te cercetezi mai tare, cu cat te pocaiesti mai mult, lupta e mai mare si mai apriga. 

Nu am sa va dau detaliile toate si modul prin care diavolul ataca, cert este ca si pana acuma am avut lupte de dus, dar parca mai slabea putin atacul, o zi lupta, o saptamana toate bune si frumoase, dar in ultima vreme duc o lupta zi de zi, pas cu pas si ceas de ceas.

Cei care cunoasteti si aveti o relatie cu Dumnezeu realmente, stiti despre ce vorbesc.

Poate ca unii citesc si zic in sinea lor..."fata asta a luat-o razna...". NU, n-am luat-o razna doar ca, tot ceea ce spun pentru lume pare o nebunie, si mi-aduc aminte de ceea ce spune Pavel:"dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte"

Zilnic citesc dimineata din Scriptura, dar de ceva vreme am hotarat sa imi rezerv macar o ora in zorii zilei, pentru a sta in partasie cu Domnul. Asa ca si azi m-am trezit la ora 6 si am stat in rugaciune si am citit Cuvantul, chiar am dat si desteptarea prietenilor mei din lista de telefon, la 7 dimineata cu un cuvant de incurajare din cartea NAUM 1:7 "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El", numai ca nu i-a placut diavolului si a incercat sa imi strice ziua chiar dupa ce m-am ridicat de pe genunchi si continuand apoi la servici, incat mi-a venit sa imi iau geanta pe umar, sa plec si sa imi dau demisia, ceea ce rar mi se intampla. Dar dau slava Domnului ca intr-adevar, El este un loc de scăpare în ziua necazului pentru ca Domnul este bun.

Pavel spunea: "POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE"! 

Dar numai Pavel a putut spune acest lucru?

Noi...? Noi nu putem spune asemenea lui, "Doamne si eu pot totul, pentru ca Tu ma intaresti ?"

Ba da, putem spune""POT TOTUL, pentru ca TU ma intaresti!

Stau si ma intreb...oare cum reusesc ceilalti crestini (care o duc bine mersi)sa izbuteasca sau ce fel de metode folosesc de a tine piept acestor atacuri...? Sau nu au  lupte de acest fel?

Ma gandesc, nu mai departe decat la mine. A fost o vreme cand totul mergea ca pe roate, trecea ziua si totul mergea ca pe sarma...

Oare nu cumva eram lasata in pace tocmai pentru ca nu faceam nimic care sa-l supere pe diavol?

Undeva am auzit o istorioara. 

Pe acoperisul unei biserici, intins la soare statea diavolul. A venit un inger si l-a intrebat:

-ce faci aici, cum de nu intri inauntru, in biserica?

Diavolul a raspuns:

-nu am de ce, nimeni nu face nimic ca sa ma supere, toti sunt ai mei!!!

Oare nu cumva....?

Un frate de la noi din Timisoara s-a dus la o evanghelizare fiind invitat sa predice. A ajuns in fata bisericii si a fost intampinat de un frate din biserica respectiva (o biserica din Caras- Severin) si fratele l-a intrebat:

-Bine ai venit frate, dar a-ti venit singur?

-Nu frate, spuse pastorul respectiv, suntem 5.

-Cum 5? Nu va vad decat pe d-tra?

-Nu frate...AM VENIT EU, TATAL, FIUL si  DUHUL SFANT, dar s-a luat si SATANA dupa noi!

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati dragii mei, nici Satana nu are liber!

Publicat de Monna   sursa:http://maiexistaosansa.blogspot.ro/

“Lasă-L pe Dumnezeu să se concentreze… “

by Marius David

Doi evrei se rugau în sinagogă,

Evreu bogat, evreu sărac.

Cel bogat se roagă discret, timp de criză fiind, pentru reuşita în afaceri.

Cel sărac se roagă storcîndu-şi plămînii:

- Doamne, ai milă de mine şi de copilaşii care n-au ce mînca, de soţia care este bolnavă, Doamne, dă-mi pîine să mănînc azi….

Bogatul, iritat de zgomotul făcut de evreul sărac, îi cere să se roage mai încet. Nimic.

- Auzi, tu, de cîţi bani ai nevoie…

- Eh, boierule, copilaşii mor de foame, soţia este bolnavă, de vreo 2000 de dolari

- Auzi, ia cecu ăsta de-aici şi şterge-o repede, lasă-L pe Dumnezeu să se concentreze…

Sursa: http://mariuscruceru.ro/    Autor: Marius Cruceru

O grădină închisă

Plecând de la un pasaj din Cântarea Cântărilor (4.12), cunoscutul predicator de secol XIX - Robert Murray M´Cheyne, vorbea despre credincios în termenii unei grădini orientale. Cum stau dovadă mărturiile istorice, în Orient grădinile erau îmrejmuite cu garduri inaccesibile sau cu deșertul însuși. Într-un fel erau izolate, tocmai pentru a fi protejate mai bine. Erau adevărate oaze de verdeață în mijlocul unor întinderi nesfârșite de nisip sau pământ sterp.

Tot așa – spune predicatorul – viața creștinului este o adevărată bogăție, o îndestulare supraomenească. Numai că, pentru a întreține toate acestea, el trebuie să înțeleagă solitudinea grădinilor orientale, felul lor distins de-a fi diferite în mijlocul unui peisaj anost. Așadar, creștinul este îngrădit de trei lucruri:

1. Îngrădit de alegere.

Este vorba de alegerea lui Dumnezeu, pe care omul o acceptă și devine astfel proprietatea Lui. Este o mare onoare în această alegere și o bucurie pe măsură.

2. Îngrădit de lucrarea Duhului.

Dacă alegerea este planul grădinii, atunci lucrarea Duhului este îndeplinirea lui. Când omul își conștientizează păcatul, când își recunoaște limitarea, va deveni în mod automat dependent de Duhul lui Dumnezeu.

3. Îngrădit de brațele lui Dumnezeu.

El este văzut ca „un zid de foc”, iar în jurul sufletului creștinului sunt îngeri. Avem aici protecția lui Dumnezeu, atenția Lui specială. Nicăieri creștinul nu se poate simți mai confortabil ca în brațele Lui.

Aceste trei „îngrădiri”, pe care predicatorul le-a explicat mult mai bine, mi-au atras atenția. Cred că merită să reflectăm asupra lor și să le observăm aplicabilitatea. Fiecare dintre noi am experimentat acestea realități în viața noastră. Iar dacă nu… timpul nu e trecut. Umblarea noastră cu Domnul le presupune pe toate acestea, într-un mod amplu și îmbucurător.

Autor : gmocan   Sursa:http://www.coramdeo.ro/

Cum ne distrugem copiii.

1. Supraprotejarea copiilor
2. Supraindulgența
3. Favoritismele
4. Descurajarea copiilor
5. Stabilirea unor ținte prea înalte
6. Disciplinarea prea severă
7. Neglijarea copiilor
8. Îndepărtarea de Dumnezeu

Publicat de Nicolae GEANTĂ                              SURSA:   http://nicolaegeanta.blogspot.ro/